SOIUZ

Visul milenar al omului de a se înălța spre stele a devenit realitate odată cu lansarea primului satelit artificial al Pământului.

În ziua de azi, cercetările spațiale aduc beneficii din ce în ce mai mari umanității în diferite domenii de activitate, cum ar fi meteorologia, telecomunicațiile, medicina, agricultura etc.

La nobilul țel al cunoașterii își aduc o contribuție de mare însemnătate toate țările lumii prin nazuința lor spre pace, destindere și colaborare. România participă alături de alte țări socialiste la programul „Intercosmos" și are prin planul său de cercetare științifică un aport remarcabil la dezvoltarea astronauticii la scară mondială.

În cadrul programului „Intercosmos" sunt incluse cercetări cu privire la proprietățile fizice ale spațiului cosmic, ale atmosferei terestre, cercetări meteorologice, de telecomunicații, de biologie și medicină spațială, organizarea de congrese, simpozioane și colocvii în baza cercetărilor efectuate. Acest program a făcut ca în ziua de 14 mai 1981 inimile a milioane de români să bată mai cu putere și să-i facă să se simtă și mai mândri de faptul că sunt români. România avea primul ei cosmonaut. Acesta era inginerul pilot Dumitru Prunariu, care, împreună cu Leonid Popov (comandant), a îndeplinit o misiune spațială de 8 zile.

Pentru a afla amănunte asupra acestui zbor memorabil, ne-am adresat tovarășului căpitan inginer pilot cosmonaut Dumitru Prunariu.

Ce ne puteți spune, tovarășe Dumitru Prunariu, despre nava „Soiuz", lansarea acesteia și misiunea la care ați participat?

Lansarea s-a făcut în ziua de 14 mai 1981 de la cosmodromul Baikonur cu nava „Soiuz"-40, la ora 20, 16 minute, 28 secunde.

Nava spațială „Soiuz" este destinată transportului cosmonauților la stația orbitală. Ea face parte din a treia generație de nave cosmice pilotate și are o autonomie de zbor de maximum 3 zile, putând să execute diverse manevre pe orbita terestră cum ar fi apropiere, cuplare etc.

Nava are o masă de 6 850 kg și se compune dintr-un compartiment orbital cu aparataj științific, un sector destinat repausului cosmonauților și cabina de pilotaj (modul recuperabil), care este atașată unui compartiment de serviciu cu aparatura de control și motoare.

Volumul locuibil este de 10,6 m². Modulul recuperabil are o formă apropiată de o sferă cu un diametru maxim de 2 m. Cabina este căptușită la interior cu un material moale, protector și cu un aspect plăcut. Straturile exterioare ale navei sunt realizate din material termorezistent, care menține o temperatură constantă de 25-30°C, deși la reintrarea în atmosfera terestră învelișul exterior, scutul termic în grosime de 7 cm, atinge o temperatură de 1700°C.

Ce ne puteți spune despre revenirea navei pe Pământ?

După înscrierea pe traiectoria de revenire a navei pe Pământ prin aprinderea motorului de marș, este comandată desprinderea compartimentului orbital, iar apoi desprinderea compartimentului de serviciu.

Modulul recuperabil creează la intrarea în păturile atmosferice o forță aerodinamică portantă care crește sau se micșorează în funcție de unghiul de incidență, menținându-se în felul acesta suprasarcinile în limita a 4 g, dar putând ajunge pe anumite porțiuni ale traiectoriei de coborâre până la 9 g. Finețea este de 0,24. La altitudinea de 12 500 m este deschisă prima parașută de frânare. Parașuta principală se deschide la altitudinea de 9 600 m. Aceasta este parașuta care face aterizarea cabinei. Înainte de a atinge solul, cu ajutorul unui detector cu izotopi, se conectează un motor rachetă de frânare pentru aterizare lină, aterizarea făcându-se la o viteză de 3-4 m/s.

Vă rugăm acum să ne spuneți câteva cuvinte despre cuplarea navei „Soiuz"-40 cu stația orbitală „Saliut"-6.

Așa cum spuneam la început, nava „Soiuz" are un compartiment orbital de formă sferică cu diametrul de 3 m, situat în partea opusă compartimentului de serviciu, fiind în același timp și laborator științific. Acesta are la capătul liber un mic tunel de acces, închis ermetic de un capac și o piesă cu un dispozitiv special de cuplare. Acest ansamblu se cuplează cu stația orbitală. Nava care ne-a transportat pe orbită s-a cuplat cu complexul orbital „Saliut"-6/ „Soiuz" T-4, la bordul căruia se găseau cosmonauții Vladimir Kovalionok și Victor Savinîh, în ziua de 15 mai 1981.

Am vrea să știm când a fost lansată stația orbitală și câteva caracteristici ale sale.

Stația orbitală „Saliut"-6 a fost lansată la 29 septembrie 1977, orele 6,45, de la cosmodromul Baikonur cu ajutorul unei puternice rachete de tipul „Proton".

Parametrii inițiali ai orbitei: perigeu 219 km, apogeu 275 km, înclinarea orbitei 51,6°, perioada de revoluție 89,1 min. Prin manevre telecomandate, orbita este schimbată la 229/348 km, iar apoi la 336/352 km.

Stația „Saliut" este compusă dintr-un compartiment de trecere, un compartiment de lucru, o cameră de trecere și un compartiment de serviciu.

La exterior, stația este prevăzută cu 3 panouri solare cu orientare separată (pentru menținerea orientării către Soare), care au o suprafață de 60 m² și furnizează o putere de 4 kW.

Lungimea totală a stației orbitale este de 14,00 m și diametrul este cuprins între 2,13 și 4,00 m, având o greutate de 18,5 t. Stația poate transporta 6 cosmonauți.

Volumul total al compartimentelor locuibile (cu două nave cuplate) este de 100 m³.

Care a fost durata totală a zborului?

Durata totală de zbor a fost de 7 z 20 h 42', aterizarea având loc în ziua de 22 mai 1981.

Noi prezentăm în acest număr al revistei, pentru iubitorii de rachetomodelism, planurile rachetei lansatoare „Soiuz", de aceea vă rugăm să ne mai precizați câteva date tehnice despre acest vehicul spațial.

Racheta lansatoare „Soiuz" are o putere totală de 22 milioane CP.

Prima treaptă este constituită din patru motoare rachetă (fiecare cu patru ajutaje) și două verniere, care sunt acroșate la un miez central ce constituie treapta a doua a rachetei „Soiuz", având un motor rachetă, patru ajutaje și patru verniere.

În felul acesta, în momentul lansării sunt aprinse simultan 32 de camere de ardere ale motoarelor rachetă.

Treapta a treia are un motor rachetă cu un singur ajutaj.

Racheta „Soiuz" poate să înscrie pe orbita circumterestră joasă o încărcătură utilă de până la 7,5 t.

Știm că și dumneavoastră ați fost în copilărie un pasionat modelist. Ce le puteți transmite în momentul de față amatorilor de modelism?

În primul rând, doresc să le urez mult succes în realizarea obiectivelor propuse și să le spun din propria experiență că modelismul îți aduce bucuria lucrului împlinit, un vast bagaj de cunoștințe tehnice, dezvoltând cu precădere spiritul practic.

Vă mulțumim foarte mult, tovarășe inginer cosmonaut Dumitru Prunariu.

Pentru iubitorii de rachetomodelism prezentăm în continuare planurile unei rachete de tipul „Soiuz".

GABRIEL GHEORGHIU

1- ANTENE RADIOTEHNICE DE CUPLAJ 2 PANOU SISTEM TERMOREGLARE 3 TRADUCTOR ORIENTARE BATERII SOLARE 4 PANOU BATERII SOLARE 5 ANTENA SISTEM TELEMETRARE DATE 6 LOC PENTRU DORMIT 7 CAMERA ECLUZĂ PENTRU DEȘEURI 8 AJUTAJ MOTOR ORIENTARE STABILIZARE 9 SECTOR IGIENĂ INDIVIDUALĂ 10 REZERVE HRANĂ 11 SECȚIUNE CU APARATURA ȘTIINȚIFICĂ 12 BLOCURI AUGMENTARE APARATAJ ȘTIINȚIFIC 13 COVOR RULANT 14 BLOCURI CU APARATURA ELECTRONICĂ SISTEME STAȚIE 15 MECANISM ROTIRE PANOURI SOLARE 16 PUPITRU POST DE LUCRU NR.1 17 NAVĂ DE TRANSPORT „SOIUZ" 18 AGREGAT ACTIV DE CUPLAJ AL NAVEI 19 AGREGAT PASIV DE CUPLAJ AL STAȚIEI ORBITALE 20 TRADUCTOR SOLAR 21 REZERVOARE AER COMPRIMAT 22 REZERVOR APĂ DE BĂUT 23 APARAT FOTO MKF-6M 24 ANTENA SISTEM DE COMUNICAȚII 25 REZERVOR COMBUSTIBIL 26 MOTOR DE CORECȚIE

Variante de vopsire ALB ALBASTRU NEGRU ROȘU NICHEL ARGINTIU GRI-VERZUI