DEMAROR CU ARC

UNA din problemele dificile ce stau în fața aeromodeliştilor începători sau chiar avansați o constituie pornirea motoraşelor mecanice ce echipează aeromodelele. Această pornire se face, în majoritatea cazurilor, manual, necesitând efort îndelungat, cu rezultate nu întotdeauna favorabile. Putem astfel arăta că cca 75% din ratările de la concursuri se datorează nepornirii motoraşelor în cadrul timpului acordat de concurs. Din acest motiv se fac multe încercări pentru înlocuirea pornirii manuale prin pornire mecanică, care să diminueze efortul fizic şi să asigure demararea motoraşului.

În cele ce urmează vom prezenta soluția constructivă a unui demaror mecanic, realizabil la nivelul aeromodelisților experimentați cu rezultate mulțumitoare. Principiul de funcționare este următorul: un resort cilindric (poz. 2, fig. 1) este fixat cu un capăt în crestătura unui ax cilindric (poz. 3, fig. 132), iar cu celălalt capăt este fixat de carcasa demarorului (poz. 1, fig. 1). Această carcasă servește în același timp de susținere al demarorului în timpul gonăririi. Prin răsucirea furcii (poz. 16, fig. 1 şi detaliile 10, 11, 16 din fig. 2) mişcarea de rotație se transmite axului şi resortului, acesta din urmă înmagazinând o energie potențială proporțională cu diametrul sârmei din care este făcută spira resortului, precum şi cu numărul de învârtituri ale axului. Pentru a împiedica destinderea bruscă a acestui resort, dispozitivul este prevăzut cu un sistem de blocare simplu, a cărui construcție este redată în figura 1 (partea posterioară a demarorului), precum şi în detaliile de execuție din figurile 2 şi 3 (pozițiile 3, 4 din fig. 2 şi 12, 14 din fig. 3).

Pentru armarea dispozitivului se apasă pe mânerul 12 (fig. 1), se rotește axul 3 (fig. 1) cu ajutorul brațelor 16 (fig. 1) de cca 10...12 ori, după care se dă drumul mânerului 12, care va bloca axul de antrenare al demarorului. Acum demarorul este pregătit pentru pornire, care decurge astfel: brațele 10 sunt menținute perpendiculare pe axul 16 (fig. 1) cu ajutorul resortului de cauciuc 13 (fig. 1), iar la pornire aceste brațe se desfac prin rotire, în jurul şurubului 15 (fig. 1), între ele fixându-se elicea motorului. În continuare se ridică opritorul 4 (fig. 1) cu ajutorul mânerului 12, ceea ce va determina destinderea resortului 2, care antrenează axul 3, respectiv elicea motorului (fig. 1). Impulsul imprimat motorului conduce la pornirea acestuia. În caz de rateu se repetă armarea dispozitivului şi se reia pornirea.

Pentru a proteja elicea de şocurile puternice produse la pornire, brațele 10 (fig. 1 și 2) se îmbracă în cauciuc. Desfacerea contactului dintre elice şi brațele 10 ale dispozitivului se realizează în momentul pornirii elicei, care prin rotire se va desprinde de brațul 10, dispozitivul fiind readus în poziția inițială de către resortul de cauciuc 13. Prin aceasta se asigură ca la pornirea motoraşului elicea să nu lovească brațele 10, ceea ce ar conduce la ruperea palelor elicei.

În cursul experimentărilor demarorul a dat rezultate mulțumitoare pentru motoraşele având capacitatea cilindrică cuprinsă între 2,5...10 cmc. Sub 2,5 cmc utilizarea sa nu se recomandă.

În final, câteva cuvinte despre materialele utilizate în construcția demarorului.

Axul de antrenare (poz. 3, fig. 2) se va executa din bară laminată de oțel, calitatea OLC45. Capătul acestuia (secțiunea A-B, fig. 2) se va căli în ulei, temperatura de încălzire pentru călire fiind de 850°C; după călire se va face o revenire la 500°C. Acest tratament termic este necesar spre a evita uzura zonei de blocare a rotirii axului. Tratamentul termic se aplică după executarea găurilor de fixare.

Carcasa demarorului (poz. 1) se execută din țeavă de oțel, calitatea OLC 35, cu dimensiunea 38 x 2,5, de care se fixează, prin sudare, flanşele de capăt (poz. 7, 8, 9 şi 5, fig. 2). În situația în care se dispune de posibilitatea sudării aluminiului, carcasa se poate executa din țeavă de aluminiu, flanşele de capăt vor fi și ele tot din aluminiu, îmbinarea lor realizându-se prin sudare. Această variantă face ca demarorul să fie cu cca 30% mai uşor față de situația execuției din țeavă de oțel.

Resortul de antrenare este confecționat din sârmă de oțel de arc calitatea R2 sau similar prin înfăşurare la rece şi cu capetele îndoite, așa cum se arată în figura 2. Diametrul sârmei va fi 2 mm, înfăşurarea se poate executa pe un strung utilizându-se un dorn cu diametrul egal cu diametrul interior al resortului.

Restul pieselor pot fi confecționate din oțeluri mărcile OC37, 38, 60, OLC16 (carbon nealiate) prelucrate la cotele din schițe.

FRANCISC LAMMERT

DISPOZITIV PENTRU ÎNDOIT BAGHETE

PRINTRE sculele care nu trebuie să lipsească nici unui atelier de aeromodele este şi acest con, cu ajutorul căruia se pot îndoi la cald (după udarea în prealabil a baghetelor) nervurile confecționate din baghete, părțile terminale de vârf de plan, direcție şi profundor. Încălzirea conului se face cu ajutorul unei lămpi de spirt, făcută dintr-o sticlă de cerneală.

Conul 1 se confecționează din tablă de aluminiu care se va lustrui după îndoire. Este indicat aluminiul întrucât are o conductibilitate termică mai mare şi totodată se lucrează uşor.

Grosimea materialului pentru confecționarea lui nu trebuie să fie mai mare de 1 mm. Desenul indică cotele conului desfăşurat care după trasare se decupează cu foarfecele sau traforajul. Suportul 2 se execută tot din tablă de aluminiu gros de 2 mm şi se îndoaie la montaj conform desenului. Fixarea suportului pe con se face cu ajutorul unui bulon 5 de M3 şi al unei piulițe 6.

Placa pe care fixăm conul se va face din lemn de fag şi care se va impregna cu ulei pentru a nu se deforma.

Ansamblul conului se va fixa pe placa de bază cu şuruburi pentru lemn de 3 mm.

Cu ajutorul acestui con se pot îndoi baghete de 1x1 mm până la 3 x 5 mm, așa că pot fi utilizate şi la micromodele, cât şi la aeromodele. Privind desenul nu avem nevoie de altă explicație pentru a-l construi.

MIHAIL VĂRESCU