RACHETA DAUPHIN

La începutul anilor '60, uzinele Sud-Aviation din Franța au pus la punct o gamă largă de programe privind studiul și realizarea tehnologiilor spațiale, producând o serie de rachete balistice destinate explorării atmosferei înalte a Pământului. O astfel de rachetă-sondă a fost racheta Dauphin, prevăzută să atingă o altitudine de 130 km cu o sarcină utilă de 100 kg sau 80 km cu 300 kg.

Caracteristicile tehnice principale ale rachetei „Dauphin" sunt prezentate în tabelul următor:

greutate la start: 950 kg / 1150 kg greutate combustibil: 685 kg / 860 kg timpul de combustie: 1225 s sarcina utilă: 100 kg / 300 kg viteza maximă: 1950 m/s / 1440 m/s timp de urcare la altitudinea maximă: 175 s / 135 s altitudinea maximă: 130 km / 80 km

Trăsăturile caracteristice generale ale acestei rachete-sondă erau următoarele: - siguranța de funcționare - posibilitatea formării în timp scurt a unei echipe de lansare - ușurința de manipulare și transport - posibilitatea de lansare în cadență rapidă - sistemul de lansare simplu, cu o infrastructură sumară, permitând alegerea unor numeroase zone de lansare

Modul de realizare a machetei zburătoare a rachetei Dauphin este arătat în continuare: corpul rachetei va fi confecționat dintr-un cilindru de hârtie de desen. Pentru aceasta se vor rula pe un șablon cilindric două straturi de hârtie de desen unsă cu clei. Tubul obținut va trebui să aibă dimensiunile (diametrul și lungimea) conform planului și va fi prelucrat cu glasspapir fin și impregnat cu un strat subțire de lac.

Se trece apoi la confecționarea, tot din hârtie de desen, a celor patru ampenaje. Pentru a le fixa de corpul rachetei, se împarte circumferința acestuia în patru părți egale. Pe porțiunile unde urmează a fi lipite se va da un strat de clei care va fi lăsat să se usuce, iar pe al doilea strat aplicat se vor lipi ampenajele în locurile trasate.

Racheta se va așeza pe lansator prin intermediul a două inele de ghidaj confecționate din hârtie de desen (în două straturi) rulată pe o vergea de 6 mm diametru și aplicate pe corpul rachetei conform planului.

Parașuta, care asigură revenirea lină a rachetomodelului după zbor, se va confecționa din mătase subțire și va avea dimensiunile 250 x 250 mm. Patru suspante cu lungimea de 300 mm vor fi cusute la colțurile parașutei.

La distanța de 250 mm, aceste suspante vor fi împreunate, iar două din ele vor fi tăiate. De celelalte două se leagă două fire de cauciuc cu o lungime de 50 mm, care au rolul de a amortiza șocul la catapultare. Acestea vor fi prelungite cu două fire lungi de 200 mm ale căror capete vor fi legate unul de corp, iar celălalt de vârful rachetei.

Pistonul de catapultare se confecționează din dop de plută. Vârful rachetei se face din lemn de tei. Motorul se execută numai în prezența îndrumătorului de cerc sau se procură de la cluburile de rachetomodelism. Vopsirea rachetei se face cu pensula sau cu un pulverizator de vopsea (aerograf etc.) într-o culoare deosebită de a cerului pentru a putea fi mai bine urmărită în zbor.

GABRIEL GHEORGHIU