NONSTOP ÎN JURUL LUMII Voyager Arh. Mihai ANDREI

Nonstop în jurul lumii", nu, nu este vorba despre un titlu din operele nepublicate ale lui Jules Verne, ci de o ultimă realizare a cuceritorilor imposibilului. Zborul nonstop în jurul lumii a fost realizat. Început la 14 decembrie 1986, orele 08.05 (16:05 GMT), la baza Edwards din S.U.A., zborul este încheiat 9 zile mai târziu, la 23 decembrie 1986, orele 08.07 (16:07 GMT), tot pe baza Edwards, cei doi piloți, Dick Rutan (49 ani) și Jeana Yeager (34 ani), acoperind un traseu în jurul lumii de 37 518 km, cu o viteză medie de 174 km/h. În acest zbor aeronava Voyager N269VA a fost menținută în aer 216 ore 3 min. 44 s fără realimentare.

Istoria zborului a început în anul 1981, când a fost înființată Voyager Aircraft Inc., cu scopul realizării unui avion special pentru zborul în jurul lumii. Principalii întreprinzători ai acestei asociații „non-profit" au fost: Burt Rutan, cunoscutul constructor al avioanelor de la R.A.F. (Rutan Aircraft Factory), fratele acestuia, Richard Rutan (Dick), remarcabil pilot militar și sportiv, pilot de încercare la R.A.F. (7 000 ore de zbor, din care 2 000 ore pe avioane cu reacție), și tânăra Jeana Yeager, pilot sportiv, deținătoare a 4 recorduri mondiale de viteză și distanță pentru avioane ușoare.

Avionul Voyager a fost proiectat de Burt Rutan și construit la Rutan Aircraft Factory din Mojave în California, S.U.A. Primul zbor de încercare a avut loc la 22 iunie 1964, aparatul fiind supus unui program complex de încercări în zbor în vederea pregătirii marei tentative.

Voyager este un avion pentru record de distanță, bipost, bimotor, cu configurație neconvențională, monoplan, tren triciclu escamotabil.

Aripa trapezoidală, profil laminar Roncz 10-80 la încastrare, Roncz 10-82 la capete, terminate cu „winglet"-uri, este structurată pe lonjeroane din fibră de carbon, realizate în autoclavele Hercules Inc. din Magna, Utah. Materialele folosite la realizarea acesteia sunt din cele mai moderne: fibre de carbon, materiale compozite, fibre de sticlă, în tehnologii specifice Hexall, Nomex, Kevlar, Epoksy. Bordurile aripilor sunt completate cu elemente din balsa, pânză și hârtie, acestea fiind destul de fragile. În ansamblu, pe deschiderea de peste 33 m, aripa lucrează ca un element elastic, care permite importante săgeți în timpul solicitărilor.

Fuzelajul central, purtătorul cabinei de pilotaj, este realizat în tehnologii similare aripii, cu excepția suporturilor pentru cele două motoare, la care au fost folosite elemente din tablă de 1,6 mm grosime. Cabina de pilotaj amenajată pe partea dreaptă este completată cu postul navigatorului pe partea stângă, în poziție culcat. Cabina este prevăzută cu o mică cupolă care asigură vizibilitatea la decolare, aterizare și la pilotajul în poziție șezând. Lateral pe partea dreaptă și pe partea stângă sunt prevăzute câte două vitraje, care asigură vizibilitatea laterală în poziția culcat. Aparatura de zbor, cu o masă de 17 kg, cuprinde o gamă largă de echipamente pentru navigația cu ajutorul sateliților (KSC-55A-Omega/VLF Global, Transponder KT-76A Argos), radiolegătura KHF-990, radar King, pilot automat King 150 (masă de numai 0,7 kg) etc.

Motoarele utilizate la zborurile de probă au fost două Lycoming 0-235 de 86 kW (115 CP), ulterior un Teledyne-Continental 0-240 de 96 kW (130 CP) plus un IOL-200 de 81 kW (110 CP). Aparatul poate suporta și instalarea unor motoare mai puternice de tip Lycoming de 149-188 kW (200-250 CP). Cele două motoare sunt amplasate în tandem, la capetele fuzelajului central.

În faza finală a tentativei de record, zborul este asigurat la un regim redus de funcționare al motoarelor, de numai 18 kW (25 CP). Consumul variază de la 18 l/h (12 l/100 km) în faza inițială a zborului la 9 l/h (6 l/100 km) în faza finală a acestuia. De notat că cca 90% din traseul zborului de record a fost parcurs peste ape.

Fuzelajele laterale sunt două ansambluri de rezervoare integrate, care suportă ampenajele verticale și legătura cu ampenajele orizontale la fuzelajul central. În botul fuzelajului din dreapta este amplasat și radarul.

Ampenajele orizontale amplasate în față, în formula Canard, au profiluri Roncz 10-46 și sunt realizate în tehnologii avansate, bazate pe fibre de carbon și materiale compozite.

Ampenajele verticale amplasate în partea terminală posterioară a fuzelajelor laterale sunt extrem de alungite și ușoare. Direcția este amplasată numai pe ampenajul vertical din dreapta, care este consolidat în acest sens.

Trenul de aterizare de tip triciclu, de construcție specială, a fost realizat de Ken Brock Manufacturing. Acesta are o masă de 36 kg și poate suporta la decolare o încărcare totală de peste 5 t. Escamotarea acestuia se face manual, pe comandă cu cablu de 1,6 mm. Durata unui ciclu de escamotare este de 3-4 min.

VOYAGER - date tehnice: anvergura 33.77 m lungimea 10.15 m lungimea fuzelajelor 9.9 m lungimea fuzelajului central 7.74 m înălțimea 3.14 m suprafața portantă 39,39 m² suprafața aripă 33,7 m² suprafața ampenaj orizontal 5,7 m² masa structurii 426 kg masa avionului gol 843 kg masa combustibilului 4 052 kg masa avionului la decolare (maxim) 5 137 kg masa avionului la aterizare (maxim) 1032 kg viteza maximă 240 km/h viteza economică 160 km/h viteza minimă 130 km/h înălțimea de zbor 3 000 m plafon maxim 4.500 m distanța maximă de zbor 41 800 km distanța de decolare la masă maximă 4 500 m durata decolării la masă maximă 3 min.