FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE MODELISM Calendarul competițional pe anul 1989

I. AEROMODELISM A. Concursuri interjudețene semifinale 1. Cupa Slanic-Prahova (semifinala F1D) 2. Cupa C.F.R. Dej (F2ABCD) 3. Cupa C.S.T.A. București (semifinala F2) 4. Cupa Transilvaniei (semifinala F1E) 5. Cupa Terom Iași (semifinala F2) 6. Trofeul Aripile Someșului (semifinala F2) 7. Cupa Aripile Prieteniei (F2ABCD) 8. Cupa Buzaului (semifinala F4B) 9. Trofeul H. Coandă (semifinala F4B) 10. Cupa Moldovei (semifinala F1ABC) 11. Cupa Avia (semifinala F1ABC) 12. Cupa Gaz Metan Mediaș (semifinala F1) 13. Cupa Salonta (F1ABC) 14. Cupa Bodoc (semifinala F3AB) 15. Trofeul Gh. Bănciulescu (F1GH) 16. Cupa Bistrița (F2F4) 17. Memorial Aurel Vlaicu (F1A) 18. Cupa Napoca (F1ABC) 19. Cupa Chindia (F2) 20. Cupa I.M.P. Covasna (F2ABCD) 21. Memorial (machete statice)

B. Concursuri republicane 1. Cupa Voința (F1D) 2. Cupa Voința (F1ABC) 3. Cupa României (F1D) 4. Cupa U.T.C. (F1A, F2B) 5. Concursul pionierilor și școlarilor 6. Cupa U.T.C. (F4B, machete statice) 7. Concursul republican de machete statice

C. Campionate republicane 1. Micromodele F1D 2. Aeromodele cu orientare magnetică F1E 3. Aeromodele captive (F2ABCD) 4. Aeromodele zbor liber (F1ABCGH) 5. Aeromodele radiocomandate (F3AB, F4C) 6. Aeromodele machete (F4B statice)

II. NAVOMODELISM A. Concursuri interjudețene și semifinale 1. Cupa Dunării (semifinala C1234) 2. Cupa Avântul (SAV) 3. Trofeul Timona de aur (semifinala C, E, FSRV) 4. Cupa Vagonul Arad (C, E pt. juniori) 5. Cupa Jiul (semifinala A, B, F123) 6. Cupa Mureșul (semifinala FSRV) 7. Cupa Universitatea (FSRV) 8. Cupa Covului (FSE) 9. Cupa Perla Dunării (semifinala C1C4) 10. Cupa Gornești (FSRV)

B. Concursuri republicane 1. Cupa Amiral Murgescu (semifinala C1C4) 2. Concursul pionierilor și școlarilor 3. Cupa U.T.C. (EM, EK, Ex) 4. Trofeul Mircea cel Mare (F1235, FSRE) 5. Cupa Voința (semifinala grupa D și F) 6. Cupa U.T.C. (C1234)

C. Campionate republicane 1. Navomodele FSR curse 2. Navomodele propulsate și teleghidate 3. Navomodele veliere 4. Navomodele machete

III. AUTOMODELISM A. Concursuri interjudețene 1. Cupa Vâlcea (RC și captive) 2. Cupa Semenicul (RC și captive) 3. Cupa A.S. Armata (RC) 4. Cupa 30 Decembrie (RC)

B. Concursuri republicane 1. Concursul pionierilor și școlarilor 2. Cupa U.T.C. (RC) 3. Cupa Voința (RC) 4. Cupa U.T.C. (machete)

C. Campionate republicane 1. Etapa I Cupa Bega (RC) 2. Etapa a II-a Cupa CSTA (RC, captive) 3. Etapa a III-a Cupa Onești (RC, captive) 4. Etapa a IV-a Cupa Semenicului (RC, captive) 5. Etapa a V-a Cupa Dacia (RC, captive) 6. Etapa a VI-a Trofeul Pistonul de aur 7. Campionatul de automodele machete

IV. RACHETOMODELISM A. Concursuri interjudețene și semifinale 1. Cupa Metalul (semifinala S346) 2. Cupa Buzaului (semifinala S57) 3. Cupa Exploratorii Deva (semifinala S57) 4. Cupa Suceava (S1345567) 5. Cupa Recolta (S1345567) 6. Cupa A.S. Armata (S57) 7. Cupa Politehnica (S1346)

B. Concursuri republicane 1. Cupa Voința (S340) 2. Concursul pionierilor și școlarilor 3. Cupa U.T.C. (S346) 4. Cupa U.T.C. (S5 S7)

C. Campionate republicane 1. Rachetomodele (S1346, semifinala S57) 2. Rachetomodele machete (S57)

V. MODELISM FEROVIAR A. Concursuri interjudețene 1. Cupa ICEMENERG 2. Cupa Mocănița 3. Cupa Uzinei 23 August

B. Campionatul republican de modelism feroviar

VI. SALONUL NAȚIONAL DE MODELISM Concursurile și campionatele republicane de machete la aero, navo, auto, rachetomodele și modelism feroviar.

ION STROESCU 100 de ani de la naștere

Începuturile aviației moderne sunt strâns legate de aportul unor oameni de știință, constructori și aviatori români, ca TRAIAN VUIA, AUREL VLAICU, HENRI COANDĂ, GOGU CONSTANTINESCU, ION STROESCU și alții.

Născut la Ploiești în anul 1888, Ion Stroescu a desfășurat o activitate intensă și multilaterală timp de peste 50 ani, care îl situează printre pionierii aerodinamicii aplicate, cu realizări mari în acest domeniu. Dotat cu multiple înclinații spre problemele tehnico-științifice, calități excepționale de experimentator și un talent deosebit pentru desen și artele plastice, acesta a făcut încă o dată, prin realizările sale, dovada însuririor înnăscute pe care le are poporul român în domeniul aeronautic.

Deși foarte tânăr și cu o pregătire în formare, el a intuit viitorul aviației și a sesizat că aceasta are nevoie de noi cercetători și descoperiri și de aceea își-a consacrat cea mai mare parte a muncii și vieții sale invențiilor, inovațiilor și experimentărilor în domeniul aeronautic.

Activitatea sa prodigioasă este ilustrată de cele peste 160 de lucrări-proiecte, invenții, perfecționări, cercetări pe care le-a făcut din 1905 până în 1961.

Autenticitatea acestor lucrări și valoarea lor pentru aviație au fost confirmate de faptul că asupra celor mai importante s-au făcut recenzii, citări și descrieri într-un număr de peste 30 de reviste științifice și tratate de specialitate din Franța, Germania, America, Austria și U.R.S.S., precum și într-un număr de peste 30 de publicații românești.

Merită a fi semnalate în acest sens doar câteva exemple:

Ideea emisă de Ion Stroescu cu privire la controlul stratului limită prin suflarea sau aspirația sa pe extradosul aripii s-a bucurat de recunoașteri și aprecieri unanime în presa de specialitate din Franța și Anglia, iar în 1926 prof. Katz-Mayr, de la Politehnica din Viena, a executat o serie de experiențe aplicând principiul enunțat de Ion Stroescu pe care l-a citat în buletinul laboratorului aerodinamic.

În 1927, atras de importanța problemei și încurajat de rezultatele practice obținute, Louis Breguet a cumpărat brevetul lui Stroescu pentru "suflajul și aspirația automată a stratului limită".

O altă lucrare importantă a lui Ion Stroescu, realizată în colaborare cu profesor Victor Vilcovici, și anume macheta unei suflerii originale cu "o scurgere foarte bună", în care a suprimat complet deflectoarele de la coturi, a fost apreciată și elogiată fără rezerve de Ludwig Prandtl, unul din cei mai ilustri specialiști în aerodinamică. Aceeași apreciere elogioasă a fost reafirmată de Congresul de mecanică aplicată din anul 1946, care a avut loc la Paris.

Cercetările care l-au consacrat definitiv și care i-au dat dimensiunea reală a capacității și spiritului său inventiv au fost realizate în domeniul studiilor și cercetărilor aerodinamice experimentale care l-au condus la lucrări de mare însemnătate. El a fost primul din România care a construit instalații de cercetare și a efectuat cercetări de laborator în aerodinamică. Tot lui datorează aerodinamica experimentală românească prioritatea unor descoperiri de mare valoare, care mai târziu au fost preluate de laboratoare din multe țări, unele fiind de aplicație curentă. Printre lucrările mai importante merită a fi relevate unele care prin conținutul lor, la etapa în care au apărut, dau în bună măsură dimensiunea operei științifice, practice și devotate aviației a celui care a fost Ion Stroescu.

În perioada 1909-1910 a început să facă experiențe cu modele catapultate și propulsate prin reacție directă, cu care a obținut viteze de 120 km/h și distanțe de zbor între 600-700 m.

În 1911 imaginează și propune aplicarea principiului reacțiunii la motoarele de aviație, publicând și un articol în "La Revue de l'aviation" din 1 august 1911.

În 1913 începe o activitate care avea să-l consacre definitiv aviației. Cu un dispozitiv improvizat, face primele experiențe aerodinamice în vânt natural, pentru determinarea rezistenței aerului pe baghete din lemn cu profiluri diferite, pentru montanți de biplane.

Imaginează și proiectează în 1915 un avion militar cu performanțe ridicate pe care specialiștii l-au calificat "cel mai important proiect de avion prezentat în România până la acea dată".

Prezintă, într-o formulă cu totul originală, un sistem de tragere cu mitraliere prin palele elicei.

În anul 1911 aplică sistemul de aspirație și suflajul stratului limită la o aripă de avion, în vederea obținerii hipersustentației la decolare și aterizare. De remarcat că proiecte similare în alte țări au apărut ceva mai târziu. Este cazul profesorului Lafay de la Politehnica din Paris, care obține brevet cu aripi suflate cu 91 zile în urma lui.

În anii 1917-1920 prezintă o serie de propuneri interesante ca: parașuta hipersustentatoare cu fantă, montajul amovibil al grupului propulsor la avioane, bombe de avion cu explozie automată deasupra obiectivului, rachete înaripate prevăzute cu aparate foto și dispozitive luminoase, torpile marine etc.

Pseudoavionul pe care-l proiectează în 1921 este destinat obținerii testelor psiho-fiziologice ale candidaților la pilotaj și ale piloților pe timpul antrenamentelor în condiții similare zborului cu sau fără vizibilitate.

În anii 1923-1924 pregătește și publică lucrarea "Noi perspective în aerodinamica avionului" în care prefigurează și ideea unui disc sustentator (farfuria zburătoare).

În anul 1926 Ion Stroescu marchează o pagină memorabilă în istoria aerodinamicii experimentale românești prin construirea, cu multe sacrificii materiale, a primei suflerii aerodinamice românești, la liceul din Râmnicul Sărat.

Cu vocația sa înnăscută, continuă studiile și în colaborare cu profesorul Elie Carafoli, realizează în 1931 sufleria aerodinamică a Institutului Politehnic București, lucrare în care s-au aplicat cu deplin succes studiile sale anterioare referitoare la aspirația stratului limită, asigurând sufleriei respective cel mai mare randament de utilizare din lume.

În anii 1946-1948, a fost solicitat să construiască în Franța o suflerie specială, destinată studiului fenomenelor de jivraj. Deși condițiile de lucru erau foarte grele, iar lucrarea fusese refuzată de mai mulți specialiști, fiind considerată ca nerealizabilă, Ion Stroescu construiește sufleria în numai 15 luni, cu respectarea tuturor prescripțiilor, realizând cel mai mare coeficient de contracție din lume (kv=1/90) și obținând o depășire cu 24% a vitezei prevăzute.

Pentru meritele sale, Academia Română, în sesiunea sa din anul 1926, acordă premiul Academiei pentru aviație. Este al doilea specialist român în aviație care este premiat, primul fiind Aurel Vlaicu.

Au fost prezentate numai o parte din realizările profesorului Ion Stroescu, suficiente pentru a evoca personalitatea sa și devotamentul exemplar cu care a slujit aviația românească.

Ing. GHEORGHE ZARIOIU