calmul, să nu înceapă să acționeze la comanda. Doream să văd mai amănunțit mai îndeaproape avionul cu reacție, iar dacă reușesc să deschid focul împotriva lui. Coborând, m-am apropiat de avionul dușman dedesubt dinspre coadă, la o distanță de 200 metri. Manevra reușită, iuteala de acțiune și iscusința mi-au permis să mă apropii de avionul cu reacție. Deodată, începu să se îndrepte spre el din de foc Titorenco nu putuse să se abțină. Eram încredințat că băiatul îmi stricase planul de acțiune și, în gând, îl blestemam. În realitate, rafalele lui trasoare mi-au îmbunătățit pe neașteptate situația. Avionul inamic începu să vireze spre stânga, adică spre mine, și îmi oferi pentru o clipă, spinarea. În aceeași clipă, scoțând viteza cea mai mare de care era capabil avionul meu, m-am apropiat de dușman. Ne mai despărțea o distanță mică. Am deschis cu emoție focul. Avionul cu reacție, nuptând-se în bucăți se prăbuși jos, pe teritoriul dușmanului.

(Ivan Cojedub, pilot de vânătoare, de 3 ori Erou al Uniunii Sovietice. 330 ieșiri de luptă. 120 luptări aeriene. 62 de victorii aeriene.)

CIUDAȚII BULGĂRI ROȘII, CARE PLUTESC ÎN FUMUL ACELA, TE ORBESC...

Astă LAPSEY controlează personal Kenway-ul Îți recunosc glasul puțin nazal Ok Pierre-look out, there is a couple of rats around. Out Bine. Îmi deschid ochii. Stau în regulă cu benzina și iau hotărârea să execut întoarcere liniștită de 380 de grade pe sub nori, pentru a încerca să rețin cei doi șobolani în chestiune. Peste câteva secunde, trasoarele AA-ului urcă de-a lungul Rinului și deslușesc două fire prelungi, fine, care perpendicular la rasa solului. Este un 262. Arată minunat, cu fuselajul acela triunghiular asemenea unui cap de rechin, cu minusculele sale aripi în săgeată, cu cele două turbine alungite, cu camuflajul lui sur, înspicată cu verde și cu ocru. De data asta nu sunt așezat prea rău între animal și baza sa. Din nou mă arunc în picaj ca un surd, spre a înmagazina un maximum de viteză. Încă nu mă ating din eleroane și ajung deasupra lui în tangenta. Corectez cu grabă în colimator punctul de impact, când deodată văd că-i șâșâiesc din ajutajele reactive, două flăcări lungi. M-a observat și acum accelerează la maximum. Sunt bine așezat la 300 de metri. Trag o prima rafală. Nu l-am nimerit. Mir corectia și trag iarăși repede, căci avansează asupra mea. De data aceasta văd pe fuselajul lui două fulgere: un al treilea pe aripa Distanța dintre noi este acum de 500 de metri. O explozie pe turbina dreaptă, care pe dată vomită un șuvoi gros de fum negru... 262 glisează puternic și pierde din înălțime. Vitala se echilibrează, la depărtare de aproximativ 500 de metri. Fumul mă stinjenește și din nou nu-l nimeresc. Ciudații bulgări roșii care plutesc în fumul acela, te orbesc. Dumnezule! Cele două tunuri din stânga mi se blochează pe neașteptate. Țintesc mult mai la dreapta, pentru a corecta glisajul, dar celelalte două tunuri se opresc și ele. Me-262 continuă să zboare cu un motor. Sunt nebun de furie. Sistemul meu pneumatic are o scurgere la cadran apare clar că lipsește presiunea. Furia mă îneacă. Continui să urmăresc pe 262 în speranța că cea de-a doua turbină a sa se va supraîncălzi. Până la urma citeva minute, motorul meu este acela care începe să se încingă. Abandonez cu părerea de rău, jurându-mi că voi jupui de piele pe cel care a scris în buletinul tehnic al Ministerului Aerului că Me-ul 262 nu este în stare să zboare cu o singură turbină.

(Pierre Clostermann)

PORTRETE

UN OM DE VREO 45 DE ANI, POSOMORÂT, TĂCUT...

În Germania, am avut de-a face în special cu persoane din domeniul aviației. Una din figurile cele mai remarcabile din acest domeniu era constructorul de avioane Willi Messerschmitt, un bărbat înalt, slab, cu capul mare, cu ochii vioi, dar cu trăsături energice ale feței, cu un păr negru care începuse în mod vizibil să se răresească — un om de vreo 45 de ani, posomorât, tăcut. Trebuia să facă eforturi mari ca să pară cât de cât amabil lângă de noi, în timp ce discutam. (Alexandr Iakovlev, proiectantul celebrelor avioane de vânătoare sovietice Iak-1, Iak-7, Iak-9 și Iak-3, avioane care împreună cu La-urile, au format coloana vertebrală a aviației de vânătoare sovietice. La 24 aprilie 1946 a avut loc primul zbor al avionului cu reacție Iak-15, aparat proiectat de asemenea de Iakovlev, aparat care, în esență, era o celulă de Iak-3 consolidată și echipată cu un motor Jumo 004B (motorul care a echipat Me-ul 262)

UN CHIP DE COPIL OBOSIT ȘI PUȚIN TRIST...

Walter Nowotny și-a găsit moartea. Adversarul nostru de pe cerul Normandiei și al Germaniei a murit alaltăieri, din pricina arsurilor, la spitalul de la Osnabruk. Luftwaffe-ul al cărei erou este nu va supraviețui multă vreme meritoriilor sale, care înseamnă un fel de punct final al acestui război aerian. Răvașa noastră astăzi este să salutăm un inamic brav care a murit, este să spunem că Nowotny ne aparține, că e parte din seara noastră în care nu admitem nici ideologii nici urâ, nici fruntea. Camaraderia aceasta nu are nimic de-a face cu patriotismul, cu democrația, cu nazismul ori cu umanitatea. În seara aceasta, toți băieții îl înțeleg din instinct. Iar dacă totuși unii ridică din umeri, o fac pentru că nu pot înțelege: ei nu sunt piloți de vânătoare.

La Rheine-Hopstein, Nowotny era șeful acelui Jagd Geschwader 52, dispersat pe aerodromurile satelite ale lui Hopstein Nordhorn, Plantlunne, Neuenkirschen, Lungen, Hesepe, și Bramsar. Efectivele lui JG 52 se compuneau din aproximativ 75 Messerschmitt-uri 109, 75 Focke Wulf-190, și din vreo sută de Messerschmitt-uri 262 cu reacție. De aceeași grupare aparținea și o escadrilă de Junkers 88 de vânătoare de noapte. Împreună cu rezervele tactice, aceasta reprezenta aproape patru sute de avioane de luptă aflate sub comanda acestui locotenent-colonel de 22 de ani. Serviciile de informații aliate îi atribuiau vreo 60 de victorii confirmate pe frontul nostru și vreo 100 pe frontul din est. Știuse să se facă respectat de toți. Când 47 de piloți aliați fuseseră împușcați pentru că încercaseră să evadeze din captivitate, el însuși îi adresase lui Hitler un violent protest ale cărui ecouri ajunseseră până la noi. Îi privim portretul cut chiar în ziua când a primit Crucea de fier cu spade, diamante și frunze de stejar — cea mai înaltă distincție de război germană. Un chip de copil obosit și puțin trist.

(Pierre Clostermann)

Selecție texte Șerban Ionescu

următorul semnal de intrare. Lățimea semnalului de ieșire este dependentă de tensiunea ce s-a acumulat în C7 și C8 în procesul de încărcare, care la rândul ei a fost dat de canalele de intrare în proporții impusă de VR1 VR2. Potentiometrele semireglabile VR3 și VR4 au rol de control general al funcționării și ajustează punctul de neutru. Acest lucru este necesar pentru reglarea și asigurarea măcinii către extremele semnalului. Odată reglate pentru amestec egal (50/50) ele nu mai au nevoie de repoziționări. Montajul reglat pentru un anumit tip de radio, VR5 nu mai trebuie reajustat.

CONSTRUCȚIE Realizarea mixerului este simplă, astfel încât el poate fi construit și de începători. Ordinea de montaj este următoarea: 1. Se montează rezistențele. 2. Folosind un capăt de sârmă de la una din aceste rezistențe se realizează strapul de sub IC2. 3. Se montează potentiometrele semireglabile VR1+ VR5. 4. Se montează integratele IC1 și IC2. Atenție la descărcările electrostatice pentru IC2. 5. Se montează condensatorii C1+C8; atenție la polaritatea condensatorilor C1 C2. Condensatorul C2 se poziționează orizontal peste integratul IC1, lipindu-se de acesta cu puțin adeziv. 6. Se montează tranzistorii TR1 și TR2. 7. Se montează diodele D1-D7 și Zennerul ZD1. Diodele D6 și D7 vor fi cosite deasupra rezistențelor R1 R2. 8. Se curăță și se cositoresc capetele firelor de la cuplele. Atenție la identificarea firelor din cuple (+-). 9. Se curăță placa de cablaj de resturile de rășină, cu alcool, acetonă sau tiner. Se aplică cu o pensulă fină, un strat fin de rășină, dizolvat în alcool sau mai bine în acetonă pe fața placii cablajului. 10. Se testează și se reglează mixerul conform recomandărilor din capitolul următor. 11. După ce montajul funcționează corect se amplasează într-o cutie din plastic (ABS). Pentru etanșare, se recomandă umplerea cutiei cu ceară sau stearină topită. Plăcuța se va poziționa la o distanță de cca 2 mm de fundul cutiei, astfel încât ceara să pătrundă și să etanșeze peste tot.

REGLAJE 1. Canalul A va fi primul (canalul 1). 2. Se determină poziția de neutru a celor două servouri, legate pe canalele pe care doriți mixajul. 3. Se montează mixerul între receptor și cele două servouri cu servoul din A pus în A. 4. Se poziționează VR3, VR4 și VR5 la mijloc. 5. Se deschide receptorul și se reglează la centru servourile din VR3 și VR4. 6. Se pune semireglabilul VR1 la capăt (în sens trigonometric) și se recentrează servoul din B, dacă este cazul, acționând asupra lui VR5. 7. Se poziționează VR1 și VR2 pe mijloc și se recentrează servourile din VR3 și respectiv VR4. 8. Se verifică mixajul corect. În exploatare, VR1 centrează mixajul pe B și este diferențial (A-B), VR3 recentrează servoul în cazul mix pe extreme. Semireglabilul VR2, controlează mixajul aditiv (A+B) de la ieșirea A, VR4 având rol de trimer pentru extreme. Acest reglaj este util în eliminarea diferențelor dintre motoare, surse, elici etc.

EXPLOATARE Marea majoritate preferă ca manșa de tracțiune să fie în partea stângă. Împingând de manșă, ambele motoare vor merge înainte. Dacă nu, se reface reglajul. Trăgând de manșă, ambele motoare trebuie să meargă înapoi. Dacă se deplasează manșa spre lateral stânga, trebuie să aibă ca efect rotirea motorului din dreapta spre înainte, iar a celui din stânga spre înapoi. Ca rezultat, nava se rotește în sens trigonometric. Dacă modelul se comportă invers, atunci se va inversa comanda la manșa emitatorul sau se inversează legăturile de la ambele motoare. Să presupunem că dorim să controlăm numai motorul din tribord. Motor dreapta înainte. Pentru aceasta deplasează manșa pe orizontală în stânga sus. Dacă momentul de înaintare este prea mare, trăgând de manșă din colțul stânga sus, motorul din stânga va merge înapoi, având ca urmări accentuarea răsucirii navei.

ing. MIRCEA KIRITESCU ing. SORIN PISCAȚI

CONTACTOR AUTOMAT PENTRU NAVOMODELE

Sunt situații în care, din grabă, emoția concursului etc., modelistul constructor uită să alimenteze receptorul stației sau electromotorul (electromotoarele) modelului prin acționarea butoanelor respective, pierzând un timp prețios, mai ales dacă este vorba de participarea la un concurs. Pentru evitarea unui astfel de incident se poate echipa modelul cu un montaj simplu a cărui funcționare este bazată pe conductibilitatea electrică a apei. Sondele A și B (practic două nituri sau capse din argint, bronz sau alamă) sunt plasate la orice distanță, dar nu mai mică de 1 cm, pe coca navei (partea imersă), izolate între ele. Dacă modelul are coca din metal sau alt material bun conductor de electricitate, cele două nituri vor fi izolate și de acesta. În serie cu contactele releului REL se montează alimentarea receptorului sau motorului electric, după caz. Când modelul nu este în apă, rezistența electrică între A și B este mare, tranzistorul T, deschis și releul REL neacționat. Lansând la apă modelul, rezistența între A și B scade, baza tranzistorului este polarizată corespunzător și acesta se deschide. Armătura mobilă a releului este atrasă și contactele acestuia se închid, punând sub tensiune receptorul stației de telecomandă sau motoarele (motorul) navomodelului. Releul trebuie să funcționeze la o tensiune de 4-12 Vcc, corespunzător tensiunii sursei de alimentare. Consumul acestuia nu trebuie să depășească 20-30 mA, iar contactele să suporte curenți de peste 2 A.

LAZAR BOGDAN, jud. Dolj, Craiova