SU 25 AVION DE ATAC LA SOL ȘI PENETRARE

Angela Stan, Dragoș Tătaru, Bujor Arieș

La sfârșitul anilor '70, sateliții de observație americani au reperat un nou tip de avion sovietic, ce era supus la teste de zbor pe aeroportul Ramenskoi, lângă Moskova. Era asemănător prototipului american YA-9A, ce fusese construit pentru a satisface cerințele USAF pentru lupta antitanc. Provizoriu, denumirea dată de vestici prototipului sovietic a fost "RAM J".

LUPTĂ ANTITANC

Primele SU-25 au fost echipate cu un tun GSh-23L de 23 mm, dar aceste obuze nu puteau străpunge blindajul frontal al tancurilor. În schimb, rachetele de 80mm pot străpunge 300mm de blindaj. Su-25 pot purta noile rachete aer-sol sovietice, AS-7 "Kerry".

• 1 tun de calibru necunoscut în partea stângă a fuselajului • 1 rachetă aer-aer AA-2 "Atol" sub aripă • 1 nacelă de bruiaj sub aripă • 2 rezervoare de carburant (600 l) sub aripă

LUPTA ANTITANC ÎMBUNĂTĂȚITĂ

Mai nou Su-25 a fost echipat cu un tun de 30 mm (asemănător cu A-10A al americanilor). De asemenea poate fi echipat cu rachete antitanc AT-6 "Spiral", cu bătaia de 10 km și ghidate cu laser.

• 1 tun de calibru necunoscut în partea stângă a fuselajului • 8 rachete antitanc AT-6 sub aripă • 1 rachetă aer-aer AA-8 "Aphid" sub aripă • 1 nacelă de bruiaj sub aripă

BOMBARDAMENT CONVENȚIONAL

Su-25 poate purta 250 kg de bombe așezate în tandem. Bombele sunt ghidate de laser, ceea ce face ca ținta să fie ochită cu precizie.

• 1 tun de calibru necunoscut în partea stângă a fuselajului • 1 bombă BETA B-250 ancorată sub aripă • 12 bombe sub aripă • 1 rachetă aer-aer AA-8 "Aphid" sub aripă • 1 nacelă de bruiaj sub aripă • 2 rezervoare de carburant (600l) sub aripă

ATAC CU RACHETE

Poate purta cu ușurință lansatoare de rachete UV-16-57, având un calibru de 57 mm. Aceste rachete pot străpunge fără probleme betonul. Su-25 este prevăzut cu un sistem de telemetrie cu laser.

• 1 tun de calibru necunoscut în partea stângă a fuselajului • 8 purtătoare de rachete UV-32-57 sub aripă • 1 rachetă aer-aer AA-8 "Aphid" sub aripă • 1 nacelă de bruiaj sub aripă

LUPTĂ ANTIPERSONAL

Pentru lupta antipersonal avionul poate purta bombe în greutate de 2500 kg având un suflu foarte puternic și un zgomot asurzitor. Un singur Su-25 împrăștie un număr foarte mare de schije pe o suprafață de mii de metri pătrați.

• 1 tun de calibru necunoscut în partea stângă a fuselajului • 8 bombe antipersonal sub aripă • 2 containere de produse chimice SOV-AB

ATAC CU BOMBE DE DEPRESIUNE

Folosite pe larg în Afganistan nimicesc sectoarele ocupate de gherilă. Acestea sunt eficace pe o rază de 400 m.

• 1 tun de calibru necunoscut în partea stângă a fuselajului • 8 bombe de depresiune sub aripă • 1 nacelă de bruiaj sub aripă

Americanii elaboraseră un caiet de sarcini pentru realizarea unui avion destinat luptei antitanc ce prevedea construcția acestuia "în jurul" unui tun antitanc de o putere devastatoare" GAU-8/A de 30 mm. Proiectilele sunt confecționate din carburi metalice extradure și umplute cu resturile de uraniu de la centralele nucleare. Un proiectil cu diametrul de circa 30 mm ajunge astfel să depășească 32 kg! Lansat cu peste 2 000 m/s energia cinetică înmagazinată îi permite să străbată orice grosime de blindaj convențional sau stratificat aflată pe vehiculele prezente, sau de ce nu, viitoare pentru mulți ani de acum înainte.

Principalii competitori pentru dotarea USAF au fost firmele Northrop cu modelul A-9A și Faichild A-10. Încercările comparative au dat câștig de cauză modelului A-10 (vezi Modelism 4/1984). Ambii competitori erau în stare să transporte o încărcătură ofensivă impresionantă și să opereze de pe aeroporturi improvizate. Alte calități: construcție simplă și robustă, avionică ultramodernă, agilitate.

Aparent, sovieticii au urmat calea de probe și teste a lui YA-9A ceea ce a făcut mulți experți vestici să sublinieze că aceasta este formula ce a pierdut competiția pentru dotarea USAF. Punctul de vedere este prea simplist pentru a putea fi serios, dar merită menționat.

Două argumente sunt decisive în acest sens; prototipul lui A-9 a primit un singur reproș oficial: era prea convențional; al doilea: proiectanții sovietici au o tradiție mult prea mare în proiectarea avioanelor de asalt pentru a recurge la soluții străine. De altfel, în cadrul programului ce a dus la apariția lui SU-25 au apărut numeroase întârzieri datorate tocmai adaptării unor soluții tradiționale la noile tehnologii.

Principalele asemănări cu YA-9A ar fi următoarele: cutia blindată din titan pentru protecția pilotului, aerofrânele, amplasarea blindajului inferior. Ca principală diferență conceptuală, semnalăm accentul pus de inginerii sovietici mai mult pe evitarea loviturilor directe decât pe creșterea "puterii de încasare", adică invers decât omologii lor americani. "RAM-J" a fost echipat cu reactoare clasice. Profilul de aripă adaptat pentru viteze medii, iar echiparea cu voleți cu dublă fantă a bordului de fugă și controlul celui de atac ne arată că avionul este perfect adaptat decolărilor și aterizărilor scurte, pe piste neamenajate.

În 1981 americanii au aflat că "RAM-J" a fost conceput de birourile de proiectare SUHOI și că poartă denumirea de SU-25 în cadrul forțelor aeriene militare sovietice. Un an mai târziu SU-25 primea numele de cod FROGFOOT (Piciorul broaștei) din partea NATO.

SU-25 este primul avion de luptă subsonic modern proiectat de birourile SUHOI și este rezultatul unei îndelungi experiențe în realizarea de aparate de suport apropiat și luptă antitanc. Să menționăm linia FITTER (Su-7 apărut în 1955, Su-17 în 1967). Numeroase din aparatele de bord și dispozitivele concepute și elaborate pentru această linie de aparate au fost înglobate în noul aparat. Experiența operațională a avioanelor SUHOI a influențat fără îndoială noul proiect.

Principal, Su-25 este mai ieftin și mai fiabil decât orice aparat cu decolare verticală. Unitatea de evaluare a noului avion a fost formată în 1981 și în 1982 a fost angajată în luptă în Afganistan. SU-25 a fost utilizat intensiv în lupta antiguerilă și a fost continuu perfecționat, atingând deplina capacitate operațională în 1984. În reportajele TV din epocă au apărut numeroase SU-25 acompaniate de elicoptere Mi-24 sau Mi-8. Tactica sovietică de atunci, utiliza două aparate pentru atac: În timp ce unul atacă la joasă înălțime țintele indicate cu ajutorul tunului, bombelor și rachetelor, celălalt îi asigura protecția la altitudine medie, gata să anihileze eventualele arme antiaeriene sau să largheze petarde și filamente metalice de bruiaj termic.

Numeroase reviste vestice au insitat asupra armelor chimice ce au putut fi lansate cu ajutorul acestui avion atunci: agenți persistenți sau nepersistenți, gaze neuro, substanțe ce provoacă șocuri psihice, gaze nocive pentru sânge și paralizante. Ca noutate a fost remarcată și o nouă substanță incendiară, necunoscută, care se aprinde la atingere. În lucrarea Military Balance 1985-1986 a Institutului de Studii Strategice se estima că în Afganistan au participat circa 30 de SU-25.

Experiența utilizării acestui avion în Afganistan a dus la numeroase modificări tehnice, dar și la o altă tactică de utilizare a acestui avion de către forțele sovietice. În prezent dotează pe lângă forțele aeriene ale țărilor desprinse din fosta URSS, Afganistanul, Cehia, Slovacia, Ungaria, Irak, Polonia, India, Pakistan.

Motorul ce echipează acest avion este Tumanski R-13-300, binecunoscut și verificat pe MIG-urile 21MF, cu o mare fiabilitate și putere de încasare.

Tunul pare a fi GSH-23 bitub de 23 mm, sau o armă de 30 mm, identică cu cea de pe Su 17.

Acest avion echipează și portavionul rusesc "Amiral Kuznetov", ex-TBILISI, fiind principala forță de lovire.

CARACTERISTICI

Aripi Anvergură: 15.50 m Suprafață: 37,6 mp Înclinare: 20°

Fuzelaj și ampenaj Echipaj: 1 pilot Lungime: 14,5 m Înălțime: 4,95 m

Tren de aterizare Aterizor triciclu escamotabil Ampatament: 4,15 m Calea de rulare: 2,75 m

Masa Fără încărcătură: 9500 kg Maximă la decolare: 19200 kg Încărcătura exterioară: 4500 kg Capacitatea carburantului Intern: 500 kg

Motor 2 turboreactoare Tumanschi R-13-300 Puseu static unitar: 5100 kg

PERFORMANȚE

Viteza maximă în configurația standard: 875 km/h Viteza la decolare: 160 km/h Raza de acțiune în misiuni hi-lo-hi cu încărcătură maximă: 550 km Cursa de decolare: 450 m Cursa de aterizare: 350 m

Macheta la scara 1/72 realizată după kit-ul firmei UNDA din Chișinău, distribuit prin magazinul HOBBY. Pentru amatorii din țară se primesc comenzi poștale cu plata anticipată.