Ryan FR-1 "Fireball" Desenе: DAN ILOIU

Sfârșitul anului 1942, Marina SUA cere studierea unui nou tip de avion de vânătoare care, pe lângă motorul clasic cu piston, să fie dotat și cu un motor cu reacție pentru accelerări în timpul decolării sau luptei. Proiectul este realizat de firma Ryan Aeronautical Corporation din San Diego, California, sub indicativul Model 28. Pe 11.02.1943, Marina trimite din partea comandă pentru trei prototipuri, denumite XFR-1.

Primul prototip a efectuat primul zbor pe 25.06.1944, cu motorul Wright Cyclone R-1820-56W, cu 9 cilindri în stea, antrenând o elice tripală Curtiss Electric și un motor cu reacție General Electric I-16. Avionul a fost distrus pe 17 octombrie, într-un accident în care a murit pilotul șef de probă Robert Kewlinger.

Al doilea prototip a efectuat primul zbor pe 20.09.1944 și a intrat imediat în probe.

Pe 02.12.1943, firma a primit o comandă pentru 100 de avioane de serie, denumite FR-1 "Fireball", iar în 1944 comanda a fost mărită la 700 avioane.

Producția de serie a început în martie 1945, dar cu motoare Wright Cyclone R-1820-72W, de 1350 C.P. și General Electric J-31 GE-3, de 700 kgf.

Pe 01.01.1945 a fost formată escadrila specială VF-66, pentru testarea noului avion. Aceasta cu trei luni înainte de livrarea primelor avioane de serie!

Pe 25.03 se prăbușește unul dintre primele avioane FR-1 de serie, iar pe 05.04 al treilea prototip XFR-1. Ca urmare, se execută ranforsări la celulele celorlalte avioane, pentru a rezista la accelerări sporite.

Pe 01.05.1945 încep probele de portavion, pe USS "Ranger", cu trei avioane FR-1.

Sfârșitul războiului a găsit pe VF-66 cu perioada de pregătire neterminată, astfel că FR-1 nu a luat parte la nici o luptă. În plus, comanda a fost anulată după ce au fost produse 66 de avioane.

În octombrie 1945, VF-66 este transformată în VF-41, iar în noiembrie 1946 în VF-1E. A continuat să folosească FR-1 până la jumătatea anului 1947, când acesta a fost retras din serviciu. A fost deci singura unitate ce a folosit acest tip de avion.

Descriere tehnică

Avion de vânătoare monoloc, bimotor, monoplan, cu tren de aterizare escamontabil.

Fuselajul avea structura din metal și era acoperit cu tablă de aluminiu. La fel aripile (ce se puteau plia) și ampenajele.

Motorul clasic, de tip Wright Cyclone R-1820-72W, de 1350 C.P., cu 9 cilindri în stea, răcit cu aer, antrena o elice metalică tripală cu pas variabil, de tip Curtiss Electric.

Motorul cu reacție, de tip General Electric J-31 GE-3, avea compresor axial și dezvolta o putere de 700 kgf.

Trenul de aterizare, total escamontabil, era cu roată de bot, ceea ce ușura decolarea și aterizarea. De fapt, ținând cont de dispunerea motorului reactiv, era singura soluție posibilă.

Armamentul era compus din 4 mitraliere Browning MG 53-2, calibru 12,7 mm, cu câte 300 cartușe fiecare, dispuse în aripa centrală, 2 bombe de 450 kg și 8 rachete nedirijate calibru 127 mm, sub aripi. În locul bombelor puteau fi luate rezervoare largabile de combustibil.

Schema de vopsire

Întregul avion este vopsit în albastru marin închis (Dark Sea Blue). Matricola și steaua americană cu banderolă laterală sunt vopsite cu alb. Elicea este neagră.

U.S. NAVY VF-66 U.S.S. "RANGER" IUNIE 1945

CARACTERISTICI TEHNICO-TACTICE

Anvergura: 12192 mm Lungimea: 9897 mm Înălțimea: 4280 mm Suprafața portantă: 25,6 m²

Greutatea: - gol: 3539 kg - normal de zbor: 4477 kg - maximă: 4810 kg

Viteza: - maximă - cu ambele motoare, la 5520 m: 685 km/h - cu motorul clasic, la 5032 m: 475 km/h - de croazieră, cu motorul clasic: 246 km/h - ascensională: 24,4 m/s

RYAN FR-1"FIREBALL" Scara 1:72