Extras din documentația originală a II-28 din 1951

HARBIN H-5R

În 1945, după sfârșitul războiului, atât occidentalii cât și sovieticii au ajuns în posesia motoarelor germane JUMO 004 și BMW 003, a documentației privind aerodinamica aripii în săgeată, a aparatelor germane cu reacție, cât și a multor specialiști germani. A fost astfel firesc faptul că realizările celor două tabere de mai târziu aveau să amintească de unele proiecte germane.

Motoarele turboreactoare de care au dispus sovieticii în 1946 au fost cele germane: JUMO 004 (din care a derivat RD-10 și dezvoltările sale), BMW 003 (din care a derivat RD-20) și motorul englez Rolls-Royce NENE. Acesta a fost cumpărat în 1946 și produs sub denumirea de R-45. Reconstituirea planurilor lui și realizarea producției de serie s-a efectuat sub conducerea inginerului Vladimir Klimov.

Acum exista motorul RD-45, dezvoltat mai târziu sub denumirea de VK-1, a echipat două realizări majore ale aeronauticii sovietice cu reacție: MIG-15 și IL-28.

Până în 1947, tentativele de a construi bombardiere cu reacție nu au dus decât la rezultate nesatisfăcătoare. Tupolev a construit câteva prototipuri care s-au dovedit prea grele pentru motoarele cu care erau echipate.

La 24 iulie 1947, a zburat IL-22, un bombardier echipat cu patru motoare VRD-3, al cărui aspect exterior amintea de aparatul german Arado Ar-234C.

Iliușin a început apoi construirea unui aparat mai mic, dar mai manevrabil și mai rapid, care va purta numele Iliușin IL-28.

Aparatul avea un fuzelaj de secțiune circulară, aripile drepte și ampenajul în săgeată. El poseda un tren triciclu cu roată de bot. Motoarele erau situate sub aripi și în carenajul lor se escamota trenul principal. Echipajul era format din trei membrii: pilotul, a cărui cabină era situată deasupra fuzelajului și semăna cu cea a unui vânător, bombardierul-navigator care își avea locul în botul vitrat al aparatului și mitraliorul radist care ocupa locul din postul de tragere situat în coada avionului. Cabina acestuia aducea destul de mult cu cea de pe B-17 "Flying Fortress".

Aparatul era un bombardier mediu și era destinat să înlocuiască avionul Tu-2, pe atunci în serviciu.

Rezervoarele de carburant erau plasate în interiorul fuzelajului și erau în număr de cinci. În porțiunea centrală a fuzelajului se găsea compartimentul bombelor care putea adăposti 12 bombe FAB-250 de 250 kg. În botul aparatului și pe partea ventrală, se găsea un radar cartografic și două tunuri NR-23 de 23 mm cu tir rapid.

Armamentul defensiv era format din două tunuri NR-23 montate în cabina presurizată IL-K6, situată în coada aparatului la încastrarea derivei cu fuzelajul. Armele dispuneau de o muniție de 900 obuze.

Pilotul și bombardierul dispuneau de scaune catapultabile, în timp ce mitraliorul trebuia să deschidă o ușă ca să intre sau să iasă din aparat. Aparatul era astfel conceput să poată fi produs în serie fără să fie nevoie de echipament industrial complicat.

Formula aripii sus făcea ca structura fuzelajului să fie foarte simplă. De asemenea, și așezarea motoarelor sub aripă și amplasarea rezervoarelor în fuzelaj. Cea mai mare parte a tablelor învelișului acopereau suprafețe riglate, ceea ce nu făcea necesară întrebuințarea preselor voluminoase.

IL-28 a intrat în producție de serie în anul 1948; în 1950, a început să intre în serviciu. Pe aparatele de serie au fost montate motoarele VK-1, derivate din RD-45, dar mai puternice.

Până în 1960 s-au construit în jur de 3000 de exemplare. Avionul a fost produs și în Cehoslovacia sub denumirea de B-228. A existat o variantă de antrenament cu botul modificat pentru a face loc elevului pilot. Aparatele dotate cu rezervoare suplimentare la capătul planurilor a purtat denumirea de IL-28R.

IL-28 putea purta o bombă de 2500 kg sau o bombă nucleară tactică.

Atunci când a apărut era capabil, datorită vitezei și echipamentului său radar, să scape aparatelor de interceptare NATO desfășurate în Europa.

IL-28 a intrat în dotarea țărilor Tratatului de la Varșovia. Un utilizator de anvergură a fost China care, după 1959, a construit acest aparat sub denumirea de H-5-Hong.

Transportul la mari distanțe se făcea pe calea ferată. În manualul original există aceste scheme de asamblare și transport.

1. Postul vitrat al navigatorului-bombardier 2. Vizor de bombardament 3. Scaun rabatabil 4. Radiocompas 5. Scaun catapultabil al navigatorului-bombardier 6. Altimentru 7. Aparatura de navigație 8. Echipament radio 9. Cadru etanș 10. Trapa de acces ejectabilă 11. Trapa de acces în poziție deschisă 12. Parbriz blindat 13. Cupola pilotului în poziție deschisă 14. Postul pilotului 15. Scaun catapultabil al pilotului 16. Centurile scaunului catapultabil 17. Manete de gaze 18. Pult stânga 19. Perete de presurizare 20. Canal pentru comenzi de zbor 21. Rezervor anterior de combustibil 22. Radiocompas 23. Carenajul antenei radiocompasului 24. Catargul antenei HF 25. Trapa trenului de aterizare principal 26. Roata dreaptă a trenului de aterizare principal 27. Jamba principală dreaptă 28. Articulația jambei 29. Gondola motorului dreapta 30. Bordul de atac al aripii 31. Lonjeronul anterior al aripii 32. Tubul Pitot 33. Lumini de navigație 34. Descărcător electrostatic 35. Eleron 36. Sarnieră eleron 37. Comanda eleron 38. Trimmer 39. Lonjeronul posterior al aripii 40. Ghidajele flapsului 41. Verin de comandă al flapsului 42. Segmentul exterior al flapsului 43. Ajutaj de reacție 44. Verin hidraulic pentru comanda flapsului 45. Segmentul interior al flapsului 46. Structura aripii 47. Antena HF 48. Rezervor combustibil 49. Cadru ranforsat 50. Convertizor 51. Bloc navigație ILS 52. Amplificator hidraulic pentru comenzi de zbor 53. Lonjeronul anterior al derivei 54. Stabilizator 55. Evacuare aer cald pentru dejivraj 56. Descărcător electrostatic 57. Masa de echilibrare dinamică 58. Profundor 59. Bordul de atac al derivei 60. Evacuare aer cald pentru dejivraj 61. Antena de navigație 62. Masa de echilibrare dinamică 63. Direcție 64. Sarnierele direcției 65. Trimmer 66. Priză ventilație 67. Cabina operatorului radio 68. Vizorul de tir al turelei posterioare 69. Compensatorul profundorului 70. Tunuri jumelate NR-23 71. Profundor 72. Masa de echilibrare dinamică 73. Structură stabilizator 74. Evacuare aer cald pentru dejivraj 75. Bord de atac stabilizator 76. Turela presurizată II-K6 77. Consola de comandă al turelei 78. Scaunul rabatabil al tunarului 79. Verinele trapei de acces în compartimentul posterior 80. Trapa compartimentului posterior 81. Cheson muniție de rezervă (200 buc.) 82. Echipament radio 83. Compartimentul posterior 84. Echipament IFF 85. Muniția tunurilor NR-23 (2 X 400 buc.) 86. Antena UHF 87. Flaps 88. Structura flapsului 89. Racord aripă-fuzelaj 90. Cadru întărit 91. Bomba de 250 kg. 92. Chesonul central al aripii 93. Cadru întărit 94. Rezervor combustibil 95. Cala de bombe 96. Asamblarea aripă-chesonul central 97. Lonjeronul anterior 98. Lonjeronul posterior 99. Nervura întărită 100. Priza de aer 101. Structura aripii 102. Flaps (segmentul exterior) 103. Compensator 104. Eleron 105. Descărcător electrostatic 106. Evacuare aer cald pentru dejivraj 107. Lumini de navigație 108. Bordul de atac al aripii 109. Roata tren principal 110. Jamba trenului 111. Verin de escamotare 112. Roată escamotată 113. Fieruri de prindere a suportului motor 114. Motor turboreactor Klimov VK-1 115. Camere de ardere motor 116. Montanții suportului motor 117. Cadru întărit 118. Trapa trenului de aterizare principal 119. Far de aterizare 120. Compresorul centrifugal al motorului 121. Agregatele motorului 122. Montant 123. Priza de admisie 124. Trapa compartimentului de bombe 125. Autopilot 126. Aparat foto panoramic 127. Radioaltimetru 128. Ventilație compartiment radar 129. Radar de bombardament 130. Carenaj dielectric antena radar 131. Trapa trenului de aterizare anterior 132. Tun NR-23 133. Acumulator 134. Muniție tun NR-23 135. Roțile jambei anterioare 136. Mecanism de orientare a jambei 137. Jamba anterioară