LEOPARD 2

În concepția de ducere a luptei terestre, a statelor membre NATO, tancul cu greutatea de circa 50 t și echipat cu armament suficient de puternic încât să producă inamicului pierderi importante, este denumit Tanc de luptă principal (Main Battle Tank) sau folosind prescurtările denumirii originale M.B.T. La această grupă se încadrează și tancul Leopard-2.

Proiectul inițial al Leopard-ului-2 provine din programul comun R.F.G.-S.U.A. de realizare a M.B.T.-70, program abandonat în anul 1970. Din partea germană cercetările privind realizarea lui M.B.T.-70 au fost efectuate de către Centrul de studii și cercetări Porsche.

Armata vest-germană nu a renunțat la studiile realizate de „Centrul Porsche" întrucât era pusă în fața unei situații dificile referitoare la strategia sa de înzestrare cu tehnică de luptă. Se punea problema modernizării tancului Leopard-1 și aceea de înlocuire a celor 1054 tancuri M48A2C de proveniență americană existente în dotare.

În această situație s-a optat pentru realizarea cu forțe proprii a unui M.B.T. dar care încă de la proiectare, a fost astfel gândit încât să permită înglobarea unor noi tehnologii sau aparatură, atât în faza de producție sau pe timpul exploatării. Proiectul a fost realizat modular, fapt ce permitea ca pe șasiul Leopard-ului 2 să se poată înlocui inclusiv blindajul cu unul revoluționar realizat ulterior închiderii fabricației vehiculului. După abandonarea proiectului comun (1970) și până în 1974 Centrul Porsche a realizat un număr de 17 prototipuri.

În luna mai 1977 armata vest-germană lansează comanda pentru realizarea tancului Leopard-2, iar în luna octombrie același an a fost livrat primul tanc. Tancul a fost realizat de concernul Krauss-Maffei, ca integrator de produs, datorită experienței dobândite la realizarea tancului Leopard-1, cu sprijinul a circa 2300 de firme subcontractante. Un aspect ce trebuie remarcat este realizarea sub licență în Elveția a unui număr de 380 bucăți cu denumirea Pz-87 în perioada 1987-1994 și în Olanda a unui număr de 445 bucăți pentru care industria olandeză a asimilat circa 60% din subansamble.

Tancul Leopard-2 a fost produs în perioada 1978-1994 într-un număr de 2605 bucăți cu diferite specificații și grade de dezvoltare, astfel: - 380 bucăți Leopard 2 - 750 bucăți Leopard 2 a1 - 380 bucăți Leopard 2 a2 - 300 bucăți Leopard 2 a3 - 520 bucăți Leopard 2 a4 - 175 bucăți Leopard 2 a5

Pe șasiul tancului Leopard-2 au fost realizate 42 mașini de școală (cu două locuri de mecanic conductor) din care 20 au fost livrate Olandei și 100 Buffel mașini de geniu din care 25 au fost livrate aceluiași beneficiar (Olanda).

În anul 1976 a fost realizată o versiune modificată față de proiectul inițial sub denumirea de Leopard 2 a.v. (austere version) care a fost livrată fostului partener de proiect S.U.A. Această versiune cuprindea următoarele modificări: - turelă redesenată pentru a prelua tunul cal. 105 mm cu țeavă ghintuită tip OTAN - un nou sistem de conducere a focului cu telemetru laser tip Hughes - suspensie modificată

Organizarea tancului Leopard-2 este clasică: - în față dreapta mecanicul conductor - în centru camera de luptă dispusă în cutia blindată dar în principal în turelă. Pe dreapta (în sensul normal de deplasare) în turelă se află ochitorul și în spatele acestuia și mai sus comandantul. Pe partea stângă se află încărcătorul care deservește mitraliera a.a. de pe capacul turelei. În turelă pe lângă armament (tun 120 mm, mitralierei MG-3 cal. 7.62 mm), sistemul de conducere automată a focului, sistemele de observare în lumină albă, infraroșu și emisie termică, depozitul de lovituri pentru tun și mitralierei, aparatura radio, membrii echipajului, se află și aparatura de detectare și protecție contra infectării chimice sau radioactive - în spate camera energetică care cuprinde grupul propulsor compus din motorul diesel policarburant, preluat de la proiectul inițial M.B.T.-70, transmisia, mecanismele de direcție și frânare precum și anexele. Motorul este un 12 cilindri în V la 90° cu o putere de 1500 CP la 2600 rot/min fapt ce permite realizarea unui raport putere-greutate de 27 CP/tonă având ca rezultat o mare mobilitate.

Transmisia cuplului motor la șenilă se face printr-un lanț cinematic compus din: - ambreaj hidraulic cu convertizor de cuplu - angrenaj inversor - cutie viteză hidromecanică cu angrenaje planetare fapt ce permite realizarea a 4 viteze de deplasare înainte sau înapoi ce pot fi schimbate în plină sarcină.

Schimbarea treptelor de viteză se face electrohidraulic, iar faptul că programul de funcționare a calculatorului ce comandă transmisia este realizat să adapteze funcționarea acesteia la valoarea cuplului motor transmis (în două trepte) duce la reducerea pierderilor în transmisie.

Mecanismele de direcție, ce fac corp comun cu cutia de viteze, sunt o combinație de circuite hidrostatice și hidromecanice ce permit realizarea unei variații continue a razei de viraj la un efort comparabil cu cel depus la un autoturism.

Întregul grup propulsor (motor, ambreaj, reductor-inversor, cutie viteze, mecanisme direcție, sisteme anexe de alimentat cu carburant, aer și cel de răcire, și generatorul electric) a fost astfel realizat încât să ocupe un loc de 1,68 m² să poată fi înlocuit în circa 15 min și să reducă amprenta termică a vehiculului la minim, cât și adaptării unui sistem de rulare perfecționat, astfel:

Șenila cu lățimea de 635 mm are articulațiile în cauciuc (reducerea pierderilor prin frecare), este echipată cu patine din cauciuc pentru deplasarea pe drum și cu crampoane demontabile pentru zăpadă.

Suspensia cu bare de torsiune, care permit o cursă a galetului de 530 mm față de poziția neutră (+320 mm -210 mm) permite abordarea denivelărilor cu viteză sporită. Pentru aceasta galeții 1, 2, 3, 6 și 7 au fost echipați cu amortizoare cu fricțiune ce se găsesc amplasați în cutia blindată. La exteriorul (fundul) cutiei blindate nu apar decât capacele de protecție ale brațelor balansoare și câte un tampon limitator de cursă. Șenila este susținută la partea superioară de 4 galeți de susținere care au și rolul de protecție contra loviturilor cumulative.

Puterea de foc este dată de tunul „Reihnmetall" cal. 120 mm cu țeavă lisă (a devenit variantă standard SUA și Japonia) ce poate folosi două tipuri de muniție, și anume: - de uz general - subcalibru perforantă de mare energie

ambele cu stabilizare aerodinamică (aripioare pliante) și a căror tub este parțial combustibil (prin arderea parțială a tubului dispare pericolul exploziei munițiilor în cazul distrugerii blindajului prin lovitură). Partea rămasă este evacuată prin trapa lateral-stânga din turelă. Unitatea de foc cuprinde 42 obuze.

În paralel cu tunul turela este dotată cu 2 mitraliere MG-3 cal. 7.62 mm, una coaxială cu acesta și una exterioară pe capacul turelei pentru încărcător. Alegerea tipului de muniție pentru tun și mitraliera jumelată se face hidraulic, iar încărcarea tunului se face manual.

La buna folosire a puterii de foc a tunului concură sistemul automat de conducere a focului care permite atât ochitorului cât și comandantului de tanc observarea continuă a câmpului de luptă, vizarea obiectivelor de distrus, și deschiderea focului asupra acestora și toate acestea în condiții de lumină albă, în infraroșu activ sau pasiv (cu intensificator de imagine).

Sistemul de ochire cu telemetru laser este dublat de o lunetă optică cu lungimea bazei de 1,72 m care permite o verificare continuă a corecției vizării. Pentru protecția proiectorului laser și în infraroșu, acesta pe timpul deplasării este escamotat într-un locaș special destinat. Întregul ansamblu de vizare și lovire este stabilizat hidraulic în două plane ce permit în plan orizontal acoperirea a 360°, iar în plan vertical unghiului cuprins între -9° și +20° excepție făcând mitraliera exterioară ce asigură protecția a.a. Acest sistem are trei grade de funcționare, din care ultimul, cel de avarie, se realizează prin efortul încărcătorului care acționează manual o pompă hidraulică.

Tunul are manson antirecul la mijlocul țevii cu o dublă funcțiune, (absorbția gazelor arse din țeava tunului) și o husă izolatoare termic care reduce amprenta termică a tunului în I.R. și totodată protejează țeava la supraîncălzire în cazul utilizării intensive a acestuia.

Protecția echipajului se realizează în trei etape, și anume: - protecția pasivă ce se realizează prin folosirea unui blindaj tip „sandwich" de tip Chobham (concepție britanică), cu unghiuri ce realizează ricoșeul pentru partea frontală, a fustelor de protecție laterală anticumulativ, a vopselii speciale ce îngreunează observarea în I.R. și radar. În plus grupul energetic este realizat astfel încât să supraîncălzească gazele de evacuare pentru a îngreuna observarea în I.R. pasiv.

Dotarea cu aparatură electronică care sesizează încercările de depistare cu aparatură I.R activ sau radar (pentru schimbarea poziției în timp util) cât și apropierea unui vehicul amic-inamic.

- protecția semipasivă, realizată cu ajutorul celor 8 lansatoare de grenade fumigene cal. 76 mm care crează o perdea de protecție cu dimensiunile de 150/30/20 m și durata de 90 s. Pe lângă acesta tancul este dotat cu un lansator de grenade cal. 76 mm, ce poate fi acționat din interiorul turelei, care acoperă un unghi de 360° și care poate crea ținte false în I.R. (Feistel F.F.V.).

- protecția activă - realizată prin mobilitatea și puterea de foc tratate anterior, cât și prin alte aparate și instalații care permit protecția echipajului la A.N.M. (filtrare aer în proporție de 99,995 %), stingerea incendiilor de la bord, prevenirea acestora prin dispunerea principalelor surse sau propagatori cât mai judicios astfel ca să fie redus la minim riscul de incendiu.

CARACTERISTICI GENERALE: Echipaj: 4 oameni Lățime: 3,70m Înălțime totală: 2,79 m Viteza max.: 72km/h Autonomie max.: 550km Trece pante de 60 grade și obstacole verticale de 1,10 m

Tancul Leopard-2 este un vehicul blindat de luptă perfecționat și perfecționabil care răspunde cu succes celor trei cerințe de bază ale luptei moderne, și anume: - mobilitatea - puterea de foc - protecția echipajului

Alte tancuri ale epocii nu răspund decât la cel mult două din aceste cerințe, ca exemplu: - tancul Chieftain producție britanică posedă un excelent tun și un bun blindaj dar suferă din cauza mobilității - tancul AMX-30 producție franceză are o bună mobilitate și un tun puternic, dar un blindaj nesatisfăcător.

Mobilitatea vehiculului este realizată datorită motorului și transmisiei prezentate anterior cât și adaptării unui sistem de rulare perfecționat.

Pentru realizarea unei machete cât mai corecte țineți cont că suspensia este pe bare de torsiune (deci decalare a galeților) de 62 mm, șenila are lățimea de 635 mm și pasul de 183,5 mm, galeții au diametrul de 700 mm sunt din aluminiu (ușor și răcire bună prevăzuți cu bandă de rulare din cauciuc dur. Evacuarea gazelor arse se face prin grila posterioară de mari dimensiuni pentru disipare termică.

Pe carcasa blindată sunt amplasate uneltele de geniu din lotul P.S.A., precum și câteva patine de șenilă ce au și funcție de protecție.