mânuirea pânzei. În spate, pe partea mult ridicată, este o cabină de 2 până la 3,1/2 klafteri; în spatele cabinei e butucul cârmei pe care e fixată, printr-un dispozitiv de lemn sau de fier, cârma în formă de gât de lebădă. Partea dinainte a cârmei merge peste cabină până la spațiul închis unde ea e mânuită...; partea dindărăt a cârmei merge 7 până la 12 klafteri în urmă, în apă, având la capăt o lopată lată verticală. La o treime de la prova stă un catarg care e întărit cu trei „Haupttonen", două pataraține (Pardunen) și o bară (Stoch) și e prevăzut cu o pânză latină, mai adesea și cu o pânză în patru colțuri.

«În „Condica de venituri și cheltuieli a Domnului Moldovei pe anul 1764", la capitolul cheltuieli cu turcii", este încrisă suma de 70 de lei și 45 de bani care, în luna mai, la Galați, s-au dat la haremul Măriei Sale Hafis-Ahmet-Pașa Küprülü-Oglu, ce-au venit cu bolozanul pe apă...". Este singura dată când un cargou" de tip bolozan apare în documente românești ca fiind întrebuințat pentru voiajul unui înalt demnitar otoman, o asemenea deplasare executându-se de regulă cu un „caic împodobit".

Cuvântul bolozan (cu variantele bolaza, bolazan, boloza, borazan, borozan, burazan) este atestat ca definind o navă aflată deja în uz la noi în anul 1693, el găsindu-se în documente în această accepțiune până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, după care a mai circulat doar ca referire la o situație din trecut, precum și ca nume de familie sau în poezia populară.»

comandor (r) Neculai Pădurariu, extras din articolul „Un bolozan pe post de... yacht"