În 1933, firmele germane Arado și Focke Wulf au primit instrucțiuni pentru proiectarea și construcția unui aparat bimotor, ușor, polivalent, echipat cu motorul Argus AS-10. Ca urmare a directivelor RLM, cele două firme au desemnat aparatele a fi Ar-77, respectiv Fw-58.

Prototipul, realizat de Focke Wulf Flugzeugbau A.G. (G.m.b.H.) din Bremen, a realizat primul zbor la 18.01.1935 ca Fw-58V.1, în varianta de transport pasageri, fiind un aparat de construcție metalică (tevi oțel sudate pentru fuselaj și structura din dural pentru aripi) acoperit cu pânză (aripile de la lonjeronul principal către bordul de fugă, împânzite). V.1 a fost urmat de versiunea de bombardament ușor V.2 (V de la Versuch adică încercare), armat cu două mitraliere MG 15, montate în bot și în spatele cabinei, acesta zburând la 12.06.1935. Cele două prototipuri au fost urmate de alte 16 "versuch", din care V.12 zboară la 03.02.1938, echipat cu motor Argus AS-401, V.13, echipat cu motor Hirth HM-508D, zboară la 19.11.1936, iar V.11 a servit ca prototip pentru seria Fw-58C.

Prototipul V.4, a fost echipat cu un fuselaj îmbunătățit aerodinamic și un bot vitraliat, devenind varianta de producție a lui Fw-58B.

Dovedindu-se un excelent aparat, „Weihe" (zmeu) a fost produs într-un număr mare, aproximativ 2000 bucăți, din care 1668 de aparate au fost livrate Luftwaffe-ului, iar 319 au fost exportate. Această producție, începută în 1937, și terminată în 1942, s-a împărțit astfel:

A-0 versiunea de transport pasageri - 6 locuri, produse 14 aparate, primul fiind ținut de fabrica pentru transportul personal al proiectantului-șef, ing. Kurt Tank.

A-1 versiune dotată cu echipament de radionavigație.

B-0 versiunea de bombardament ușor. Datorită suprafeței mari împânzite, a fost poreclat "Leukoplast bomber"

B-1 avion antrenament sau comunicații, pentru Luftwaffe. Pentru antrenamentul sau instructajul în zborul fără vizibilitate, partea vitraliată se demonta, fiind înlocuită cu un con metalic.

B-2 bombardier ușor, dotat cu bot vitraliat și vizor pt. bombardament GV-219. Armat cu două mitraliere Rheinmetall Borsig MG 15 de 7,92 mm cu 225 cartuşe, respectiv 375 cartuşe, şi 150 kg bombe (de 10 kg la 50 kg). Producția s-a împărțit cu firmele Fieseler şi Gotha.

C-0 versiunea de bază, destinată transportului de personal. Dotată cu uși laterale, a fost introdusă în 1938, fiind construite 553 bucăți, din care C-1 în număr de 34 iar C-2 în număr de 513. Producția a inclus și cele 4 avioane realizate pentru Deutche Lufthansa, livrate de-a lungul anilor 1938-1939. V.11 a servit ca prototip de serie, iar V18 ca prototip al versiunii C-2.

D-1 versiune realizată în 1939, echipată cu Argus As 10C, destinată transportului de pasageri

E-0 realizate 45 aparate (31 buc. E-1; 12 buc. E-2 şi 2 buc. E-3)

F-0 versiune de transport pasageri pentru Luftwaffe.

G-1 realizat în 1942 ca aparat sanitar pentru Luftwaffe. 2 tărgi plus un sanitar.

K-2 versiune de transport pasageri - 6 locuri

H; J şi K destinate experimentărilor,

S versiunea ambulanță.

W versiunea hidroavion, echipată cu 2 flotoare.

Lista operatorilor avionului Fw-58 este destul de mare, începând cu Argentina, care deține un exemplar restaurat și expus în Muzeu Aerospațial din Rio de Janeiro, Brazilia, care primea primele aparate în 1942, acestea fiind de tip B-2, realizat și sub licență la Fabrica de Galleano, în număr de 25 bucăți și destinate marinei, Bulgaria, care primea primul B-1 în 1937, apoi ambulanță în 1941, Cehia, China, Danemarca, Olanda, Slovacia, Suedia, Turcia, URSS, Ungaria, care a exploatat versiunea K-8 în cadrul companiei Malev, iar B-2, în număr de 43 pentru armată, și alte 72 de aparate Fw-58B asamblate de MWG-Gyor (din septembrie 1942).

România se înscrie și ea pe această listă, mai întâi printr-o comandă în 1937, urmată de comanda nr. 29322 din 22.05.1939 pentru 10 bucăți Fw-58B-1 livrate de-a lungul anului, apoi o altă comandă nr. 15/1 din 14.08.1941 pentru 8 aparate Ts, iar la 28.11.1942, prin comanda nr. 19114, alte 10 aparate erau cerute. La 01.11.1942, existau în exploatare 19 Fw-58, iar în 1944, 23 de aparate similare. În afara celor militare, au existat un număr de patru "Weihe", înregistrate civil YR-JIA aparținând MAI-ului (radiat la 25.01.1951); YR-CPT, exploatat de DGFAC (radiat la 15.09.1960); YR-SRB exploatat de MAI apoi de DGAC (radiat la 17.07.1953) și YR-SRC exploatat de MAI apoi de DGAC (radiat la 15.05.1951 aparatul fiind produs în 1939). Majoritatea aparatelor Fw-58 românești, au fost utilizate în școlile de pilotaj, precum școala de Bimotoare de la Zilistea, cea de Zbor fără Vizibilitate de la Popești-Leordeni. Din carnetul de zbor al elevului caporal Bujor Constantin, care a executat peste 10 ore de zbor pe "Weihe", reiese că aparatele nr. 6 și 7 erau apte de zbor în mai 1956, iar ultimul an în care Fw-58 există pe lista aparatelor exploatate de armată a fost 1957, când un număr de 6 "Weihe" mai erau operaționale.

Cei interesați de acest avion pot găsi cu greutate însă - două machete, una la scara 1/72, din plastic injectat, produsă de Karo-As și cealaltă, la scara 1/48, realizată de MPM (un vacuum).

CARACTERISTICI TEHNICE FW-58B Motoare: 2 x Argus As-10C de 240 CP la 2000 rpm, 8 cil. V.inversat, răciți cu aer Anvergură: 14,00 m Lungimea: 21,00 m Înălțimea: 4,20 m Suprafața portantă: 47 mp Greutate maximă dec.: 3600 kg Greutate gol: 2400 kg Greutate unitară: 61,7 kg/mp Greutate specifică: 6,05 kg/CP Capacitate carburant: 340 l în două rezervoare Viteza maximă la 2000 m: 245 km/h Viteza maximă la 1000 m: 252km/h Viteza minimă: 76 km/h Viteză aterizare: 80 km/h Plafon zbor: 5400 m Timp urcare la 4000 m: 22 min., 9 sec. Rază acțiune: 650 km