Aşii aviaţiei române DAN SCURTU - locotenent-comandor aviator

S-a născut la 9 decembrie 1915, la Slănicul Moldovei. Curând, după primul război mondial, părinții stabilindu-se la Tg. Jiu, copilăria și anii de liceu și i-a petrecut aici pentru ca, la numai 17 ani, să intre prin concurs la Şcoala de Ofiţeri de Aviație de la Cotroceni, şcoala pe care, la 1 iulie 1955, a promovat-o cu gradul de sublocotenent aviator.

Repartizat la Flotila 1 Vânătoare, odată cu înfiinţarea la 1 iunie 1940 a Grupului 7, a fost încadrat în Escadrila 57 Vânătoare a acestui grup, facând trecerea pe avionul Messerschmitt, mai întâi pe Bf-109 E, apoi şi pe Bf-109 G.

Încă de la 22 iunie 1941, locotenentul Dan Scurtu a participat la acțiunile de luptă ale Grupului 7 pe frontul de est, luând parte la atacurile asupra aerodromurilor de la Bulgărica şi Chişinău ori la misiuni de protecție a avioanelor de bombardament sau prin acţiuni de patrulare şi de vânătoare liberă.

Avansat la gradul de capitan şi numit comandant al Escadrilei 58 Vânătoare, începând din luna octombrie 1942, Dan Scurtu a participat la acţiunile aviației române pe frontul de la Stalingrad, până la inclusiv retragerea precipitată din 25/24 noiembrie 1942, de pe aerodromul de la Karpovka când, sub focul blindatelor sovietice care atacau aerodromul, a reuşit să decoleze și să ajungă în afara încercuirii, pe aerodromul de la Tacinskaja.

În anul 1945, căpitanul Dan Scurtu, la comanda aceleiași escadrile, se afla pe frontul din Ucraina, pe aerodromul de la Kramatorskaja pentru ca, în septembrie 1945, să ajungă pe aerodromul de la Genitschesck, pe malul Mării Azov, după care în octombrie 1945 - să revină în țară, cu însărcinarea de a participa la apărarea rafinăriilor şi instalațiilor petrolifere de la Ploieşti, împotriva bombardierelor americane şi engleze.

La 23 iunie 1944, în luptele angajate cu bombardierele americane şi vânătorii din însoţire, şi-a pierdut viața însuşi comandantul Grupului 7 Vânătoare, căpitanul Virgil Trandafirescu, în timp ce căpitanul Dan Scurtu a fost rănit. Ca urmare a decesului căpitanului Trandafirescu, comandant al Grupului 7 Vânătoare a fost numit căpitanul Dan Scurtu.

Evenimentele de la 23 august 1944, l-au găsit pe Dan Scurtu pe aerodromul de la Tecuci unde, trebuind a se feri atât de foştii cât şi de mai noii aliaţi, în extremis, cu întregul material volant, a reuşit să decoleze pentru a ajunge, succesiv, la Cioara-Doiceşti şi Popeşti-Leordeni de unde, în apărarea Capitalei, a acţionat prin misiuni de recunoaştere şi de atac la sol asupra coloanelor germane de la Băneasa şi Otopeni.

În ziua de 25 august 1944, aflat pe aerodromul de la Boteni, căpitanul Dan Scurtu a obligat a ateriza pe acest aerodrom, pe care nemţii şi-l doreau a-l ocupa, un avion de transport MESSERSCHMITT-323 GIGANT, cu șase motoare, avion care de la Belgrad transporta către Bucureşti, trupe în sprijinul generalului Alfred Gerstenberg. Sub rafala de avertisment al avionului Bf-109 G pilotat de căpitanul Dan Scurtu, nu fără a se împotrivi cu armamentul pe care-l aveau la bord, echipajul acelui Gigant a fost nevoit a ateriza.

Acel Messerschmitt-323 ducea 12 mitraliere grele, 15 branduri, o maşină de teren Volkswagen şi un detaşament de pușcași de tăria a două plutoane, comandat de un căpitan. Făcuţi prizonieri au fost închişi în şcoala de la Mătăsaru, fiind apoi predați unei formațiuni a armatei române.

La scurt timp, întregul Grup 7 Vânătoare a fost mutat pe aerodromul de la Turnişor-Sibiu de unde, din primele zile ale lunii septembrie 1944, a participat la acţiunile de eliberare a nord-vestului Transilvaniei, apoi - mai departe - în Ungaria și Cehoslovacia.

În tot acest timp, de la începutul campaniei din est şi până la 9 mai 1945, avansat locotenent-comandor, Dan Scurtu a executat peste 250 misiuni, angajând mai bine de 80 de lupte aeriene în care a obținut 9 victorii sigure şi una probabilă.

Ca urmare a meritelor sale, Dan Scurtu a fost decorat cu mai multe ordine şi medalii între care, la 14 decembrie 1946, cu Ordinul „Mihai Viteazul" cu spade, clasa a III-a, precum şi cu ordinele „Virtutea Aeronautică", cu spade, clasa Crucea de Aur, cu două barete şi „Virtutea Aeronautică cu spade, clasa Cavaler.

Trecut în rezervă, locotenentul-comandor aviator Dan Scurtu a lucrat la Căile Ferate iar ulterior, ca tehnician la Institutul de Cercetări şi Transporturi.

Ajuns pensionar, la 14 octombrie 1985, Dan Scurtu a trecut în neființă, decolând către camarazii din Flotila din Cer.

Comandor (*) aviator, Constantin Iordache