KM DEUTSCHLAND o navă revoluționară

La terminarea Primului Război Mondial prin Tratatul de la Versailles, Marinei Germane i s-au impus condiții umilitoare, atât prin numărul mic de nave care aveau permisiunea să le mențină în serviciu cât și prin limitarea artileriei și tonajul navelor pe care avea permisiunea de a le construi în viitor. Astfel cuirasatele nu puteau depăși 10.000 tone și nu puteau dispune de tunuri mai mari de 280 mm, caracteristici maxime doar pentru un crucișător greu. O altă limitare care era impusă Marinei Germane erau fondurile. Aliații au decis să facă Germania să plătească pentru daunele provocate în timpul războiului impunându-i cifre enorme pentru reparații, care de fapt n-au fost plătite integral și care n-au contribuit la instaurarea armoniei între țările Europei postbelice.

În 1920 Germania era în plină criză economică iar mizeria, șomajul, dezordinea socială, corupția, cinismul și toate celelalte caracteristici negative ale Republicii de la Weimar au constituit substratul ideal pentru propaganda nazistă. Indisolubil legată de această perioadă zbuciumată decizia construirii primului cuirasat încorsetat în limitele draconice ale Tratatului de la Versailles a generat dispute furtunoase în Parlament. La 16 noiembrie 1928 s-a luat hotărârea construirii lui, fiind pus pe cala de montaj câteva luni mai târziu. Nava a fost lansată la 19 mai 1931, numele său fiind DEUTSCHLAND (Germania). Alegerea acestui tip de navă a pus capăt disputei din Comandamentul Marinei Germane în legătură cu tipul de navă ce urma a fi ales: un crucișător greu oceanic sau un monitor lent pentru apărarea costieră.

Prima clasificare a acestei nave a fost „Panzerschiff" (cuirasat) dar în 1939 a fost reclasificat „Schwere kreuzer" (crucișător greu) dar termenul de „cuirasat de buzunar" dat în sens peiorativ de presa britanică a fost cel mai folosit, dar în mod nejustificat deoarece în activitatea ei ulterioară s-a dovedit a fi mai puternic înarmat decât orice crucișător și mai rapid decât orice cuirasat.

Navele clasei DEUTSCHLAND din care mai făcea parte ADMIRAL SCHEER și ADMIRAL GRAF SPEE au fost proiectate în principal pentru interceptarea și scufundarea navelor de transport, cele mai importante caracteristici ale proiectului fiind forța considerabilă a armamentului și raza lungă de acțiune. Navele au fost dotate cu motoare Diesel care erau mai economice și mai puțin complexe decât turbinele cu abur, iar pentru salvarea tonajului s-a adoptat protecția de tip crucișător.

Armamentul principal a fost grupat în două turele triple, una în prova și una în pupa. La construcția carenei s-au folosit sudurile cu aliaje ușoare. Viteza excepțională revendicată de sursele germane contemporane este contestată de sursele Aliate. O caracteristică de bază a cuirasatului DEUTSCHLAND comună tuturor navelor germane a acelor vremuri, a fost silueta sa deosebit de elegantă, care împreună cu calitățile nautice de excepție au creat o armă revoluționară. În 1935 a fost dotat cu o catapultă pentru cele două hidroavioane ambarcate, celelalte două nave ale clasei fiind echipate astfel chiar de la completare. Tot atunci a primit două afete duble pentru tunurile AA de 88 mm în locul celor simple originale, fiind adăugate și patru tunuri duble AA de 37 mm, iar tuburile lanstorpile originale de 500 mm au fost înlocuite cu unele de 533 mm așa cum au avut celelalte nave ale clasei. În 1940 tunurile de 88 mm au fost înlocuite cu tunurile standard de 105 mm AA. În timpul războiului a fost modificată etrava dreaptă cu una arcuită de mare viteză care a îmbunătățit calitățile nautice ale navei și de asemenea a primit la capătul coșului de fum o apărătoare de vârf distinctivă. Spre sfârșitul războiului armamentul cu rază de acțiune apropiată a fost întărit considerabil, nava având 6 tunuri de 40 mm AA și 26 de 20 mm AA.

În noiembrie 1939 cuirasatul DEUTSCHLAND a fost redenumit LÜTZOW deoarece Hitler se temea de impactul negativ asupra poporului german care ar fi văzut o prevestire rea posibila scufundare a navei. Ziua în care fostul cuirasat DEUTSCHLAND ar fi putut fi scufundat a venit la 11 aprilie 1940 când la întoarcerea din Norvegia a fost lovit de o torpilă lansată de submarinul britanic SPEARFISH. În urma exploziei pupa navei a fost distrusă făcând-o incapabilă de a mai manevra și neavând escortă putea fi lovită din nou ceea ce i-ar fi adus sfârșitul. Totuși norocul a ținut cu ea: a fost lansată o șalupă care a asigurat paza navei până când navele de salvare au putut ajunge la ea, fiind adusă în Germania cu ajutorul unor remorchere, unde reparațiile au durat aproape 9 luni.

În 1933 când a intrat în serviciu DEUTSCHLAND a fost dislocată în Marea Baltică ca navă-amiral. La începutul războiului primele nave germane care au intrat în luptă au fost cuirasatele DEUTSCHLAND și ADMIRAL GRAF SPEE. La 21 august 1939 cuirasatul ADMIRAL GRAF SPEE a ieșit în Atlantic îndreptându-se la sud de ecuator, iar la 24 august a plecat în Atlanticul de nord cuirasatul DEUTSCHLAND. Ele aveau un ordin clar de operațiune: atacarea și scufundarea navelor de transport inamice, un alt obiectiv al lor fiind fracționarea potențialului naval aliat. La 23 septembrie 1939 au primit ordinul de a începe operațiunile.

La 5 octombrie DEUTSCHLAND a scufundat transportorul STONEGATE la circa 500 km est de Bermude, la 14 octombrie transportorul LORENTZ W. HANSEN iar la 1 noiembrie a fost rechemat în Germania ajungând la Kiel la 15 noiembrie 1939.

La 8 aprilie 1940 în cadrul operațiunii de invadare a Norvegiei DEUTSCHLAND acum numit LÜTZOW împreună cu crucișătorul greu BLÜCHER au intrat prin strâmtoarea Drobak în fiordul Oslo unde bateriile de coastă norvegiene au deschis focul de la mică distanță asupra navelor germane, lovindu-l de mai multe ori pe BLÜCHER, iar două torpile lansate de la una din acele baterii de coastă au desăvârșit distrugerea navei care s-a scufundat împreună cu echipajul și cu trupele pe care le transporta. LÜTZOW a avansat prin strâmtoare debarcând trupele rămase la 10 mile în interiorul fiordului.

După reparațiile în urma campaniei norvegiene la 13 iunie 1941 a fost dislocat la Trondheim în Norvegia dar pe traseu a fost torpilat de un avion britanic „Beaufort" trebuind să se întoarcă în Germania pentru reparații.

La 26 mai 1942 LÜTZOW împreună cu ADMIRAL SCHEER și 6 distrugătoare au format grupul operativ „Narvik" pentru atacarea convoaielor nordice ale aliaților fiind dislocate în nordul Norvegiei la Narvik.

La 31 decembrie 1942 împreună cu crucișătorul greu HIPPER și 6 distrugătoare au plecat de la Alten Fjord pentru a lua parte la atacarea convoiului aliat JW-51-B. După despărțirea de HIPPER, împreună cu trei distrugătoare s-au apropiat de convoi și a deschis focul avariind ușor o navă de transport dar când navele au lansat o cortină de fum LÜTZOW a încetat focul după care a primit ordinul de retragere ratând astfel distrugerea convoiului.

După o lungă perioadă de inactivitate în Norvegia a fost adus în Germania unde la 16 aprilie 1945 cuirasatul LÜTZOW a fost grav avariat de bombe de 544 kg lansate de aviația britanică care au explodat în apropierea ei, nava scufundându-se, s-a așezat pe fundul apei la sud de Swinemünde fiind folosită ca baterie staționară atacând în repetate rânduri elementele avansate ale armatei sovietice cu tunurile sale. Când toată muniția a fost consumată, echipajul său a distrus nava cu încărcături explozive. În septembrie 1947 rușii au salvat nava și au remorcat-o la Leningrad unde a fost dezmembrată.

A doua navă a clasei DEUTSCHLAND, cuirasatul ADMIRAL SCHEER a fost lansat la 1 aprilie 1933 la Șantierul Naval din Wilhelmshaven fiind foarte asemănător cuirasatului ADMIRAL GRAF SPEE, dar după reparații majore efectuate în perioada septembrie 1940 a fost remodelat cu turn tubular ca a lui DEUTSCHLAND și etrava modificată pentru îmbunătățirea calităților nautice primind o etravă arcuită tip „Atlantic". Curând această navă a pătruns în Atlantic unde a atacat traficul navelor comerciale ajungând până în Oceanul Indian. La 1 aprilie 1941 s-a întors în Germania teafăr după ce a scufundat 17 nave inamice totalizând peste 100.000 tone. La începutul lui 1942 nava a fost dislocată în Norvegia unde a luat parte la diferite operațiuni în Marea Kara. Sfârșitul ei a venit pe 9 aprilie 1945 pe când se afla în reparații la Șantierul Naval Deutsche Werke la Kiel unde a fost lovită de cinci bombe în timpul unui raid al aviației britanice. De la sfârșitul războiului până în 1948 a fost dezmembrată parțial, rămășițele ei fiind înmormântate sub dărâmături când bazinul portuar a fost umplut pentru extinderea portului. Astăzi nimic nu mai marchează mormântul navei.

A treia navă a clasei DEUTSCHLAND, cuirasatul ADMIRAL GRAF SPEE a fost lansat la 30 iunie la Wilhelmshaven fiind asemănător ca aspect exterior lui ADMIRAL SCHEER dar, deși a fost construit în general după același proiect, prezenta mari diferențe față de DEUTSCHLAND. Ele au fost cauzate în principal de aspectul deosebit de elegant al turnului blindat tronco-piramidal și a fost mai lat -21,3 m- având și o mai substanțială centură de cuirasă.

În iunie 1937 nava a luat parte la trecerea în revistă a flotei britanice la Spithead cu ocazia încoronării regelui George al VI-lea.

Puțin alungit cât să mai încapă o turelă ridicată deasupra celei din prova și iată cuirasatul SCHARNHORST. Turnul cuirasatului ADMIRAL GRAF SPEE îi va influența puternic pe americani care-l vor folosi din plin la cuirasatele din clasele NORTH CAROLINA, SOUTH DAKOTA, IOWA și la splendidele crucișătoare de bătălie din clasa ALASKA.

După o operațiune de succes în Atlanticul de sud fiind apoi grav avariat de crucișătoarele grele britanice EXETER, ACHILES și AJAX s-a autoscufundat la 17 decembrie 1939 în estuarul fluviului La Plata la 12 m adâncime.

DATE TEHNICE

- Pus pe cala de montaj: 5 februarie 1929; - Lansat: 19 mai 1931; - Constructor: Șantierul naval Deutsche Werkw din Kiel; - Deplasament: 11.938 t standard, 16.154 t cu încărcătură plină; - Dimensiuni: lungimea totală 187,9 m, lățimea 20,69 m, pescaj maxim 7,25 m; - Mașini: 4 motoare MAN Diesel cu 9 cilindri cu dublă acționare, 2 elici, 50.000 CP; - Blindaj: centura 80-60 mm, pereții etanși 45-40 mm, puntea 40 mm, turelele 140-85 mm, barbetele 100 mm, turnul de comandă 150-50 mm; - Armament: 6 tunuri cu calibrul de 280 mm cu lungimea țevilor tunurilor de 52 calibre, adică 14,56 m în două turele triple; 8 tunuri de 150 mm L/55 în 8 turele simple, 6 tunuri de 88 mm L/45 în trei turele duble; din 1935 au fost înlocuite cu 6 tunuri de 88 mm L/75; din 1940 4 tunuri AA de 37 mm în afete duble și 28 de 20 mm; din 1945, 6 de 40 mm în afete duble; 10 de 37 mm și 28 de 20 mm AA; 2 hidroavioane de recunoaștere tip Arado 196", o catapultă; 8 tuburi lanstorpile de 500 mm; din 1940 de 533 mm; - Performanțe: viteza 28 noduri, combustibil 2.750 t, raza de acțiune 8.700 mile nautice la 19 noduri; - Echipaj: 619 persoane