UN PILOT PROBABIL ROMÂN ÎN KUK 56/J FLIEGERKOMPANIE Cpt. Av. Eugen OANCEA

În primele numere ale revistei, redacția a căutat pentru a promova numele unor români mai mult sau mai puțin cunoscuți ce au contribuit la dezvoltarea unor domenii de știință sau tehnică. Dar am căutat și români ce au participat cu sau fără voia lor la evenimente memorabile. Astfel am căutat români în listele de supraviețuitori de pe Titanic, în listele echipajelor franceze, spaniole și chiar britanice din bătălia de la Trafalgar etc.

în Escadrila 56 Vânătoare apare listat capitanul aviator Eugen Dan. Era pe frontul de la Isonzo în Italia... Cine ești dumneata domnule căpitan? Care este povestea dumitale?

Am avut mai mult noroc cu lucrarea „Vânătoarele ALBATROS din aviația Austro-Ungară" a lui Peter Schiemer, tipărită la Graz în 1984. La pag.108, Poate cititorii noștrii ne pot ajuta...

ALBATROS D III

Avioanele din seria Albatros au fost realizate de constructorul Robert Thelen, care a revoluționat conceptul de avion de vânătoare. Utilizând caracteristicile deosebite ale motorului Mercedes de 160 CP și două mitraliere jumelate ca armament principal tipul D I a fost imediat imitat și de către constructorii Aliați. D III avea un fuzelaj simplu cu secțiuni dreptunghiulare ce vor fi înlocuite cu forme eliptice la modelul D V. Era construit din placaj cu 12 straturi de furnir subțiri, ce acopereau frâmurile din placaj gros. Planurile, ampenajele și direcția era de asemenea structuri din lemn acoperite cu țesătură.

CARACTERISTICI TEHNICE Varianta produsă la UFAG Lungimea: 7,33 m Anvergura: 9,04 m Înălțimea: 2,98 m Suprafața alară: 20,50 mp Motor: AUSTRO-DAIMLER 200 CP Viteza maximă: 165 km/h

Avionul asului austro-ungar Kurt Kruber (Albatros D III), din Flik la Isonzo în toamna anului 1917. În centrul fuselaje se poate observa emblema proprie a pilotului. A murit la 04 aprilie 1918, în luptă aeriană, deasupra orașului Feltre.

Numărul de aparate construite la UFAG sub licență este de 220. După război, 60 au ajuns în Polonia și accidental 14 în România. Din lipsa pieselor de schimb, în listele de dotare din 1922 nu mai apare nici măcar unul.

Ca adversar, statisticile ne arată că nu era invincibil și Spad-urile românești de pe Front au înregistrat destule victorii, dar corecți să fim și pierderi. Vom reveni după cercetarea arhivelor care este în curs.

CEL DE AL DOILEA APARAT AL BARONULUI ROȘU

Sursa de bază pentru descrierea ALBATROSULUI D III utilizat de Manfred von Richthofen în aprilie 1917 este o fotografie ce prezintă o linie de 11 avioane ale Jasta 11 la Roucourt în Franța. Majoritatea revistelor de specialitate și a creatorilor de profile prezintă avioanele Baronului ca fiind colorate doar în roșu. De aici și porecla "Baronul Roșu".

Afirmațiile foștilor colegi de escadrilă sau cele ale subalternilor pe vreme când aceștia mai trăiau și acordau interviuri vin însă să conteste acest lucru. Un exemplu îl constituie interviul din anii '70 al lui Karl Timm, mecanic al baronului, al Lt. Voss și al Lt. Loewenhardt. Acesta spune că avionul era uneori pictat în roșu complet sau în... galben complet în funcție de vopseaua disponibilă.

O evaluare corectă, efectuată cu ajutorul computerului a fotografiei menționate ne arată că extradosul era verde-violet din considerente de camuflaj la sol, iar intradosul albastru deschis. Fuzelajul era complet roșu, cu trenul de aterizare, direcția și ampenajele orizontale.

Crucile teutonice erau vopsite cu un contur alb pe fuzelaj și în roșu pe planuri. Foști membri ai Jasta 11 spuneau că roșul utilizat era foarte închis, de tipul roșu sângeriu "coagulat". Albatrosul D III utilizat de von Richthofen părea foarte uzat, peticit, cârpit și zgâriat. Aceasta se datora utilizării sale excesive din aprilie 1917.

Se apreciază că escadrila era în mare lipsă de aparate în timpul "glorioasei și sângeroasei luni aprilie 1917". Cu cele 4 aparate disponibile ale Jasta 11, Rittmeister Von Richthofen, Lt. Wolff, Lt. Lothar Von Richthofen și Lt. Sebastian Festner au doborât câte 4 avioane aliate în luna aprilie! Deși au primit încă 5 aparate pe 21 aprilie, greul luptelor l-au dus cele 4 aparate menționate.

Mihai CIANU

Lt. major Othmar Wolfan poreclit „Zbor în Țara Nimănui" pe un câmp de zbor de la Pianzano, la 1 august 1918. Avionul său este marcat cu nr. 253.30 este menționat în text ca avionul căpitanului Eugen Oancea.

Fotografie cu unul din aparatele KuK Fliegerkompanie 56/J

Jagdstaffel 11 a fost prima comandă a Lt. av. Manfred Freiher von Richthofen, asul de necontestat al Primului Război Mondial cu 80 de victorii.

Așezați: Lt.Esser, Lothar von Richthofen (fratele lui Manfred) și Lt. Kreft. În picioare de la stânga la dreapta, locotenentii: Allemenroder, Hinsch, Festner, Schafer, Manfred von Richthofen în cabina faimosului său Albatros D III roșu, Wolff, Simon și Brauneck. 23 Aprilie 1917, Douai.