Divizia Blindată GROSSDEUTCHLAND în România - vara anului 1944

Divizia Blindată GROSSDEUTCHLAND în România - vara anului 1944

Deasupra: tancul Tiger S 02 al Lt. col. major Baumung K., comandant de batalion în lupta de la Târgu Frumos. Desen de pe capacul kit-ului Tamiya, 1/35

Stânga: Harta militară germană cu bătălia de la Târgu Frumos. În timpul acesteia a fost folosită pentru prima dată noua armă antitanc Faustpatron (aruncător de grenade asemănător lui AG 7) la Podul Iiloaiei.

Lt. gen. Manteuffel, comandantul Diviziei Blindate Germania Mare și comandantul român al zonei.

Ce a fost? „GROSSDEUTSCHLAND" la PÂRLIȚI*

Ciclul marilor dileme ce frământa omenirea, de genul „A fi sau a nu fi" sau „A fost sau nu a fost", mai adăugăm și noi una „Ce a fost ?".

La sfârșitul lunii martie 1944 și în primele zile din aprilie, Frontul din Moldova se întindea de la Carpați, Târgu Frumos, Iași, Chișinău, până la Nistru Inferior, rușii nereușind în prima fază să ocupe din mers nici Iașul, nici Odessa și așa aveau să rămână în linii mari până în august.

Rezistența pe care o puteau opune trupele române ofensivei sovietice, prefigura dezastrul ce avea să se întâmple câteva luni mai târziu. Dar cine contribuise decisiv la stoparea mareșalului Konev, eroul de la Kursk și comandant al Frontului 2 Ucrainean, care dăduse peste cap apărarea germană în sud-vestul Ucrainei și părea de neoprit în drumul lui spre câmpurile petrolifere de la Ploiești ?

Retrăgându-se luptând, în zona respectivă au ajuns două divizii de elită germane, una a WEHRMACHT-ULUI, divizia de grenadieri blindată GROSSDETSCHLAND (GERMANIA MARE - GD) și cealaltă a „SS"-ului divizia blindată „TOTENKOPF" (Cap de Mort).

Spre deosebire de „GD", care avea regimentul de tancuri din compunere cu blindate și efective aproape complete, „TOTENKOPF" pierduse tancurile grele „TIGRU", la Tiraspol, în urma unui puternic bombardament aerian sovietic. Blindatele ce nu fuseseră distruse de bombe, au fost aruncate în aer de propriile echipaje. În aceste împrejurări „GD" a cedat câteva din tancurile sale „TIGRU" diviziei „SS", amândouă luptând timp de peste două luni în Moldova, pe aliniamentul amintit, care nu a putut fi depășit cu nici un efort de către sovietici.

Într-unul din numerele recente, revista "Magazin Istoric" a publicat un interesant studiu datorat istoricului Alexandru V. Ștefănescu, privind luptele duse pe frontul din Moldova, de divizia „GD" a căror importanță, din diferite motive, a fost mai puțin cercetată și relevată. Rușii, probabil, le-au trecut cu vederea, considerându-le un eșec și ei nu și-au prea prezentat eșecurile, mai ales pe cele din ultima parte a războiului, iar autorii români consemnează laconic în mai multe lucrări „o încercare de ofensivă locală dejucată de trupele române și germane".

Dar oare, ce a fost ?"

Nu vrem să ne substituim istoricilor deși acum, în fața televizorului, urmărind documentele de pe „Discovery", sau analizând în consilii și comisii de cercetare a trecutului, e ușor să dai verdicte, să tragi concluzii, sau să creezi noi strategii. Ce s-a întâmplat atunci ? Oare mareșalul Konev a mimat o ofensivă către București ? Care ar fi fost consecințele dacă cele 400 de blindate sovietice, care aveau în componență pentru prima dată regimente de izbire, dotate cu noul tanc greu I.S. 2 (IOSIF STALIN 2), ar fi rupt slaba apărare a armatei a-IV-a române (cum s-a întâmplat peste 4 luni) și ar fi pătruns spre sud unde nimic nu le mai putea opri, decât, poate, o iluzorie linie Galați, Nămoloasa, Focșani? Dacă mareșalul Konev ar fi ajuns într-un București, în care modalitatea de a ieși din alianța cu Germania nu se coagulase încă și am fi devenit o țară cucerită și nu una care a cerut armistițiul?

Oare în prețul integrității României și al redobândirii Ardealului, nu se regăsește și marșul Armatei Roșii care, în zece zile din august și septembrie 1944, a parcurs distanța de la Iași la Timișoara. Drumul trupelor sovietice și române de la Timișoara și Brașov la Budapesta, a durat 5 luni. Dar e ușor să....

Bine că nu avem consulate la Iași și Focșani.

De ce astfel de analize într-o revistă de modelism, v-ați putea întreba.

Un model, o machetă, în special cele care prezintă replici ale unor mașinării folosite de oameni în împrejurări dramatice, trebuie să fie cât mai aproape de imaginea câmpului de luptă și pentru asta trebuie să fii și puțin pasionat de istorie pentru a nu te „juca" cu ceva abstract. Dacă tot te chinuiești să realizezi un „TIGRU", de ce să nu-ți dorești să-l faci pe cel al lui WITMAN sau pe cel din, să zicem, batalionul 3, compania 10, plutonul 2, din regimentul „GD", care, la 5 aprilie 1944, lângă Tochirești a sprijinit contraatacurile grenadierilor germani, spre cota 170,2, din direcția satului Pârliți, așa cum consemnează documentele vremii.

Poate mai interesant este „TIGRUL" folosit de Lt. Col. BAUMUNGK - comandantul batalionului 3 „GD" (TIGRII) din aprilie 1944, până în august 1944, când a fost rănit, care, la 25 aprilie 1944, a condus un atac la Ruginoasa, pentru recucerirea unui aliniament.

Târgu Frumos, Iași, Pălieni, Orșoaia, Tochirești, Pârliți, locuri unde au avut loc confruntări dure, bătălii sângeroase de tancuri, acum date uitării. S-au înfruntat atunci cele mai puternice blindate folosite de beligeranți, și numai o „ofensiva locală" n-a fost.

Regimentul de tancuri din componența diviziei „GD" era organizat, în primăvara anului 1944, pe trei batalioane ce cuprindeau 11 companii. Primul batalion (comp. 1-4) era dotat cu tancuri „PANTERA", al doilea cu „PANZER IV" (comp. 5-8), iar cel de-al treilea cu tancuri „TIGRU" (comp. 9-11). Comanda regimentului dispunea de 3-4 tancuri „PANTERA". Pentru a sublinia importanța și tăria acestei mari unități de elită, trebuie să arătăm că ea era singura din diviziile motorizate în cadrul WEHRMACHT-ULUI, care avea în componență un regiment de tancuri, în loc de un batalion.

La începutul anului 1943, divizia a fost dotată cu primii „TIGRII" formând o companie cu 9 tancuri, ulterior fiind completată cu încă 6 tancuri. Până la reorganizarea în batalion, în vara anului 1943, au fost pierdute în luptă 6 tancuri, dar au sosit completări de la două batalioane „AFRICANE" 501 și 504, ajungându-se la 28 de tancuri. Dotarea standard a batalionului, niciodată atinsă, era de 45 de tancuri, pe trei companii și trei tancuri de comandament, deci o forță considerabilă. Această organizare era complet diferită de cea sovietică. Regimentele de izbire, dotate cu I.S. 2, cu care s-au confruntat forțele germano-române la Târgu Frumos, aveau 4 companii cu un total de 21 (20+ 1) de tancuri/regiment, deci un batalion de tancuri german era echivalentul a 2 regimente de tancuri sovietice, însă un batalion german se confrunta cu 3-4 brigăzi sovietice (o brigadă era formată din 2 regimente).

Tancurile „TIGRU", care au dotat batalionul III al regimentului „GD", au fost din toate variantele cunoscute, cu sau fără zimmerit, dar nu a primit niciodată tancuri „TIGRU II".

Ca identificare aveau pe turelă un indicativ alfabetic, S mare, urmat de 2 cifre pentru tancurile de comandament (S 01, S 02, S 03). Cele trei companii purtau indicativele A, B, și C, urmat de 2 cifre ce reprezentau numărul plutonului și al tancului în pluton (Ex. A 14, C 13, B 22). Pe cutia din spatele turelei era pictat un singur număr, cel al plutonului.

Crucea simbol era de tip „balcanic" și era plasată la mijlocul șasiului. La sfârșitul anului 1943 și în prima parte a lui 1944 „TIGRII" diviziei „GD" erau vopsiți în galben închis (dark yellow) cu pete maro roșcat (red brown). Emblema diviziei „GD" - casca de oțel germană a fost mai rar pictată pe „TIGRII".

Oferta de machete ale tancului „TIGRU" era variată la toate scările mai cunoscute 1/72, 1/48, 1/35, 1/16, toți marii producători abordând acest subiect. De la „TIGRUL" produs de „TAMIYA", la începutul anilor '70, până la cel recent lansat de „DRAGON", o adevărată bijuterie pentru modeliști, toți s-au străduit să redea cât mai fidel modelul de bază și variantele sale. În vara anului 1943 printre autoblindatele de comandament folosite de „GD", s-a numărat și Sd.Kfz 247, construit într-un număr redus de exemplare pentru unitățile de tancuri.

Să revenim însă pe câmpurile de bătălie. Potrivit jurnalului de operații, la începutul anului 1944, divizia „GD" a dus lupte în sectorul KRIVOIROG și KRIVOIGRAD, după care s-a retras traversând bazinul Niprului și a ajuns, la sfârșitul lui martie, în zona Chișinău, unde s-a refăcut câteva zile, apoi din 5 aprilie o găsim organizându-și pozițiile de apărare în zona Iași-Târgu Frumos pe care, la 10 aprilie, în urma unui contraatac l-a reocupat.

În preajma declanșării ofensivei sovietice din 2 mai, erau operaționale 20 de tancuri „TIGRU".

În dimineața zilei de 2 mai, la ora 4.20, a început un bombardament al artileriei sovietice de toate calibrele, atât asupra pozițiilor înaintate ale diviziei, cât și a celor din adâncime, relevând intențiile rușilor de a distruge apărarea și de pe aliniamentele de rezervă, semn al unei ofensive de proporții.

Timp de mai multe ore, asupra trupelor germano-române s-a abătut un uragan de foc, după care s-a declanșat atacul blindatelor sovietice. La atac luau parte, pentru prima dată, în număr mare, noile tancuri grele I.S.2 (Iosif Stalin 2). Sursele germane au apreciat că rușii au angajat ca vârf de lance cel puțin 30 de tancuri I.S.2, alături de autotunurile SU 152 dotate cu tunuri de 150 mm, numărul total de blindate folosite fiind în jur de 400. În calea loviturii principale s-au aflat, în afară de „GD", o brigadă de vânători de munte română în flancul stâng și în cel drept divizia „SS" TOTENKOPF și divizia 24 germană.

Vânătorii de munte români, nu aveau nici pregătirea, nici antrenamentul sau armamentul adecvat luptei antitanc de o asemenea intensitate, intervenția germană salvând flancul stâng. Ofițerii germani au remarcat negativ acest fapt, mai ales că artileria română a ripostat slab, loviturile tunurilor de munte fiind ineficace, contra unor blindaje de 130 mm. În același timp, germanii au apreciat sprijinul și implicarea eroică a aviației de asalt române împotriva blindatelor sovietice.

Rapoartele oficiale ale WEHRMACHT-ului consemnează că în perioada 26 aprilie-8 mai, trupele germano-române, sub comanda generalului WOHLER, într-o camaraderie de arme exemplară, au respins o ofensivă sovietică, la care au participat 20 de divizii de infanterie și câteva divizii de tancuri, distrugând 386 blindate, 92 de tunuri și 100 avioane. S-a distins acțiunea diviziei „GD", comandată de generalul locotenent von MANTEUFEL și aviația româno-germană.

Cum a fost posibilă o asemenea replică, raportul de forțe fiind de 5-6/1 ?

„GD" a avut în teren în jur de 50 tancuri (20 „TIGRU I", 2-3 „PANTERA" de comandament, restul „PANTZER IV"), un batalion de autotunuri „Sturmgeschutz III" (28 blindate), un batalion antitanc dotat cu 20 „HETZER 38" cu tunuri de 7,5 cm, câteva „HUMMEL" cu tunuri de 150 mm și, fapt deosebit de important pentru această bătălie, 2 baterii antiaeriene dotate cu 12 piese de 88 mm - Batalionul 1 din regimentul de tancuri dotat cu tancul „PANTERA" a fost transferat din Ucraina direct în Franța, pentru refacere și redotare, el pierzând majoritatea tancurilor în confruntările de la sfârșitul anului 1943. A participat alături de alte unități la luptele din Normandia, după debarcarea aliaților.

Tactica folosită de germani pentru angajarea în luptă a tancurilor „TIGRU I", s-a dovedit deosebit de eficientă. De regulă acestea erau mascate în teren, pe direcțiile probabile de ofensivă, iar tunurile lor erau mortale de la mare distanță, pentru blindatele sovietice mijlocii, respectiv „T 34", „SHERMAN" și chiar pentru „KV"-uri. În dimineața zilei de 2 mai, tanchiștii germani au observat cu stupoare, că deschizând focul de la 3000 m, obuzele lor perforante ricosau de pe blindajul tancurilor sovietice. Erau „I.S. 2"-uri cu un blindaj de 130 mm, rodul multor luni de cercetare și muncă în cursa contra cronometru, pentru găsirea unui antidot tancurilor „TIGRU". Dar nu numai „TIGRII" au decis soarta bătăliei, însă despre asta într-unul din numerele viitoare, când sperăm să montăm și un „TIGRU" la scara 1/35, în cazul în care mister Gică ne va da concursul. Și pentru că tot ne-am făcut prieteni cu „DRAGON" vom folosi kit-ul (6252), ce reprezintă „fiara" apărută la sfârșitul anului 1942, pe frontul de la Leningrad, același tip de tanc regăsindu-se și în dotarea Panzerregiment GD, pe frontul de la Târgu Frumos. Așa cum ne prezintă o excelentă fotografie de epocă, de lângă turela unui astfel de tanc, cu însemnul S 02, Oberstleutnent BAUMUNCK, comandantul batalionului III TIGRII și adjunctul său Oberleutnent Weike, scrutau plaiurile moldovene, în aprilie 1944.

CARACTERISTICI TEHNICO-TACTICE ALE TANCULUI Pz.KPFW. VI Ausf.E "TIGRU"

Numărul de identificare specific: Sd.Kfz. 181 Masa de luptă: 57 000 kg Lungimea: 8,75 m Lățimea cu șenile înguste sau late: 3,4-3,7 m Înălțimea la nivel turelă: 2,85 m Echipaj: 5 oameni Motor: Maybach HL 230P45 Cilindri: 12 Puterea: 690 CP Combustibil: benzină Capacitate rezervoare: circa 600 l Transmisie: Maybach Olvar cu 8 viteze înainte și 4 mers înapoi Viteza maximă pe șosea: 38 km/h pe teren accidentat: 10-20 km/h Raza de acțiune pe șosea: 120 km pe teren accidentat: 60 km Blindaj: - placă frontală: 102 mm la 200 - plăci cutie: 62 mm - suprastructuri: 82 mm - placă spate: 82 mm - protecție turelă frontal: 100 mm - turelă laterale și spate: 82 mm Armament coaxial cu axa turelei: - un tun: 8,8 cm Kw.K 36 (L/56) - mitraliera: MG 34 Armament în cutia blindată: MG 34

Sus: Infanteriști români, germani și ucrainieni din trupele lui Vlasov, retrăgându-se pe un Stug, aparținând Diviziei GD. Asemenea cazuri erau foarte frecvente în acele zile.

Deasupra: Un Tigru abandonat de GD în luptele de lângă Iași. Tancul se găsește astăzi în Muzeul de la Kubinka. Pe lateral a fost marcată data capturării.

Jos: Ilustrație folosită în mai multe reviste cu un contraatac al blindatelor Tiger însoțite de infanterie.

Harta germană a luptelor din apropierea Iașului, ce prezintă situația de la 16 la 20 iunie 1944. Întreaga linie de apărare a fost dată peste cap de sovietici, odată cu retragerea celor două divizii blindate germane. Puțini sunt aceia care știu că aici au fost folosite pentru prima dată în angajamente de luptă mari, armele antitanc portabile germane, de tipul FAUSTPATRON (Pumnul dracului).

Căpitan Bernhard KLEKZ

Aceeași divizie blindată GD, luptând în Ungaria, de această dată ca adversar. Toamna anului 1944.

Hans KLEMM

Va urma

Cea mai discutată înmatriculare de Tiger 1, este 222 roșu. S-a ajuns până la contestarea existenței acestei înmatriculări. Prea au folosit-o multe firme și nici un colecționar nu a pus la dispoziție fotografii incontestabile din timpul războiului. Dar cum în România totul este posibil, vă facem plăcerea de a fi printre primii admiratori ai unei fotografii originale cu un PANZERKAMPFWAGEN IV Ausfg. G!

*PÂRLIȚI- localitate din jud. Iași