Lockheed F-104 s-a născut din experiența acumulată în războiul din Coreea. Va rămâne în istoria aviației ca un avion contradictoriu: nici un accident și nici un eveniment în cadrul Fuerza Aerea Espaniola și 292 avioane pierdute în cadrul Bundesluftwaffe !

Numit "Luptătorul Stelar" de către constructor, "Sicriul Zburător" de către presa germană și de cea comunistă, F-104 s-a dovedit un avion experimental excelent pentru NASA, un vânător de clasă pentru țările ce l-au achiziționat în acest scop. Ipotezele legate de portanța scăzută, manevrabilitate la limita instabilității etc. s-au dovedit a fi bombe de presă ale falșilor specialiști. Catastrofa a fost generată de cei ce au dorit de la el mai mult decât putea face. Utilizarea ca vânător-bombardier s-a dovedit a fi o soluție nefericită. La italieni mai este încă în dotare, atingând un număr incredibil de ore de zbor/aparat. La fel ca MIG-urile noastre.

Descoperind aproape cu stupoare că MIG-15 este în anumite situații superior celui mai modern aparat american al vremii, North American F-86 Sabre, USAF avea nevoie de un avion mai rapid, capabil să atingă un plafon superior. Sabre ajungea la 1050 km/h și un plafon util de 13.725 m. Șeful de proiect a fost inginerul Clarence Johnson de la Lockheed Aircraft Corporation. Noul aparat, denumit XF 104 atingea o viteză superioară de 2.000 km/h și un plafon de peste 17.500 m ! Primele două prototipuri au executat primele zboruri la 28 februarie 1954. Zburau cu motoare Wright XJ65-W-6, cu radare APG-34 și sisteme de conducere a tirului K-19 pentru tunul M61 de 20 mm. După efectuarea cu succes a testelor impuse de USAF, cele 17 aparate de preserie au fost ușor modificate, prin lungirea fuzelajului cu 1,67 m și adoptarea unui nou motor, mai fiabil J79-GE-3A. Au fost repartizate escadrilei 83 Intercepție de la Hamilton, California la 28 ianuarie 1958. În urma problemelor de debut inerente, în general legate de fiabilitate, USAF le retrage din serviciu în 1959.

În octombrie 1958 intraseră în serviciu 77 de aparate în versiunea F 104 C, vânător-bombardier cu posibilitatea de realimentare în zbor alături de 26 de exemplare F 104 B, tandem pentru antrenament, școală, dar și recunoaștere.

Versiunea cea mai cunoscută este F 104 G construită sub licență de Fiat, SABCA, Messerschmitt, Fokker și Canadair. Motorul ce echipează versiunea G este un General Electric J79-GE-11A de 4.700 kgf, 7.325 kgf cu postcombustie. Această versiune a zburat prima oară la 5 octombrie 1960. Era versiunea oferită spre achiziție lui Luftwaffe care avea nevoie de un avion supersonic polivalent.

S-au construit circa 1.050 de exemplare în total. A fost folosit de numeroase armate ale aerului din NATO. În general, avionul nu a ridicat nicăieri probleme. Fuerza Aerea din Spania nu a avut nici măcar un singur accident cu cele 21 de aparate din dotare în trei decenii. Italienii îl consideră un avion foarte sigur. Americanii, de asemenea. Mai mult, avionul a fost folosit ca banc de probe pentru diverse subansamble, aparate și chiar proceduri de către NASA, fără evenimente.

La nemți, sursa accidentelor a fost suprasolicitarea piloților prin supradotarea aparatului cu accesorii specifice unor misiuni polivalente. Comisiile de anchetă au arătat că un pilot trebuia să supravegheze pe durata zborului, circa 14 aparate concomitent. Adăugați la asta o medie de circa 2 ore zbor/misiune și estimați oboseala psihică a acestuia. Ajungea la aterizare practic la limita de oboseală și ca un făcut majoritatea evenimentelor aveau loc în ultima parte a zborului....

Era un avion prea complex pentru epoca pre-computer !

Pe parcursul a 30 de ani de exploatare în Luftwaffe s-au acumulat 1.975.646 ore de zbor, cu o medie de 2.157 ore/aparat. Un total de 292 aparate F-104 au fost pierdute în accidente, cu moartea tragică a 116 piloți. Statistic asta înseamnă 6.630 ore/accident mortal, "o valoare normală conform standardelor internaționale" !!!

F-104 a fost zburat de 5 regimente (echivalent) bombardament, 2 regimente de vânătoare și 2 recunoaștere. Afirmația alăturată ne face să ne gândim automat și la piloții noștrii și la bombastele articole din presa de scandal. Fericiți cei săraci cu duhul, căci a lor va fi împărăția cerurilor!

Iată o legătură de netăgăduit între eternitatea cuvintelor sfinte și realitate !

Putem fi semidocți, putem vorbi despre lucruri de care habar nu avem, fără frica de a fi făcut o blasfemie față de cei ce își fac acolo, la locul lor de muncă datoria cu conștiinciozitate, indiferent cum se numește avionul și chiar dacă sacrificiul lor este la "o valoare normală conform standardelor internaționale !"

Cine sunteți voi, cei care faceți standardele internaționale de viață și moarte ? Cine vă dă dreptul de a vă crede Dumnezei ? Dumnezeii cui ? Ai unei păci mondiale asigurate prin forță?

Ai unor vânători de profit ce vor să domine alți vânători de profit?

F-104S / F-104G STARFIGHTER, la scara 1/72, de la HASEGAWA, este un kit bunicel, cu piesele de o acuratețe bună; se "pupă" acceptabil.

Un tren de aterizare destul de bine detaliat. Se poate alege pentru cupola varianta închis sau deschis; cu o mică problemă la cockpit (mai trebuie ajustat scaunul, ca să putem închide canopy - dar asta se poate realiza mai bine în momentul montării).

Kit-ul prezintă două variante de înmatriculări: italiană și germană.

Vă dorim mult succes în asamblarea kit-ului!