CITITORII CONSTRUIESC

Nu cunosc cu precizie momentul apariției acestui tanc pe frontul nord-african (unde au "debutat" S.U.A. în al doilea război mondial), dar cert este că unități ale Armatei a 8-a engleze aveau în dotare în luna august 1942 (deci, înainte de sosirea americanilor în Africa de nord prin debarcarea în Algeria în luna noiembrie 1942) modelul M3 Grant. Acesta era "fratele geamăn" al lui M3 Lee, Grant-ul diferind de Lee prin forma ușor modificată a turelei tunului de 37 mm, totodată lipsind turela adițională a mitralierei Browning M1919 A4.

În ce privește prezența tancului M3 Lee în Europa, a fost în dotarea unor unități sovietice, în timpul bătăliei de tancuri de la Kursk-Orel, în luna iulie 1943. Prezența tancurilor americane cedate sovieticilor în cadrul acordului "Lend-lease" nu a avut o influență relevantă asupra deznodământului conflictului, dar având în vedere performanțele acestora, cert este că au fost victime sigure ale tancurilor germane Panzer IV Ausf. F, G, cel puțin...

Tancurile medii M3 Lee au ajuns și în România... câteva bucăți (aprox. 4) au fost capturate în timpul luptelor din regiunea petroliferă Kuban, (tot) în anul 1943, vara. Nu cunosc dacă au fost folosite ulterior contra foștilor proprietari, dar cert este că au fost trimise în țară, unde au fost folosite ca ținte fixe (!) în cadrul școlilor de artilerie, încetându-și existența în luna martie 1944.

Jucăria, așa cum am cumpărat-o, era (!) compusă din două jumătăți, șasiul din plastic, respectiv partea superioară din metal, perfect îmbinate prin șuruburile din podea, de o parte și de alta a compartimentului bateriilor.

După ce l-am dezasamblat, am început transformările, succesiv, de jos în sus...

Astfel, după ce am îndepărtat șenilele (foarte bine imitate vis-a-vis de aspectul real), am eliminat protuberanța ce adăpostea motorrașul electric. Am astupat cu plastic spațiul butonului "on-off" de acționare, situat în partea din spate a șasiului, pregătind totodată și fixarea celor două filtre de aer, situate de o parte și de alta a locului butonului. În acest scop, am folosit piesele disponibile ale tancului "Sherman" la scara 1:35. Desigur, diferența dintre scara 1:35 și 1:32 și-a spus cuvântul în spațiul rămas disponibil: a trebuit să decupez extremitățile superioare ale părții din spate și să fixez "suportul" filtrelor de aer ușor împins în față, pentru a încăpea cele două piese.

Am continuat cu pregătirea părților laterale a șasiului și a căii de rulare, vopsindu-le imitând praful, acesta fiind generos omniprezent pe fiecare centimetru pătrat în realitate. Suprafața găleților și a roților de întindere în contact cu șenila am vopsit-o imitând cauciucul, ulterior fiind "prăfuit".

La partea superioară am vopsit cablul de remorcare, lopata, târnăcopul și levierele de depanare în culorile specifice materialelor din care sunt realizate în realitate; urmând ca ulterior să vopsesc porțiunile înconjurătoare. Am îndepărtat farurile și apărătorile acestora, în vederea înlesnirii vopsirii.

Întrucât oblonul frontal lateral stânga era greșit poziționat, l-am eliminat prin pilire. Prin urmare, am creat din plastic "postamentul" oblonului cât și oblonul respectiv, inclusiv rama fantei de observație, repoziționnând atât partea fixă cât și mobila.

Am eliminat și mânerele de prindere sugerate (!) printr-o ieșitură lamelară "în consolă" deasupra celor două obloane laterale de acces; aceeași atenție la nituri ! Fiind materialul destul de "moale" și umflăturile niturilor mici la scara 1:32, puteau foarte repede să dispară... Am creat mânerele respective din sârmă de diametru potrivit și realist scării viitorului kit, urmând să le fixez prin lipire înainte de vopsirea blindajului.

Am realizat și montat niturile care nu au fost create în partea superioară la nivelul turelei tunului de 37 mm. Pentru aceasta, am tăiat o baghetă filiformă din plastic în părți egale; bucățile respective le-am lipit în locurile unde trebuiau să fie din fabricație.

Întrucât fosta jucărie nu era dotată cu luminile de poziție din spate, le-am reprodus din două piese de plastic fiecare, vopsindu-le carcasa în aceeași culoare desertică, ștearsă pe alocuri, iar partea din spate în două semicercuri roșii, prăfuite, evident...

Revenind la șasiu, în partea de jos dorsală, am creat cele două dispozitive de remorcare cu urechile de prindere, marcând și cordonul de sudură după cum era și în realitate!

Am continuat cu roțile motrice, îmbunătățindu-le cu șuruburile ce fixau coronamentul de "rulare" a șenilei de roată propriu-zisă...

Pentru ușurința muncii am îndepărtat cele două tunuri din lăcașurile acestora; am găurit cel de 37 mm, apoi am marcat conturul gurii tevilor cu vopsea argintie, după ce în prealabil am vopsit tevile, succesiv în "olive-drab", camuflajul deșertic fiind șters de efectul termic al focului de la gura tevii... Am refăcut tevile celor două mitraliere Browning, realizând baghete subțiri din plastic, găurindu-le superficial în lungime pentru a sugera orificiile de răcire. Piesa ce marchează orificiul lunetei de ochire a tunului de 37 mm am fixat-o sub teava tunului. De asemenea, am creat și fantele de observație a turelei mitralierei, folosind cu precauție cutter-ul, să nu tai mai mult decât trebuie.

Am aplicat turelei placa de blindaj frontală, creată după un "tipar" de carton. Din nou, alte șuruburi de fixare ale acesteia cât și a turelei mitralierei. Ținând cont de diametrul real al acestor șuruburi, am folosit câteva fire drepte din plastic negru... ale unei maturici de masă. Cu o seringă am creat orificiile de intrare, am introdus fragmentele egal tăiate, sugerând discret dar vizibil șuruburile circulare de fixare a turelei pe placa de bază. Am realizat și atașat din sârmă cele trei urechi de prindere a turelei, cât și oblonul lateral dreapta spate. A urmat vopsirea din nou succesivă, procedând prin "dry-brushing" la uzura vopselei de camuflaj.

Fiind previzibilă reunificarea acelei jumătăți, am creat o "piesă de rezistență": accesul la blocul motor, situate în partea dorsală. În acest sens, am tăiat o folie din plastic, dreptunghiulară, am adăugat la mijloc piesa (compusă din 3 bucăți) ce sugerează suprapunerea obloanelor de acces în poziția "închis"; am poziționat cele 4 șuruburi și mânerul de prindere. Lateral, din 3 bucăți am făcut câte o balama cu piesa de prindere pe oblon.

Înainte de reunificarea celor două jumătăți, am vopsit componentele șenilelor: patinele de cauciuc, în culoarea "dusty rubber", cât și părțile metalice ale șenilei, în culoarea "steel". Același procedeu și în intrados. Am fixat roțile motrice (în față), iar apoi am întins banda șenilei peste roți.

După reunificarea definitivă a blindajului cu șasiul, am continuat cu umplerea golului lăsat de anularea cavității motorrașului electric, prin chituire. Cu ajutorul pilei și a hârtiei sticlate am finisat suprafața nou creată, corectându-i planeitatea și încadrarea față de restul blindajului.

Consider o (altă!) reușită cele 4 profile/rigidizări ce sugerează îmbinarea plăcilor de blindaj frontale. Cardul telefonic "Orange", prin grosimea și rigiditatea sa a fost ideal. După ce am folosit o "matriță de carton pentru curbura/concavitatea rigidizărilor, am creat cele 4 piese. Întrucât în realitate îmbinarea acestora este "prindere prin șuruburi", am arătat aceasta trecând o baghetă subțire de plastic în orificiile celor două "semilune", lipite și găurite în prealabil pentru simetria îmbinării. Ulterior am uniformizat lungimile extremităților (șuruburilor) prin pilire.

La extremități am montatat dispozitivele de remorcare cu urechile de prindere ale cârligelor cablurilor de remorcare.

În final, carterele demultiplicatoare laterale... Am anulat prin pilire cele "originale" întrucât erau prea sus poziționate. Le-am recreat mai jos prin chituire, fiind pe conturul roții motrice.

Am hotărât să dotez tancul cu antenă radio. Prin urmare, am creat suportul antenei, mascându-l apoi cu o piesă din tablă subțire semicirculară. Pentru antenă am folosit un fir de plastic negru, ("prăfuit" și el) al maturicii de șters masa...

Pentru acuratețea aspectului kit-ului nou creat, pe lângă uzura vopselei de camuflaj și prăfuirea reală, cât și vopsirea pentru a sugera aceasta, am fixat echipament adițional pe părțile laterale: 2 canistre și 3 genți, vopsite aidoma condițiilor reale de folosire.

Ținând cont de noua înfățișare a tancului, am realizat 202 intervenții, concretizate prin modificări și adăugiri constructive adiționale, pe lângă refacerea/conversia componentelor existente.

De remarcat că vopselele acrilice produse de TESTORS cât și REVELL s-au aplicat pe suprafețele metalice fără nici un impediment!

Adrian HUDAC