Sd.Kfz 222

Dacă asculți mai atent relatările din teatrele de operații din afara țării unde, după 60 de ani, sunt din nou angrenați militari români, poți să constați că, în principal, aceștia execută misiuni de cercetare și patrulare, activități cu o veche tradiție. Lăsând la o parte comentariile "fătuciior" din presă, vorba unui cunoscut ziarist, devenite brusc specialiste în T.A.B.-uri sau alte A.F.V.-uri, pe care le confundă cu gențile Louis Vuitton (dacă nu-s făcute la Paris nu-s bune), remarcăm aprecierile pozitive pe care subunitățile românești le culeg pentru modul în care își execută sarcinile, pierderile inevitabile, în oameni și tehnică, fiind minime în comparație cu alte armate angrenate în zona respectivă.

La intrarea României în cel de-al doilea Război Mondial, la 22 iunie 1941, cercetarea era efectuată pe jos sau călare, dar cerințele războiului modern impuneau motorizarea și în acest domeniu. Armata română importase din Cehoslovacia 34 de tanchete AH-IV/R1, repartizate în principal diviziilor și brigăzilor de cavalerie pentru misiuni de cercetare, majoritatea fiind distruse sau avariate în luptele pentru recuperarea Basarabiei și în fața Odessei.

Angrenarea trupelor în ofensiva din anul 1942, în adâncimea teritoriului sovietic, dar mai ales misiunile ce aveau să le îndeplinească la Cotul Donului și Stalingrad, au determinat pe mareșalul Antonescu să solicite direct lui Hitler dotarea marilor unități din componența Armatelor a III-a și a IV-a cu mijloace mecanizate. La ordinul expres al acestuia, Divizia I blindată a primit, în toamna anului 1942, pe lângă cele 22 de tancuri Pz III și IV și șemișenilate Sd.kfz 251, pentru tractarea tunurilor de 75 mm Pak 40 și autoblindate Sd.kfz 222 de cercetare, fiind organizată o companie. Nu vom insista în amănunte privind luptele și soarta tragică a celor două armate române la Cotul Donului și Stalingrad, subiect pe care îl vom dezvolta, dacă cititorii doresc, în numerele viitoare, subliniind doar că una din concluziile trase a fost aceea că era absolut necesar să se continue dotarea, în special a diviziei blindate și a celor de cavalerie cu mijloace motorizate și blindate.

Începând cu primăvara anului 1943 s-au luat măsuri de reorganizare și dotare a unităților menționate, inclusiv cu șemișenilate ușoare de tip Sd.kfz 250 și autoblindate Sd.kfz 222. În toamna anului 1943 s-a hotărât transformarea Diviziilor 1, 5 și 8 cavalerie în divizii blindate, pe măsura sosirii din Germania a materialului moto și blindat. O astfel de divizie urma să aibă un regiment de cavalerie blindat dotat cu tancuri, un regiment de cavalerie cercetare, două regimente de cavalerie purtată (moto) și un regiment de artilerie moto în locul celui de artilerie călăreață.

Din cauza ritmului lent de livrare a blindatelor și autoblindatelor, numai Divizia 8 cavalerie a atins cât de cât dotarea cerută, dar la 24 august 1944 majoritatea materialului blindat și auto, aflat la Tecuci pentru a fi livrat părții române, în afară de blindate ușoare ale Regimentului 2 Călărași Cercetare, a fost capturat de Detașamentul blindat german maior Braun, aflat în retragere și trecut în Transilvania.

Apropo de denumiri și tradiții, avem scorpioni colorați, vom avea, probabil, lei de Bacău sau crocodili de Pleșcoi, dar am uitat de călărași, roșiori și dorobanți. Oare cei de la care ne inspirăm în reorganizarea forțelor armate, atât câte au mai rămas, au renunțat la cuirassieri, dragoni și husari, chiar dacă aceștia călăresc acum pe "Warrior" sau "A.M.X."?! Credeți că numele, de exemplu, al Regimentului 2 călărași cercetare Caracal, ai cărui călăreți au fost primii care au trecut Prutul în '41, au fost aproape de distrugere totală la Stalingrad, și apoi "călare" pe 222-uri și Sd.Kfz 250 sau mai mult pe jos au ajuns la Budapesta și Bratislava, nu ar merita să fie purtat și la Kandahar chiar pe niște Tab-uri rablagite?!

Producția autoblindatului Sd.Kfz 222 a început în 1935 și a încetat în 1944, fiind produse 2371 bucăți, în mai multe variante, cea mai numeroasă fiind 222 cu tunul KWK de 20 mm, pe care a primit-o și armata română alături de varianta radio de comandament. Vehiculul cântărea 4,8 tone și avea un echipaj de 3 membrii. Alături de tun era înarmat și cu o mitralieră MG 34 calibru 7.62.

O fotografie de epocă luată la Parada Militară organizată în București cu prilejul zilei de 9 Mai 1946, ne prezintă o coloană de Sd.Kfz 250/9. Produs în 7326 de exemplare și 14 variante, în două serii, șemișenilatul de 5,8 tone cu un echipaj ce varia între 2 și 6 membrii a avut numeroase înarmări. Sd.kfz 250/9 din fotografie este o variantă de sfârșit de război cu aceeași înărmare ca a lui 222. Provine probabil din capturile de război pe care sovieticii ni le-au livrat în special pentru cele două divizii motorizate "Tudor Vladimirescu" și "Horia, Cloșca și Crișan". În timpul războiului au mai fost în dotare 250/1: 250/2; 250/3; 250/5 și 250/6.

Și acum machetele:

"Tamiya" a realizat cu ani în urmă un 222 care rezistă și acum mai ales că a fost "revitalizat" cu fotodecupaje și este cam singurul pe piață la scară 1/35. Tot Tamiya ne îmbie cu un 250/9 varianta de început de război, din aceeași generație. Oferta este însă mult mai generoasă cu acest șemișenilat, "Dragonul" fiind lider de piață. Puteți alege 250/9 varianta ultimă, la fel ca cel de la parada amintită, (6316 Premium), 250/1 (6427 Premium) sau mai vechile 250/10, GD 1942, 250/11 și 250/3 - Afrika Korps cu echipaj, celebrul "Greif" folosit de feldmareșalul Rommel (pe acesta l-a mai produs Revell și Tamiya). Machetele sunt ușor de montat (mai ales cele Tamiya), chiar și pentru un debutant, și le puteți găsi la magazinul "Modelism". Pentru variantele românești sunt vopsele disponibile, culoarea de bază pentru Armata de Uscat fiind cea kaki neexistând dovezi despre vopsirea cu "pete". Înmatricularea era cea clasică cu "U" înaintea numărului, negru pe fond alb. Numerele începeau cu cifra 0.

Sd.kfz 250/9 românesc din 1946, avea pictat cu alb pe "botul" lat efigia regală specifică pentru puținele blindate ale armatei din perioada 1945-1947.

Apropo de "fătuciie" din mass-media, recent la un post de televiziune destul de vizionat, o domnișoară, obosită probabil după o sesiune de "clubbing", anunța că un "vânător de munte" francez a sosit în portul Constanța și va efectua exerciții pe mare împreună cu o "fregată românească".

Bine că sunt cârcotașii în vacanță!