Cuirasatul American USS MISSISSIPPI (BB23) Cuirasatul grec KILKIS Mihai GEORGESCU

Cuirasatul USS Mississippi (BB-23) este o navă mai puțin cunoscută a Marinei Americane. Deși ea a fost construită ca un cuirasat de clasa a l-a, există puține mărturii despre el în acest rol. Servind în prima linie a flotei doar patru ani, acesta nu a luptat în niciun angajament și nu a înfrânt niciun inamic. Totuși două contraverse au persistat despre el. Una a fost de natură tehnico-legislativă, iar alta a fost diplomatică. În plus el a intrat în istoria aviației navale, după ce a servit ca navă-bază pentru hidroavioane, într-o perioadă când aviația navală era departe de a fi acceptată.

Au fost bătălii purtate peste el mai degrabă decât pe el, ceea ce a făcut-o pe Old Miss, să fie o parte interesantă a istoriei. Nava este de asemenea, este o bună reprezentare tehnică a unei întregi ere a navelor de luptă, era cuirasatelor din oțel, imediat înainte erei Dreadnought.

Cele două nave din această clasă MISSISSIPPI și IDAHO, au avut multe puncte interesante. Primul a fost că ele aparțineau "cuirasatelor intermediare". De atunci ele, având armamentul secundar, care era în vogă, chiar înainte ca faimosul DREADNOUGHT să fie proiectat. Al doilea, MISSISSIPPI, a fost folosit ca navă-bază pentru hidroavioane, la 24 aprilie 1914, hidroavionul său de tip KURTISS AB-3, zburând în prima misiune de luptă a unui avion naval american. Ele s-au distins și ca victime a unor controvese politice.

O puternică inițiativă de influențare a parlamentarilor a fost inițiată de marele istoric căpitanul Mahan, care era contra construirii de cuirasate. El a căutat să-i convingă pe parlamentari că cele două cuirasate au fost mărite prea mult nefiind nevoie de asemenea monștrii. Pentru a preîntâmpina criticile sale, proiectul navelor a fost refăcut pentru a produce nave de "dimensiuni modeste". Inevitabil aceasta a condus la o considerabilă scădere a capacității combative, cele două nave fiind net inferioare celor din clasa anterioară.

Ca rezultat al acestei prost-concepute economii, Marina Americană a fost dotată cu două nave pe care nu le puteau încadra în organizarea flotei sale. Când ele au fost în final completate în 1908, cursa DREADNOUGHT-urilor era deja în plină desfășurare și orice justificare pentru existența lor a dispărut. Conversiunea lui MISSISSIPPI în navă-bază pentru hidroavioane a fost o încercare evidentă de a o face folositoare și astfel ea a intrat în cărțile de istorie.

Când cele două nave au fost vândute Greciei, cu puțin timp înaintea începerii Primului Război Mondial, ele erau intrate în obscuritate. Ele au dispărut din paginile anuarului "Jane's Fighting Ships din 1939 și știrea că KILKIS și LEMNOS au fost scufundate de Aviația Germană la Salamis în 1941, a luat prin surprindere lumea întreagă.

MISSISSIPPI este un excelent exemplu de cuirasat pre-dreadnought. Acest tip forma coloana vertebrală a opt mari marine între perioada navelor de lemn căptușite cu plăci de fier forjat (ironclads), sfârșită în 1889 și perioada cuirasatelor tip dreadnought începută în 1907. Un total de 150 (!!) pre-dreadnought-uri au fost construite din oțel și protejate cu blindaj din oțel Harvey și mai târziu cu oțel laminat Krupp. Ele puteau naviga și lupta în marea largă având un bord liber la prova de minim 5 m.

Grosimea blindajului barbelelor la aceste nave era de 152,4 mm de oțel aliat Krupp. Toate pre-dreadnought-urile aveau o baterie principală formată din tunuri de diverse calibre contra cuirasatelor și numeroase alte tunuri cu tragere rapidă în baterii secundare contra torpiloarelor.

Aceste caracteristici definitorii pentru cuirasatele tip pre-dreadnought erau găsite și la cuirasatul MISSISSIPPI, el punând în practică teoria dimensiunilor moderate.

MISSISSIPPI a fost numit după numele celui de al 20-lea stat care a aderat la uniune. Ca navă greacă ea a fost numită la început VASSILEUS GEORGIOS, dar în final s-a hotărât să poarte numele de KILKIS. Numele acesta comemora o bătălie câștigată de greci în Al Doilea Război Balcanic, când liniile de apărare greco-sârbe au fost atacate de bulgari la 29 iunie 1913, dar au fost învinși. Una din cele mai renumite victorii grecești a fost cea din 4 iulie 1913 din micul oraș Kilkis din nordul Greciei.

În ianuarie 1914, pe când se afla în rezervă la Philadelphia, MISSISSIPPI a fost detașat la Annapolis Roads, pentru a îmbarca personal și echipament de aviație, pentru a stabili o bază de antrenament la Pensacola, Florida. Pentru manevrarea hidroavioanelor, temporar au fost montate câte o vergă de ridicare, de o parte și de alta a turelei de 305 mm din pupa. Cu acestea se ridicau și se coborau hidroavioanele staționate pe punte lângă turelă - cel de tip AB-3 și pe turelă cel de tip AH-3. În curând ele i-au dovedit necesitatea când la 21 aprilie 1914, MISSISSIPPI a părăsit Pensacola cu două hidroavioane la bord, un AB-3 și un AH-3, având și un personal aviatic format din patru ofițeri și zece subofițeri, pentru a acționa în conflictul cu Mexicul.

În aprilie 1914, mai mulți infanteriști marini au fost arestați în Tampico, de guvernul președintelui mexican Huerta. Deși au fost eliberați, Flota Americană a fost trimisă să acționeze împotriva lui. Hidroavioanele de pe MISSISSIPPI, au acționat în nouă zboruri operaționale.

În primul zbor un hidroavion AB-3 a zburat peste Vera Cruz în recunoaștere, dar nu a descoperit trupele inamice, după care a survolat portul de la înălțimea de 90-180 m, pentru a depista eventualele mine. După 15 minute de la decolare a amerizat lângă MISSISSIPPI, realizând astfel prima misiune aeriană de luptă din lume, efectuată pe un avion naval.

Al doilea zbor operațional a avut loc trei zile mai târziu, fiind o misiune fotografică. Între misiunile de luptă, ori de câte ori era posibil, s-au efectuat zboruri de antrenament.

La 3 mai 1914, un AH-3, a avut ca misiune pentru prima oară în lume, sprijinul direct în luptă a infanteriștilor marini la Tejar, fiind de atunci pe termen lung, viitorul partener al Marinei Americane.

La 6 mai 1914, al 8-lea zbor operațional, a avut loc deasupra teritoriului unde se aflau forțele lui Huerta. După revenirea hidroavionului AH-3 la baza terestră pentru întreținere, un mecanic a găsit o gaură de glonț în coadă, fiind prima avarie în luptă a unui avion al Marinei Americane.

În timpul incidentului de la Vera Cruz, avioanele Marinei au acționat pentru prima oară conducând la expansiunea rolului avioanelor în cadrul Forțelor Navale. Între Vera Cruz și Midway au fost doar 28 de ani, o perioadă scurtă în Istoria Aviației Navale, dar care a dus la o deosebită dezvoltare a rolului aviației în desfășurarea bătăliilor navale.

După această prestigioasă activitate de pionierat, Marina Americană a găsit de cuviință să le... vândă Greciei, hotărâre cu grave consecințe asupra situației navale din Marea Neagră și asupra Marinei Române. Aceasta s-a întâmplat din cauză că în urma achiziționării celor două cuirasate americane de către Grecia, Turcia a ripostat cerând ajutor Germaniei. Aceasta i-a trimis în august 1914, crucișătorul de bătălie GOEBEN, o splendidă realizare a Marinei Germane, care prin prezența sa în Marea Neagră, a schimbat complet echilibrul de forțe, reușind să anihileze aproape complet, activitatea Marinei Ruse și a Marinei Române.

Micile cuirasate grecești nu s-au luptat cu el, rămânând în Marea Egee, iar GOEBEN la nord de Dardanele. A avut însă neșansa de a se întâlni cu un alt produs german de înaltă calitate: bombardierele în picaj STUKAS. Acestea au scufundat cuirasatul KILKIS în portul Salamis, la 23 aprilie 1941. După șase ani în Marina Americană și 27 ani în Marina Greacă, având una din cele mai lungi cariere dintre cuirasatele americane, avea pe deplin meritată porecla de Old Miss.

În pofida jocurilor politice și antipatiei Marinei Americane, cuirasatul MISSISSIPPI este o navă frumoasă, bine proporționată și puternic înarmată, construită într-o perioadă în care încă se mai păstrau vechile tradiții victoriene. Urmând aceste tradiții în primii ani ai activității sale, a fost vopsită în așa-numitul stil victorian, cu alb bordurile și cu ocru-portocaliu suprastructura, coșurile și catargele.

O caracteristică a navelor de luptă americane o constituiau catargele multitubulare, care alcătuiau o spirală obținută prin rotirea în sens invers a părții superioare și inferioare ale catargului. În concepția americană, aceste catarge au fost adoptate pentru a obține o platformă fără vibrații în partea sa superioară, care a izolat stația de dirijare a tirului, de șocul tragerilor artileriei și a trepidațiilor de la pistoanele motoarelor.

Datorită construcției sale tubulare s-a presupus că vor fi foarte rezistente la tragerile de artilerie. Dar de fapt s-a dovedit a nu fi rigide, balansul lor ducând la producerea de rău de mare oamenilor și făcând observațiile telemetrelor imposibile. Ca și la celelalte nave americane și MISSISSIPPI a avut întâi un catarg multitubular în pupa și apoi încă unul în prova, care a înlocuit catargul dintr-un simplu stâlp.

Activitate operațională 3 martie 1903 - autorizat; 12 mai 1904 - pus pe cala de montaj; 30 septembrie 1905 - lansat la apă; 1 februarie 1908 - livrat marinei; 15 februarie 1908 - pleacă din Philadelphia pentru o cursă de încercare în Caraibe, întorcându-se la 15 martie pentru echipare; 16 ianuarie 1909 - completat; 1 noiembrie 1910 - plecat în croazieră în Europa, vizitează portul Gravesend din Anglia și apoi portul Brest din Franța; 13 ianuarie 1911 - întors la Guantanamo Bay, Cuba; 19 iunie 1912 - în noul rol de navă transportoare de trupe debarcă infanteriști marini la El Cuero, Cuba, pentru a proteja interesele americane în zonă; 1 august 1912 - plasat în rezervă; 6 ianuarie 1914 - reactivat ca navă bază de hidroavioane; 24 aprilie 1914 - începe operațiunea de la Vera Cruz; 13 iunie 1914 - sfârșitul operațiunii Vera Cruz; 21 iulie 1914 - transferat Greciei, unde i s-a schimbat numele în Kilkis; decembrie 1929 - sfârșitul serviciului ca navă-amiral a Marinei Grecești; 1932 - obține un statut minor, dar rămâne activ; 23 aprilie 1941 - scufundat de bombardierele în picaj germane.

DATE TEHNICE

Construit: William Cramp and Sons Shipbuilding and Engine of Philadelphia

Deplasament: 15.925 t, 17.683 t cu încărcătură plină

Dimensiuni: lungime totală 135,18 m, lățime 24,3 m, pescaj 7,92 m

Mașini: 2 motoare Cramp cu 3 cilindrii, cu triplă expansiune, 8 cazane Babcock and Wilcox, 2 elice

Blindaj: - centura 305-203 mm oțel aliat Krupp - pereții etanși 203 mm - punțile 102-38 mm - citadela 203 mm - barbetele 305 mm - turelele 305 mm - turelele secundare 203-178 mm - turnul de comandă peste 305 mm

Armament: 4x305 mm/45 cal. 8x203 mm/45 cal. 8x178 mm/45 cal. 12x76,2 mm/50 cal. cu tragere rapidă 6x3 pdr semi-automat 4x1 pdr cu tragere rapidă 2x533 mm tuburi lans-torpile subacvatice

Performanțe: viteza 18 noduri, cărbune 2.171 t, petrol 1.090 t.

Echipaj: 800.