DUROSTOR
DUROSTOR
Contraamiral (r) Raymond STĂNESCU
Flota comercială maritimă română a achiziționat în anul 1914 o nouă navă, construită în Danemarca la șantierul naval din Copenhaga.
După nomenclatura timpului ea a fost clasificată ca "intermediate ship", respectiv un cargou care pe lângă mărfuri transporta și pasageri. Zona ei de navigație era limitată la apele costiere. Pentru o astfel de zonă viteza nu era o cerință principală care să justifice folosirea unui "liner".
Caracteristicile sale principale erau:
Deplasament = 2.700 t Capacitate de încărcare = 1.935 t Lungime maximă = 65,53 m Lățime maximă = 10,36 m Pescaj = 3,80 m Viteza 11,5 Nd; mașină cu abur cu triplă expansiune Echipaj 30 membri Pasageri 34 la clasa a-I-a și 24 la clasa a-II-a.
Noul cargou a primit numele de "Durostor" după județul cu același nume alipit Dobrogei în 1913.
La intrarea în serviciu a navei, Primul Război Mondial începuse și Turcia închisese strâmtorile Bosfor și Dardanele pentru navigația comercială. Cu excepția câtorva aflate în afara Mării Negre când a început conflictul, restul navelor maritime românești era blocat în apele naționale. "Durostor" se afla printre acestea, astfel și-a început cariera pe linia de navigație locală Constanța - Mangalia (calea ferată nu exista încă).
Intrarea României în război (1916) a adus țara noastră alături de Imperiul Țarist. Flota noastră maritimă și parte din cea fluvială a fost pusă la dispoziția aliatului rus, pentru a fi folosită la efortul comun de război.
"Durostor" a rămas la dispoziția comandamentului român. În decembrie 1916 îl găsim făcând transporturi pentru evacuare în Deltă. Aceste transporturi conțineau bunuri retrase din fața invaziei trupelor Puterilor Centrale care ocupaseră Oltenia și Muntenia.
La 26 decembrie "Durostor" a făcut ultimul drum de la Galați la Chilia Veche în convoiul de vase care evacuau arsenalul Marinei Militare. Șantierul naval Fernic și depozitele generale ale Marinei Militare își mutau temporar baza acolo.
Anul 1917 a găsit navele noastre maritime răspândite până în Caucaz și pe cele fluviale înghesuite între Odessa și Limanul Niprului. "Durostor" se afla la Odessa adăpostind serviciile române care aveau în grijă personalul și bunurile evacuate în Sudul Ukrainei.
Revoluția rusă s-a abătut peste toate acestea. Imediat Rusia a ieșit din război încheind armistițiul cu Puterile Centrale. România rămasă singură a fost nevoită să facă același lucru (decembrie 1917).
În haosul ce s-a creat atunci în Rusia, la Odessa, pe lângă diverse comitete revoluționare, a apărut și un comitet social democrat român care milita pentru revoluție și în România. Deși a avut o audiență extrem de mică printre marinarii și soldații români aflați acolo, a reușit să formeze un așa-zis "batalion revoluționar" care și-a instalat statul major pe "Durostor".
În primăvara lui 1918 Germania a renunțat la armisticiu, a invadat Ukraina și au ajuns la Odessa. Revoluționarii au dispărut și odată cu ei "Durostor" având la bord refugiații batalionului revoluționar, care au ajuns astfel la Sevastopol. Dar germanii au ajuns și aici. De astă dată revoluționarii s-au refugiat în Caucaz.
"Durostor" a rămas pe loc împreună și cu alte vapoare românești.
După pacea de la București (vara lui 1918), navele noastre răspândite în sudul Rusiei vor reveni treptat în țară, schimbându-și misiunea lor militară cu cea comercială adevărată.
După război "Durostor" a fost folosit pe linia a-V-a Dunăre-Marea Egee (Istambul-Pireu-Volo) și din 1937 și pentru transportul de emigranți evrei.
În primăvara lui 1939 "Durostor" a fost rechiziționat de Marina Militară și împreună cu remorcherul "Aurora" a fost amenajat ca puitor de mine. Purtând acum pavilionul Marinei Regale, "Durostor" a luat parte la evacuarea Basarabiei sub presiunea ultimatumului sovietic, din vara anului 1940. Între 29 iunie și 03 iulie "Durostor" și "Aurora", susținute de distrugătoarele "Mărășești" și "Mărăști" au instalat barajele de mine prevăzute pentru zona Sulina.
Când a început războiul cu Uniunea Sovietică "Durostor" se afla la Constanța folosit ca navă școală și ca rezervă operativă a Secției de nave puitoare de mine.
La 01 august 1941, în timpul unui atac aerian, "Durostor" (comandant lt. Jean Marin Dumitrescu, viitorul comandant - erou al torpilórului NĂLUCA) a fost încadrat de bombe în bazinul de la molul 3. O bombă de calibru mijlociu a pătruns prin punte, la pupă, provocând o gaură de apă și un incendiu. O altă bombă căzută în apropiere a mai produs o gaură de apă în bordajul babord.
A intervenit imediat o echipă de pe distrugătorul "Regina Maria" condusă de asp. Păun Mircea, astupând cu un paiet Makarov gaura din bordaj și limitând astfel pătrunderea apei. Pompierii militari au stins focul, apoi nava a fost pusă pe uscat, la capătul bazinului, ca să nu se scufunde.
Reparat, "Durostor" a fost "eliberat" din armată și restituit proprietarului. Acesta l-a pus la dispoziția organizației germane de transport naval (Seetransport Stelle). Din acest moment (mai 1942) împreună cu alte vase românești, germane și maghiare, "Durostor" a executat transporturi pentru aprovizionarea frontului germano-român din sudul U.R.S.S. În anii 1942-1943 el a lucrat pe "drumul Odessei" (Constanța-Sulina-Odessa-Oceakov Bug). În acest timp a efectuat 17 misiuni în condiții de luptă, navigând într-o zonă infestată de mine și supusă atacurilor submarinelor inamice. Norocul a ținut cu nava, care a scăpat neatinsă din toate încercările prin care a trecut.
La începutul anului 1944, "Durostor" a fost trecut de pe drumurile costiere pe drumul de larg, către Crimeea, unde situația militară se agravase. Aici a luat parte la două mari operațiuni: retragerea din Sevastopol și părăsirea Crimeei de către trupele româno-germane.
De această dată "Durostor" a cunoscut din plin războiul pe mare, cu atacuri necontenite de aviație și submarine și navigație cu orice preț, pe orice vreme. Totuși norocul nu l-a părăsit. A trecut neatins de mine, torpile și bombe și a dus în bune condiții la Sevastopol muniții și echipamente și a adus de acolo oamenii valizi și răniți din regimentele 75 Infanterie Tulcea, 9 Călărași-Constanța, 5 Artilerie de munte dar și germani care erau retrași din infernul de la Sevastopol.
Ultimul transport pentru "Durostor", încadrat în convoiul "Bradul" în care se aflau peste 3200 de militari români și germani s-a încheiat în noaptea de 10 mai, când a ajuns la Constanța. A descărcat oameni, a făcut plinul de combustibil și în seara de 11 mai a plecat din nou, către destinul lui tragic de această dată. Situația la Chersones devenise dramatică. "Durostor" avea misiunea să recupereze în zona luptelor ambarcațiunile ce ar mai fi scăpat de acolo cu oameni. A plecat singur, însoțit de 3 R-boot-uri germane.
Către ora 09,00, 12 mai, s-a încrucișat cu puitorul de mine "Amiral Murgescu" care se întorcea de la Chersones, încărcat cu 1000 de oameni. Acesta i-a transmis ordinul ca toate navele în drum spre Sevastopol să se întoarcă din drum, căci rezistența trupelor ce se mai aflau acolo încetase.
Pe drumul de întoarcere către Constanța, în jurul orei 12,00 "Durostor" a fost atacat de avioane torpiloare. Focul artileriei AA de la bord a respins avioanele și prin manevre torpilele au fost evitate. A urmat apoi atacul unui submarin, în timpul căruia un grup de 21 avioane de asalt Il-2 au atacat nava în picaj. Primele atacuri au putut fi evitate prin manevre disperate și chiar dacă 2 avioane au fost doborâte, bombele ultimului grup de avioane au explodat foarte aproape de bordajul navei care "a fost practic pulverizat", cum spune un martor. "Durostor", pe care norocul îl părăsise, a început să se scufunde cu prova. Era probabil în jurul orei 15,30.
Comandantul, cpt. maritim Eustatiu Mihai, din Serviciul Maritim Român, grav rănit de proiectilele trase de avioane, a ordonat abandonarea navei și lăsarea la apă a bărcilor și plutelor de salvare. Pe acestea s-a ambarcat echipajul care avea 2 răniți și tunarii germani de la piesele A.A. Comandantul s-a aruncat în apă și a fost ridicat într-o barcă de salvare. Secundul navei, ofițerul maritim SMR Nicolae Mircea, după ce a aruncat în apă geanta cu documentele secrete, s-a salvat cu barca de serviciu care-l aștepta. Naufragiații au fost luați de R-boot-urile din escortă, care i-au dus la Constanța. Comandantul Eustatiu a decedat pe drum, ceilalți răniți au ajuns la spitalul militar, iar bătrânul cargo pe un fund de 115 m la latitudine și longitudine.
Astfel și-a încheiat cu demnitate cariera bătrânul cargou "Durostor" după 37 de ani de serviciu credincios, scufundându-se cu pavilionul sus, în adâncul apelor ce l-au purtat atâția ani.