NICOLAES WITSEN Senator Amftelodamenfis. Etatis XXXVI. Anno falutis MDCLXXI.

La Muzeul Marinei din Amsterdam se găsește o carte de un format aproape A3 ce prezintă numeroase ilustrații de pe Dunărea românească, ba chiar și de pe coastele vestice ale Mării Negre, cu tipuri de nave specifice. Cine era autorul?

NICOLAS WITSEN prieten al Valahilor și Moldovenilor Dr. ing. Cristian CRĂCIUNOIU

Printre cele mai importante lucrări standard de construcții navale din sec. 17 este cea care aparține, fără îndoială lui Nicolas Witsen: AELOUDE HEDENDAEGSCHE SCHEEPS din anul 1671. Cine a fost Nicolas Witsen, pe care îl citează și prezintă multe cărți, chiar și filme de televiziune? G.C.E. Crone i-a dedicat o biografie făcută de el în 1926. Nicolas Witsen s-a născut la data de 8 mai 1641, fiind al treilea din cei cinci fii ai lui Cornelis Jans Witsen, primarul din Amsterdam și al soției lui Catharina Opsie. A primit o educație înaltă, ca de obicei în familiile bogate. La 15 ani a făcut cu tatăl său, o excursie în Anglia. La Amsterdam, a studiat filosofia, astronomia și matematică. 1664, el a primit titlul de doctor în științe la Leiden. Aici el a studiat geografia, literatura, știința și arheologia. De la tatăl său a moștenit interesul pentru acele lucruri care au de a face cu creaturile mării. N. Witsen a fost bine cunoscut ca autor a două mari lucrări. Prima: "Istorie a Ținuturilor din Noord Oost Tartaria", vizitate de el, cu caleașca și AELOUDE HEDENDAEGSCH ... Făcând apel la Țar a obținut aprobarea pentru o călătorie în imperiu sub protecție. Finalizarea acestei cărți a luat o lungă perioadă de timp, și în acest timp a purtat o corespondență susținută cu intelectualii din zonă. Acesta a fost, de asemenea, motivul pentru care țarul Petru cel Mare l-a numit consul în timpul vizitei sale la Amsterdam în 1697. De fapt el a dorit ajutor pentru a găsi un pasaj de Nord Extremul Orient. O altă lucrare de a sa este rezervată transportului pe căi navigabile interioare. Acest studiu ce cuprinde numeroase exemple tipologice l-a consacrat în rândul autorilor de primă mână din epocă. Spre norocul nostru, călătorește pe Dunăre și desenează mai mult nave militare de aici, ceea ce ne duce cu gândul la alte activități sponsorizate.

Așa cum a scris în introducere, desene diverse, pe care le-a făcut cu talentul moștenit de la tatăl său, au fost baza pentru cartea sa despre construcțiilor navale moderne. Contribuția crucială a constituit în descrierea detaliilor și tehnologiilor constructive puse împreună prin comparații est-vest. Cartea a marcat construcțiile navale și a dezvoltarea viitoare. Deși Țările de Jos până atunci au fost dependente de dezvoltarea construcțiilor navale, secretele legate de know-how au dus la adevărate interdicții de a publica despre industria fabricării navelor, spre deosebire de alte țări ca Marea Britanie sau Franța, unde exista deja literatura de specialitate privind zonele maritime diferite și ambarcațiunile specifice. În opera sa, povestea este tratată în conexiune evolutivă cu antichitatea din care s-a pornit. El a studiat această perioadă în primul rând prin călătoriile sale în Italia 1666 - 1667, unde a reconstituit nave românești din reprezentările de pe monumentele antice din Roma.

Corespondența sa cu savanți și artiști de la Roma și în alte orașe i-au adus multe imagini și descrieri de nave și tipuri greco-feniciene.

El a subliniat în special un postulat ce este valabil și astăzi. Construcțiile navale sunt un domeniu tradiționalismul și toate șantierele navale sunt încă prizonierele unui stil vechi ce a adus profit investitorilor, numiți aici armatori. Tradiția există cu reguli fixe sau teorii.

N. Witsen tratează în principal, foarte îndeaproape construcția de nave maritime mari, dar, de asemenea, construirea altor ambarcațiuni ca fleute, galiote, yachturi și bărci. Apoi el ne spune că o parte din căile navigabile interioare sunt ideale pentru transport cu ambarcațiuni adaptate. În același timp, el a introdus deja, la vremea respectivă o terminologie specifică navelor de lemn, valabilă și astăzi în Olanda. La noi, la români, nu există nici astăzi, deși încercări au fost făcute de regretatul cdr. Bujeniță. Acest lucru are, din păcate la noi un efect catastrofal pentru cei ce vor să studieze transportul pe apă la români în evul mediu. Avem doar lista lui Grigore Antipa de ambarcațiuni din lemn la Dunăre și Marea Neagră și câteva încercări ale cdr. Drăghicescu. Pe scurt, munca lui Witsen este substanțială și de mare importanță pentru istoria construcțiilor navale și maritime din Olanda.

Foarte puține exemplare originale s-au păstrat, în special de la a doua ediție, doar câteva sunt cunoscute. Motivul nu a fost încă elucidat. Titlul ediției a doua este: "ARCHECTURA NAVALIS ET REGIMUM NAUTICUM, sau AELOUDE EN HEDENDAAGSCHE SCHEEPSBOW, 1690". Această carte cu textul vechi include din fericire o estimare a creșterii numărului de unități, în special în dezvoltarea de 20 de ani în timp și cauzele, și anume de la 1671 la 1690. Nicolas Witsen a fost căsătorit cu Catharina Hoche-pied. A ajuns senator de la Amsterdam și apoi Primar. A murit la 76 de ani și a fost înmormântat la biserica din Egmond.

Bibliografie: 1) Crone GCE, Nederlandsche Yachts, Visschersvaartuigen, 1926

Mulțumim domnului J.P. Puype curator și bibliotecar pentru semnalarea în 1982 a prezenței navelor valahe și moldovenești de Dunăre și Mare în opera marelui expert naval.

Stânga pe cealaltă pagină: Portretul lui Nicolas Witsen din ediția a doua a albumului de construcții navale.

Stânga: Șeică de Marea Neagră, construite pe țărmul de vest. Se observă osatura corpului, cu pupa tradițională zonei. Velele sunt adaptate vânturilor schimbătoare de la nivelul mării, de influență mediteraneană orientală. Este departe de "ceaica" rusească și de "tcheika" otomană.

O reconstituire a unei astfel de nave ar putea fi opera de o viață a unui arhitect naval amator, adică a unui modelist.

Jos stânga: Reprezentări de nave antice de pe monede și de pe pietre funerare sau basoreliefuri. De departe cea mai reprodusă în diverse variante este reprezentarea meșterului naval ce muncește la fasonarea structurii unei liburne. Majoritatea surselor de inspirație pentru acest desen au dispărut astăzi, din diverse motive.

Jos: Galeră din sec. XVII ce se deplasează numai cu ajutorul ramelor puse în mișcare de câte 5 prizonieri sau condamnați. Remarcabile sunt duneta și tenda, ce dau ansamblului o formă paralelipipedică, foarte eficientă.