Marina Română în Secolul XIX C-amiral Nicolae NEGRESCU

"Marina Română în Secolul XIX", o lucrare de peste 500 pagini, elaborată în 1902 și pe care nimeni nu o cunoaște; este extraordinar de valoroasă prin datele noi ce le introduce în istoriografia de specialitate.

O carte ce nu trebuie să lipsească din biblioteca niciunui iubitor al Marinei Române.

Autor: C-amiral Nicolae Negrescu, sub îngrijirea Dr. ing. Cristian Crăciunoiu. Disponibilă la redacție. Preț: 150 lei

ALBUMUL CAPORALULUI CRĂCIUNOIU planurile navelor de război românești 1864-2012 Romanian Navy ships' drawings

"Albumul Caporalului Crăciunoiu", o lucrare complexă ce cuprinde toate navele Marinei Militare Române între 1862-2012. Peste 500 de povești originale și inedite, o operă de o viață a dr. ing. Cristian Crăciunoiu. Va cuprinde și un CD-rom cu planuri originale ce au existat în arhiva Comandamentului Marinei în perioada 1962-2012.

Disponibilă în curând. (Informații suplimentare la tel. 021 2120755).

CE AM VISAT ȘI CE A IEȘIT.... Albumul Caporalului Crăciunoiu

Eram un copil obișnuit care mergea la Palatul Pionierilor (luat de la rege și dat copiilor, astăzi președinți) care a ajuns să guste din fructul interzis al flotelor românești prin intermediul unui profesor minunat, plin de înțelepciune și patriotism: Nicolae Dumitrașcu. Lui îi datorează cariera mii de ingineri, profesori sau academicieni. El ne-a deturnat interesul de la cuirasatele, crucișătoarele sau portavioanele celebre, la amărâții Mării Negre, cei care s-au bătut doar pentru ONOARE ȘI PATRIE, la români. Datorită lui am reconstituit pânzarul moldovenesc sau șeicele muntene, am participat la construcția unei flote civile de nivel mondial și am crezut că este nemuritoare. Fals. Odată ce o ai, trebuie să o aperi, să o menții și să o folosești la ridicarea națiunii sau să o uiți și să faci pe prostul. "Chiar dacă nu se întâmpla nimic cu flota în anii '90, acum după 20 de ani era la fel", vorba unui fost director NAVROM. Am visat această carte mai bine de 50 de ani. O viață de cămiloi cu două cocoașe: iubirea de marină și iubirea de aviație...

Acum sunt conștient că dacă nu ar fi ieșit, probabil că ar fi fost pierdute...Nu iubirile, ci planurile... Unde este BOBO, soacra neuitatului cpt.cdr. Iuliu Mainescu, erou al războiului, o venerabilă "babetă" (pentru mintea mea de student, pe atunci) cu port-țigaret telescopic, cu cei 90 de ani prin 1970, cu rochie de dantelă și mănuși până la cot puse de dragul întâlnirii cu mine. Avea o voce groasă, incredibil de groasă, în contradicție totală cu fotografiile ei de femeie fatală din tinerețe. Mă pierdeam când mă lua cu "Ce cauți băiețel în marină? Las-o! Caută altceva. Ocupă-te de fete sau de timbre. Marina cere vocație. Dacă nu o ai, ești simplu băbuzuc. Știi ce sunt ăia? Trupele de pușlamale ale turcilor pe care le trimiteau înainte la atac. Mureau, nu conta. Erau condamnați, oameni fără Dumnezeu sau fără cele sfinte..dacă supraviețuiau erau primii jefuitori... Comandorul intervenea prompt "Lasă mamă băiatul. Merită să se ocupe de marină."

Ea devenea brusc melancolică trăgând din țigaretul telescopic de 30-40 cm, nici astăzi nu știu dacă pe bune sau ca o mare actriță, fumega cu grația feromonilor adormiți, dădea ochii peste cap clipind des și spunea "La mine este ceva special. Pe mine m-a cununat căpitanul de cursă lungă Ionescu-Johnson, dar ce știi tu cine este el...". Incredibila voce. Culmea este că știam multe despre faimosul comandant din Serviciul Maritim Român. Eram pregătit mereu cu poante noi. Mi-au trebuit mulți ani să înțeleg că de fapt asta vroia de la mine, o discuție cu tinerețea ei, cu comandantul pasagerului DACIA... cu ea la 18 ani, cu aripile pe care i le dădeau vârsta și valsul, cu vraja uniformelor cu fireturi impecabile, cu bagheta de zână, cu împlinirea tuturor dorințelor neîmplinite din pozele îngălbenite cu rame de trandafir și semnături caligrafice... Care dintre noi visează altfel? Cele mai frumoase vise sunt cele cu ochii deschiși!

În dreapta, avem alți doi visători, care însă au trăit drama destrămării revoluționarea realizărilor lor: constructorii și proiectanții navelor cu perna de aer românești ing. Matei Kiraly și fostul director al șantierului militar de la Mangalia ing. Constantin Lepădatu. Ca o premonție irealizabilă vedem în fotografia luată de autor prin 1990: "La mulți Kiraly și Lepădatu!" Imposibil! Nu plouă cu genii în România. Au greșit că au rămas aici? Că monumentele muncii lor au fost date la topituri din aluminiu și au îmbogățit analfabeți? Am visat ca un simplu civil o flotă militară de elită, comparabilă prin inteligența alcătuirii cu cea suedeză și eficiență cu cea israeliană. Așa sunt civilii, visători.

În avanpremieră din "Albumul Caporalului Crăciunoiu".