PRIMA LOCOMOTIVĂ CONSTRUITĂ ÎN ROMANIA 1872

POVESTEA primei locomotive cu abur construită la noi în țară începe în primii ani ai secolului XVIII, în anul 1718 când se construiește la Oravița, într-o zonă bogată în păduri și minereu de fier un furnal pentru fontă, primul din țară, cu o capacitate de circa 100 kg și care funcționa cu mangal.

În același an, la Dognecea se construiesc instalații care produc oțel din fontă. În anul 1739 instalația de la Dognecea se mută la Bocsa, unde existau deja două furnale pentru fontă care funcționau tot cu mangal (1719).

La Reșița, primele două furnale sunt construite în anul 1769.

Pădurile necesare obținerii mangalului, debitul apelor curgătoare necesar acționării primelor mașini și instalații, zăcămintele bogate de minereu de fier și cărbune au constituit motive determinante pentru extinderea instalațiilor metalurgice existente deja la Bocsa.

Astfel, la 3 iulie 1771 au fost inaugurate primele instalații în noul centru metalurgic: două furnale și patru forje. La sfârșitul anului 1771 la Reșița se produceau deja obuze, bombe, tunuri, mortiere, sobe de fier, topoare, diverse unelte.

Încă de la înființare, problema principală care trebuia rezolvată a fost aceea a transportului lemnului pentru mangal, cărbunilor și minereului de fier.

Ani de-a rândul, pentru transport au fost folosite animale de povară, numărul lor ajungând în 1781 la 605. Au fost încercate însă și alte modalități de transport.

După terminarea lucrărilor de amenajare a instalațiilor de plutire pe râul Bârzava, în anul 1785 începe plutirea efectivă. Trei greble la Reșița, Cîlnic și Bocsa recuperau lemnul atât de necesar celor trei centre metalurgice (Cîlnicul deservea instalațiile de la Dognecea). Sistemul este abandonat însă în anul 1803 datorită cheltuielilor mari de exploatare.

În sfârșit, în anul 1846 se construiește prima cale ferată uzinală, cu tracțiune animală, între topitorie și laminoare.

Șapte ani mai târziu, în 1853 începe construcția unei galerii subterane între Reșița și Doman pentru a se asigura un transport lesnicios al cărbunilor extrași de aici. Lucrările vor fi încheiate abia în anul 1864. Pe linia ferată instalată în interiorul galeriei (lungime 2 770 m și ecartament 700 mm) circulau trenuri cu tracțiune animală formate din circa 40 de vagonete.

În aceeași perioadă (1858), pentru exploatarea pădurilor din apropierea Reșiței, la Crivaia se construiește, pe principiul planului înclinat, o cale ferată în lungime de 4 096 m, o declivitate medie de 4,79%, ecartamentul de 1 150 mm și raza minimă a curbelor de 16,21 m.

Exploatarea era asigurată de 8 vagonete cu o capacitate de încărcare de 7 m³ fiecare. Vagonetele încărcate cu busteni coborau sub acțiunea forței gravitației, iar cele goale, la întoarcere, erau trase de cai. Linia este abandonată în anul 1872 odată cu epuizarea pădurilor din zonă.

În anul 1855 ia ființă societatea austriacă StEG, care va achiziționa de la guvernul austriac, pe lângă alte căi ferate, mine etc., și uzinele din Reșița, cu domeniile aferente.

După preluarea de către StEG, construcția de căi ferate uzinale pentru Reșița va cunoaște o mare amploare. În 1865 se construiește o linie ferată cu tracțiune animală, pentru transportul mangalului între Reșița-Furnale și Lândrău.

O altă linie, în lungime de 12,3 km, de tip tramvai, cu un ecartament de 700 mm și tot cu tracțiune animală, a fost inaugurată în 1868. Această linie ferată făcea legătura între Reșița și Secu. Șinele de 18 kg/m, montate pe traverse din lemn la distanța de 1 m. Inaugurarea a avut loc la 25 noiembrie 1868.

Pentru aceste linii uzinale, John Haswell, directorul fabricii vieneze de locomotive a societății StEG, a realizat în anul 1870 proiectele unei locomotive tender de tipul 52. Prima locomotivă cu abur destinată uzinelor din Reșița a fost construită parțial la Viena și transportată cu vaporul pe Dunăre până la Orșova, de aici pe căruțe până la Oravița și apoi cu platforma trasă de 36 perechi de boi. A fost pusă în funcțiune în anul 1872 (legătura cu rețeaua de căi ferate va fi realizată abia în anul 1874 prin deschiderea căii ferate normale Bocsa-Orșova în lungime de 47 km la 3.09.1874).

Două locomotive identice, nr. 2 RESICZA și nr. 3 BOGSAN (Bocsa), au fost construite în întregime la Reșița după planurile primei mașini.

Iată câteva din caracteristicile principale ale primelor locomotive construite la Reșița (nr. 1-3, tip StEG 52): - ecartamentul: 948 mm - dispunerea osiilor: Bt-n2 - dimensiunile cilindrilor: 240x315 mm - diametrul roților motoare: 710 mm - greutatea în stare de serviciu: 10 980 kgf - puterea: 63 CP - timbrul: 10 atm - viteza maximă: 24 km/h - distribuția tip ALLAN - injector de apă tip SZ și supape de siguranță cu pârghie

Este interesant de menționat că locomotiva nr. 2 RESICZA, cu numărul de fabricație RESICZA 1-1872, a circulat pe căile ferate uzinale până în anul 1954. Ultima autorizație de funcționare a fost emisă în anul 1951, fiind valabilă până la 6.03.1954. Viteza locomotivei era limitată la 15 km/h.

Începând cu anul 1951, uzinele din Reșița încep construcția, după proiecte proprii originale, a unei diversități de locomotive industriale și pentru căi ferate forestiere cu ecartament normal și îngust. Astfel, în câțiva ani, majoritatea locomotivelor construite înainte de anul 1900 sunt casate. Locomotiva nr. 2 RESICZA, aflată însă în stare bună, nu va fi casată și este cedată întreprinderii Industria Sârmei din Câmpia Turzii unde este folosită o perioadă de timp ca generator de abur pentru o secție izolată a uzinei.

În anul 1972, prima locomotivă construită la uzinele din Reșița este expusă în varianta originală în muzeul locomotivelor din acest oraș. Față de decursul timpului au fost aduse câteva modificări: saboții originali din lemn au fost înlocuiți cu alții din fontă, supapele de siguranță cu pârghie au fost înlocuite cu supape cu arc fixate pe dom. La un interval relativ scurt de la construcție locomotiva este înzestrată cu marchiza care va fi însă demontată cu ocazia restaurării.

Tot cu prilejul restaurării, locomotiva primește în mod eronat numărul de înmatriculare 1, aceasta pentru a marca probabil că este vorba de prima locomotivă construită la Reșița. Din păcate, multe piese, cum ar fi biela motoare, diverse robinete, fluierul, sticla manometrului lipsesc, astfel că după o nouă restaurare necesară și celorlalte locomotive din muzeul de la Reșița, prima locomotivă construită la noi în țară și în sud-estul Europei să-și recapete, spre satisfacția iubitorilor căilor ferate, aspectul de acum mai bine de 100 de ani.

În jurul anului 1871, uzinele din Reșița sunt înzestrate cu cuptoare de tip nou fiind folosit și un procedeu pentru obținerea oțelului, procedeul Bessemer, fapt ce a condus la o creștere substanțială a cantității de cărbune de la 150 t la 300 t/zi. Transportul cu tracțiune animală nu mai putea face față traficului în creștere astfel încât în anul 1872 va fi pusă în funcțiune prima locomotivă cu abur. În vederea acestui important eveniment, linia tip tramvai între Reșița și Secu este înlocuită cu o cale ferată cu ecartamentul de 948 mm, vechiul ecartament de 700 mm fiind păstrat doar pentru liniile din interiorul uzinelor și minelor. În același timp este construită, tot pentru tracțiunea cu abur, linia de 12 km Bocsa-Ocna de Fier.

Bibliografie: 1. "200 de ani de construcții de mașini la Reșița" 2. "Dicționarul cronologic al științei și tehnicii universale" 3. "Railway Scene" nr. 1/1974

ȘERBAN LACRIȚEANU