BLINDATE ROMÂNEȘTI

AUSTIN

PREFACERILE economice din Europa celei dinții jumătăți a secolului al XIX-lea au stat sub semnul revoluției manifestate în tehnologie și știință începând cu ultimul pătrar al veacului al XVIII-lea. Propulsate de revoluția industrială, mineritul, metalurgia, construcțiile de căi ferate, chimia electrotehnica au cunoscut o dezvoltare vertiginoasă, inițial în Marea Britanie, apoi în Statele Unite ale Americii și în Europa în general.

Strâns legat de înflorirea economică a fost și avântul tehnologiei. Cum era și firesc, noile invenții datorate saltului industrial și-au găsit aplicații multiple și în cadrul tehnicilor militare. Evoluția în acest domeniu a fost deosebit de rapidă, mai cu seamă după 1850. De la mijlocul secolului al XIX-lea, progresele înregistrate pe plan universal în dezvoltarea armamentului au modificat substanțial modalitatea purtării conflictelor, fapt evidențiat mai cu seamă în războiul de secesiune din Statele Unite ale Americii (1861-1865), în războiul austro-prusian din 1866 și în cel franco-german (1870-1871). Liniile directoare ale acestui progres se refereau la puterea de foc, cadența tragerii, raza de acțiune eficace a armamentului portativ și a artileriei, la eficacitatea fortificațiilor, în fine, la ansamblul problemelor de transporturi și comunicații.

Pentru militari nevoia de a disloca rapid efective numeroase spre teatrele de operații, căile ferate au cunoscut o rapidă extindere începând cu al treilea deceniu din secolul trecut. În afară de aceasta, motorul cu aburi a mai fost folosit și în deplasarea armamentului greu a munițiilor de la locurile de debarcare spre câmpurile de luptă. Acest lucru a fost posibil datorită tractoarelor cu aburi care au cunoscut o rapidă extindere. În războiul ruso-româno-otoman (1877-1878) cu ajutorul lor au fost tractate spre poziții piese de artilerie grea, însă ele nu au dat rezultatele scontate datorită puterii reduse, masivității și dificultăților de manevrare.

În 1885 s-a produs un eveniment de o însemnătate excepțională, care avea să marcheze dezvoltarea mijloacelor de luptă terestre, navale aeriene: Gottlieb Daimler a creat motorul cu explozie. Petrolul a devenit elementul energetic numărul unu al umanității în numai șase ani. În 1891, G. Daimler avea să construiască primul vehicul acționat cu un astfel de motor. Vehiculul avea să fie probat în 1905 în prima cursă automobilistică Paris-Bordeaux.

Noutățile în domeniul transporturilor de materiale, cât și apariția acestor arme mobile și cu o mare putere de foc nu au scăpat atenției specialiștilor militari români. Necesitatea s-a transpus în introducerea autocamioanelor și în înființarea unor unități mobile. În 1912 s-a trecut la înființarea unei companii de automobile pentru armată. În 1916 această unitate a fost dotată cu 70 de autovehicule (autoturisme și autocamioane), dar nu s-a izbutit achiziționarea unor autovehicule blindate. Acest lucru se va întâmpla însă în a doua jumătate a anului 1916, când au fost importate din Franța primele patru automobile blindate Renault folosite în timpul luptelor din Dobrogea (toamna anului 1916) și în timpul luptelor de la Mărăști, Mărășești și Oituz din vara anului 1917.

În cursul anilor 1917-1919 dotarea armatei române a sporit prin capturi de la adversari tip Ehrhardt (german) și Romfell (austro-ungar) sau prin cedări de material rusesc (tip Austin, Austin-Putilov, Lanchester, Fiat rusesc, Garford). După încheierea primului război mondial, aceste modele de vehicule blindate au continuat să reprezinte materialul de bază din înzestrarea unităților române de autoblindate.

Printre ele s-a numărat, după cum am amintit, și tipul Austin model 1915 - forma perfecționată a modelului 1914 - realizat pe șasiul automobilului englez cu același nume. Fabricat în uzinele din Birmingham, a fost apreciat în rândul combatanților din tabăra Antantei, intrând în dotarea armatelor rusă și japoneză. După război autoblindatul Austin model 1915 a fost adoptat și de armatele letonă și poloneză.

Ca înfățișare generală, automobilul era robust, proiectat în unghiuri ce permiteau protejarea echipajului împotriva tirului infanteriei. Armamentul, format din două mitraliere Maxim de calibru 7,62 mm, era amplasat în două turele rotative așezate pe aceeași axă (fiecare din ele acoperea un câmp de tragere de 180°); motorul, model Austin (de 50 CP) cu benzină, rezervorul se afla sub turele, radiatorul motorului era protejat de o placă blindată care se cobora în timpul luptelor, tracțiunea pe roțile din spate; cauciucurile pline evitau imobilizarea mașinii în timpul operațiilor, echipajul era format din cinci oameni (comandantul, doi trăgători la mitraliere, doi șoferi).

CARACTERISTICILE TEHNICE ALE AUTOMOBILULUI BLINDAT AUSTIN MODEL 1915

Lungime: 4,9 m Lățime: 2,03 m Înălțime: 2,40 m (distanța dintre sol și șasiu 0,40 m) Greutate: 5,3 t Armament: 2 mitraliere Maxim, calibru 7,62 mm Blindaj: 8 mm Motor: Austin cu 4 cilindri, 50 CP, racire cu lichid Carburant: benzină Viteză: 60 km/h (pe șosea) Autonomia: 200 km Suspensie: arcuri foale Echipaj: 5 oameni

La începutul deceniului patru, ele au fost înlocuite cu materiale moderne de proveniență cehoslovacă: Skoda și Tatra. Dotarea a fost completată în timpul celui de-al doilea război mondial cu autoblindate de proveniență germană.

Autoblindatul Austin model 1915 era conceput cu două posturi de conducere. Unul din ele era dispus în partea din față a mașinii, celălalt în partea din spate. Acesta din urmă înlesna manevrele rapide în marșarier.

BIBLIOGRAFIE

BÂRZOTESCU, L. Automobilele blindate și întrebuințarea lor în războiul modern. 1916-1918. Contribuții la istoria războiului nostru, în România Militară, nr. 3, martie 1921.

CANTEA, lt. colonel D., Elemente de tactică a unităților de cavalerie motomecanizate, Sibiu, 1937.

CATOIU colonel St., Tracțiunea automobilă în războiul mondial, în România Militară, nr. 3 martie 1921.

FULLER, Major-General J.F., L'influence de l'armament sur l'histoire, Paris, 1948.

HEIGL FRITZ, Taschenbuch der Tanks, München, 1930.

MATEI, HORIA, Automobilul - 100 ani, Editura Albatros, București, 1979.

The Illustrated Encyclopedia of the World's Tanks and Fighting Vehicles. A technical directory of major combat vehicles from World War 1 to the present day. London, 1977.

TUDOR, colonel, dr. GHEORGHE, Forța de șoc. Schița istorică a trupelor de tancuri din armata română, Editura Militară, București, 1982.

CORNEL SCAFES, ION SCAFES, NICU MOGHIOR