DESPRE CULORI

ÎN ORICE lucrare de amploare cu caracter tehnico-aplicativ, culoarea de ține prin însușirile ei funcțional-estetice un loc bine definit. Chiar și în modelism aplicarea culorilor face ca unele siluete sau profiluri să pară mai zvelte și mai ușoare, subliniindu-le plăcut unele părți componente sau ansamblul. De asemenea, prin asocierea unor culori, ca de pildă roșul și albul sau galbenul și negrul, reușim să obținem contraste cu o mare putere de percepție. Dar culoarea nu trebuie privită separat. Ea este prezentă într-o relație care vizează suprafața și volumul. Impresia cromatică nu este aceeași la două suprafețe sau pe două volume diferite. Orice culoare se caracterizează în primul rând prin nuanță și puritate. În acest fel o culoare poate fi comparată cu alta având-o ca model, sau poate fi reprodusă.

De largă utilitate sunt în lucrările noastre practice culorile de bază: roșul, galbenul și albastrul. Cu acestea dacă le combinăm după unele reguli de care se va aminti mai târziu este posibil să obținem aproape oricare alta culoare. Spre exemplu, dacă combinăm galben cu albastru obținem culoarea verde. Roșul și galbenul dau prin combinație oranjul. Din amestecul roșului cu albastrul va rezulta violetul. Iată că doar cu câteva combinații obținem din cele trei culori amintite alte noi culori. Să le enumerăm în ordinea lor firească și să le reținem. Acestea sunt: roșul, oranjul, galbenul, verdele, albastrul, indigoul și violetul. Mai există albul și negrul, care sunt situate aparte. Asocierea lor, într-o anumită proporție de amestec, va da culoarea gri. Toate culorile descrise, ca și multe altele sunt produse ca urmare a diferitelor procedee de prelucrare industrială.

O culoare anume, pe care în practică o denumim vopsea, poate fi pregătită pentru vopsit în diverse feluri. Pentru noi este important de știut cum se combină între ele aceste culori, cum se diluează și care sunt pentru fiecare condițiile și tehnica de aplicare. La culorile de acuarelă, guașă și tempera diluantul este apa. La cele mai uzuale, vopsele pe bază de ulei, se pot folosi petrosul, benzina sau neofalina. Nitroemailurile (colorate) se diluează cu tiner. Tehnica de vopsire este diferită la toate aceste game de vopsele. Aceasta este deci condiția care constituie reușita unei aplicări uniforme a culorilor.

Dacă pentru vopselele pe bază de ulei și tempera tehnica de aplicare se face cu ajutorul pensulei, acest procedeu nu e valabil pentru nitroemailuri. Cel mai util și mai eficace mijloc tehnic, valabil pentru culorile amintite, este vopsirea prin sprițuire cu ajutorul pistolului de vopsit. Aerograful, bazat pe un principiu asemănător, va da rezultate similare dacă se va lucra cu tempera în soluție diluată într-o anumită proporție de fluiditate.

În cele ce urmează vă prezentăm gamele cromatice utile pentru realizarea diferitelor amestecuri de culori. Acestea vor fi însoțite de un tabel și de câteva precizări și tehnici de aplicare pe diferite materiale. Pentru alegerea și reproducerea cât mai ușoară a culorilor pe modele, am propus un sistem pliabil de corelare și armonizare a celor mai uzuale culori (fig. 1). Acest util instrument de lucru se confecționează din carton duplex alb. Pe el se construiește un octogon, R 75 mm, pe care îl decupăm identic după desenul din revistă. Construim toate celelalte octogoane înscrise, precum și razele lor. Sub fiecare latură a octogonului mare, în dreptunghiul delimitat, lipim pe rând cu aracet următoarele 8 culori: roșu (R), oranj (O), galben (G), verde (Ve), albastru (A), indigo (I), violet (Vi) și negru (N). Acestea vor fi pregătite separat pe formate mici de hârtie. La fel procedăm și cu celelalte culori, pe care le pregătim conform procentelor din tabelul alăturat. De remarcat că numerotarea culorilor din tabel corespunde numărului de pe cartela pliabilă. Toate dreptunghiurile care se situează deasupra laturilor octogonului se vor croi și lipi atât între ele, cât și de laturile care le corespund. Lipirea se face pe spate cu o pânză. Pentru a permite plierea cartelei, distanța dintre dreptunghiuri și dintre acestea și laturile figurii de bază va fi de 1,5 mm.

Protejarea peliculelor vopsite, dacă amestecurile se vor face cu tempera, o obținem utilizând în soluția fluidă aracet 10%. După uscare și lipire, suprafața întregii cartele se acoperă uniform printr-o pulverizare cu lac incolor.

Utilizarea culorilor pentru vopsit diferă de la material la material. Să începem cu cele mai simple și mai cunoscute. Hârtia, de pildă, poate fi vopsită cu tempera în bune condiții numai dacă este lipită pe un suport rezistent și nedeformabil. Tot hârtia suportă la fel de bine nitroemailurile, aplicate prin pulverizare. La materialele tempera avem avantajul de a face uz de un număr destul de mare de culori, care pot fi trasate detaliat și pensulate. Dacă vopselele pe bază de ulei se aștern tot cu pensula, precizia aplicării acestora diferă datorită vâscozității. Tempera, de asemenea, poate fi aplicată într-o singură culoare, pe unele suprafețe, cu ajutorul aerografului. În orice situație, cât lucrăm cu tempera este de preferat ca aceasta să fie amestecată cu aracet pentru a nu se degrada. Tot pentru suprafețele restrânse de hârtie vopsirea cu tempera, guașă sau acuarelă se realizează prin imersiunea hârtiei respective într-o soluție pregătită cu adeziv și anume colorată. După uscare hârtia astfel vopsită poate fi colată cu aracet pe suprafața sau volumul cerut. Tot prin imersiune în soluții colorate se mai vopsesc și micile piese de lemn cărora intenționăm să le scoatem în evidență structura fibroasă. În final, orice suprafață pentru a fi mai bine protejată și a căpăta un aspect cât mai plăcut se acoperă cu un lac sau cu o altă peliculă protectoare.

Nitroemailurile, de care am amintit, pot fi aplicate și pe carton. Dacă pe acesta avem de aplicat două culori, procedăm în felul următor. Se vopsește în două-trei straturi subțiri, cu ajutorul pistolului de vopsit, întreaga suprafață. A doua culoare, dacă este un contur neuniform, va fi delimitată prin decupajul unui șablon de hârtie lipit etanș cu aracet. Acest șablon va izola prima culoare și va da posibilitatea aplicării celei de-a doua. După uscarea peliculei, șablonul va fi umezit și îndepărtat cu grijă.

Cu diferite benzi adezive, rezultatele separării culorilor vor fi similare. Cifrele, numerele, diferitele denumiri se aplică prin același procedeu de șablonare.

Vopsirea metalelor, materialelor plastice și lemnoase sau a sticlei se face în una sau mai multe culori. La materialele plastice trebuie să ținem seama de compoziția lor. Pentru a nu deprecia aceste piese în timpul vopsirii, la culorile pe bază de nitro se impun întotdeauna prealabile încercări. Condițiile unei bune vopsiri în cazul culorilor aplicate prin pulverizare este ca acestea să fie depuse intermitent în două până la trei straturi subțiri. O condiție asemănătoare este valabilă și pentru vopselele pe bază de ulei.

Înainte de a aplica definitiv culorile alese pe navo sau aeromodelul nostru, este util să folosim la început câteva probe de eșantioane colorate. Acestea, confecționate din hârtie albă la mărimea 1/1, sunt de fapt chiar suprafețele care vor trebui vopsite ulterior la scara modelului. Armonizarea optimă a paletei cromatice va contribui, prin măiestria realizării, la o cât mai frumoasă și originală lucrare de modelism.

GEORGE MALUSEL