arhitect Mihai ANDREI

SUHOI Su-26

Aviația de acrobație se îmbogățește la fiecare nouă ediție a Campionatelor mondiale de acrobație aeriană (CMAA) cu noi și noi avioane. Din anul 1960, de la prima ediție oficială a CMAA, s-au făcut remarcate o serie de avioane specializate pentru acrobație de înaltă clasă: Zlin 226A, Iak-18PS, Iak-18PM, Pitts Special, Iak-50, CAP-21, Zlin 50, construite în mare serie, precum și prototipuri sau avioane construite în serie foarte mică: Akrostar, Laser 200, Iak-55, Cranfield, Extra 230. La ultima ediție a CMAA de la Bekescsaba-1984, la care au participat 64 de sportivi din 13 țări, URSS își aliniază echipele pe avioane Iak-55 și Su-26, creații de ultimă oră ale cunoscutelor colective, care poartă numele celor doi renumiți constructori de avioane: A.S. Iakovlev și P.O. Suhoi. Păstrând aceeași instalație de forță a avioanelor Iak-50 și Iak-52, motorul cu 9 cilindri în stea de tip M-14P de 268 kW (360 CP), cu elice sovietică V-530TA-D-35 (bipalá cu pas automat) sau elice germană de tip Hoffman (tripalá cu pas automat), cele două tipuri de avioane diferă în special prin tehnologia adoptată la construcție: Iak-55 în structură metalică clasică, iar Su-26 în tehnologii de ultimă oră cu folosirea materialelor compozite din mase plastice la toate elementele structurale și nestructurale ale avionului.

Fuzelajul prezintă o grindă cu zăbrele, metalică, carenată cu panouri și capotaje metalice în zona motorului, iar în rest cu panouri ușoare din mase plastice. În zona postului de pilotaj, importante suprafețe vitrate asigură o vizibilitate deosebită pentru pilotajul acrobatic: sus, lateral, jos.

Aripa reprezintă poate cea mai integrală structură din mase plastice, de la lonjeroane, nervuri și înveliș la rezervoare în structuri integrate. Eleroanele cu funcțiuni multiple pot îndeplini rolul flapsurilor, precum și comandă contraprofundor la executarea unor figuri pătrate, rapide. Profilul aripilor, de tip special, simetric, prezintă o grosime relativă de 18% la încastrare și 12% la capete.

Ampenajele vertical și orizontal sunt de asemenea integral din mase plastice.

Trenul de aterizare pe arc din titan este preluat de la avioanele de turism și acrobație produse de industria cehoslovacă (Zlin 50, Zlin 142). Roțile de 350 x 135 mm, cu diametrul mic, asigură o scădere a rezistenței aerodinamice a trenului, care este de tip fix.

Avionul Su-26 a efectuat primul zbor la sfârșitul lunii iunie 1984, iar la începutul lunii august 1984 a fost prezentat la CMAA, unde Juigis Kairis se clasează pe locul 24 din 48 concurenți, pilotând un aparat de tip Su-26. Viktor Smolin se clasează pe locul 5 cu un Iak-55. Specialiștii apreciază că la următoarea ediție a CMAA din 1986, Su-26 va face adevărata demonstrație a calităților sale, la ediția din 1984, timpul scurt de la primul zbor până la intrarea în concurs nepermițând piloților să se familiarizeze cu particularitățile noului avion, care prezintă o concepție cu totul nouă în aviația de acrobație sovietică.

Date tehnice: - anvergura 7,80 m - lungimea 6,82 m - înălțimea 2,20 m - suprafața portantă 10,58 m² - masa avionului 720 kg - masa maximă a avionului la decolare 860 kg - viteza minimă 115 km/h - viteza economică 260 km/h - viteza de croazieră 310 km/h - viteza maximă la nivelul mării 355 km/h - viteza maximă admisă 450 km/h - viteza ascensională 16,80 m/s - plafon 5 000 m - distanța de zbor 500 km - încărcarea alară 79 kg/m² - raport masă avion/putere motor 2,38 kg/CP (3,2 kg/kW) - factor de sarcină în evoluție 12 g/-10 g

CORNEL MARANDUC

„INIMI CÂT SĂ CUPRINDĂ CERUL PATRIEI" Editura Dacia, Cluj-Napoca

Au trebuit să treacă mulți ani până când, după ce am lecturat zeci de cărți de război românești dar și mai multe străine, oferite cu generozitate de edituri, să constat că avem în sfârșit și noi o carte de aviație scrisă într-o manieră ce ar putea face oricând invidioși și pe Walter Lord și pe Cornelius Ryan. O investigație așa de captivantă, pentru toți cei care s-au lăsat furați de legendele țesute în jurul Spitfire-urilor, Mustang-urilor sau Messerschmitt-urilor, uitând IAR-urile noastre și minunații oameni care le-au pilotat, care au apărat cerul românesc de invadatori. Apar pentru prima dată la noi subiecte cărora publicistica de specialitate din alte țări le-a acordat numeroase cărți: atacurile aviației americane asupra Ploieștiului, asupra Bucureștiului, în capitolul intitulat sugestiv „Bombardierele atacă vara", apoi epopeea piloților noștri de vânătoare în „Primăvara târzie". Documente inedite, documente emoționante văd pentru prima dată lumina tiparului, toate vorbind despre aviatorii noștri și avioanele lor, o carte care începe, continuă și se termină într-un tempo trepidant, carte ce va fi greu egalată vreodată de altă carte de aviație, poate și numai pentru faptul că este prima de acest gen.

N-ați făcut nimic mai mult decât vi s-a cerut (și peste aceasta!), nimic mai mult decât v-a stat în puteri (și peste aceste puteri), așa după cum ați crezut că datorați țării voastre! Dar, în mod sigur (acolo unde nimeni nu poate să acorde și nici să refuze nimic), în conștiința voastră, în cunoașterea celor ce v-au știut, dar mai cu seamă în marea carte a ISTORIEI ACESTUI POPOR, acolo se află spre mândria, meritul și gloria ARIPILOR ROMÂNEȘTI! De aceea, tot ceea ce s-a scris despre faptele aviației și aviatorilor este încă puțin!

„PILOTAJUL AVIONULUI ȘI ACROBAȚIA AERIANĂ" Editura Tehnică

În cadrul publicațiilor editate de Editura Tehnică în anul 1985, a apărut lucrarea „Pilotajul avionului și acrobația aeriană", întocmită de col. Gavriliu Vasile și arh. Andrei Mihai. Lucrarea, destinată unei largi categorii de cititori, este ușor accesibilă prin modul de abordare a problematicii, de la elevii piloți la instructori de zbor, studenți ai institutelor cu profil aviatic, iubitorilor aviației... și nu neintențional și aeromodeliștilor. În prima parte, lucrarea tratează pilotajul avionului de la elementele primare ale zborului la acrobația aeriană, cititorul putându-se familiariza cu specificul zborului pe avioanele ușoare, iar zburătorii cu elementele de pilotaj ale zborului acrobatic. Această parte a lucrării a fost întocmită de col. ing. av. Gavriliu Vasile, fost pilot de vânătoare pe avionul Me-109G, cadru didactic în instituțiile de reciclare a piloților civili, în prezent colonel (r). Desene detaliate, fișe tehnice, fotografii vin să justifice punctul de vedere prezentat pentru fiecare categorie de avioane folosite la acrobația aeriană, atât specialiștii, cât și marea masă a cititorilor găsind elemente interesante, de la tehnica de zbor la activitatea competițională a fiecărui avion sau formație.

Pentru aeromodeliștii constructori de machete, această parte a lucrării reprezintă un veritabil memorator al celor mai importante avioane de acrobație. Subcapitolele cu prezentarea avioanelor de acrobație au fost întocmite de arhitectul Andrei Mihai, colaborator al revistei noastre, pilot planorist, deltaplanist și aeromodelist, designer la Întreprinderea de Avioane București. Prezentarea grafică a lucrării a fost executată de M. Andrei, V. Andrei, R. Bujor și G. Costin.