Emblemele avioanelor românești între anii 1916-1921

EMBLEMELE AVIOANELOR ROMÂNEȘTI ÎNTRE ANII 1916-1921

Insignele de naționalitate și emblemele avioanelor au apărut din necesitatea identificării lor atunci când se aflau în zbor. România a adoptat cocardele tricolore încă din anul 1912 (Liga Națională Aeriană).

Emblemele avioanelor au evoluat de la simple combinații de litere și cifre la desene mai complicate, ce dădeau un aspect pitoresc aparatelor, deosebindu-se astfel unele de altele.

Cercetând numeroase documente din timpul campaniei dintre anii 1916-1919 și din perioada interbelică, precum și sute de fotografii păstrate în colecții particulare, în fototeca Muzeului Militar Central și arhivele militare am descoperit până în prezent 18 embleme ce împodobeau avioanele românești de observare, recunoaștere, vânătoare și bombardament.

Prezentăm pentru prima dată într-o revistă românească unele dintre aceste embleme.

Grupul I aeronautic Bacău

Escadrila Farman 2 care în vara anului 1917 își avea terenul de zbor la Onești avea un aparat Farman 40 cu o emblemă interesantă ce reprezenta un aviator înconjurat de cocarde tricolore.

Avionul de observare F. 40, numit „Angela", din escadrila F. 6, avea ca emblemă o păpușică pusă chiar în botul carlingii. Cu acest aparat, sublocotenentul Dumitru Bădulescu a doborât în ziua de 9 august 1917 un avion austriac tip Aviatik C. I., observatorul inamic, locotenentul major Francisc Schlarbaum fiind luat prizonier. Aparatul inamic căzuse în apropierea de Grozești.

Ancora a reprezentat emblema mai multor aparate de observare pe care zburau piloți și observatori proveniți din marină. O astfel de emblemă a avut-o și avionul F. 40 numit „Ella" ce făcea parte tot din escadrila F. 6. Pe acest avion au zburat printre alții: locotenentul Petre Ioanin (o victorie aeriană) și sublocotenentul observator Gheorghe Stilpeanu (o victorie aeriană), cavaler al ordinului Mihai Viteazul cl. a II-a și al Legiunii de onoare. În zilele de 1, 2, 3 și 6 august 1917 „Ella" a executat misiuni de recunoaștere, mitraliere și bombardare a pozițiilor inamice de pe Valea Șușiței.

Un avion Nieuport 17 din escadrila de vânătoare N. 1 avea ca emblemă litera „B" într-un cerc. Nu știm cine a zburat pe acest aparat.

Avionul M. Farman metalic, numit „Obor-Gara de Nord", avea ca emblemă o păpușică-băiat așezată în fața carlingii, cu câte o cocardă tricoloră pe amândouă flancurile. Pe una din părțile carlingii avea desenată și o acvilă - stema Bucureștiului. Aparatul a avut astfel două nume: „Acvila" și „Obor-Gara de Nord" și sosise în zbor de pe frontul de la Salonic pilotat de un aviator englez pe la sfârșitul lunii octombrie 1916. El a fost încredințat locotenentului pilot Constantin Mincu.

La 17 octombrie 1917 echipajul lt. pilot C. Mincu lt. observator Radu Cufaridă au aruncat manifeste în liniile inamice. Acest aparat a fost scos din serviciu în februarie 1918.

Grupul II aeronautic Tecuci

Urangutanul era emblema avionului F. 40 pilotat de sergentul aviator Răducanu Vascea din escadrila F. 4. Aparatul a îndeplinit numeroase misiuni de luptă. La 9 iunie 1917, echipajul Vascea-Pîrvulescu, în timp ce executa o recunoaștere în zona Răcoasa-Mărăști-Câmpurile, a fost puternic bombardat de artileria antiaeriană inamică, aparatul primind 10 lovituri în planuri și carlingă. „Urangutanul" luptă eroic cu avioanele de vânătoare inamice în zilele de 19 și 25 iulie 1917, bombardează pozițiile inamice (sublocotenentul observator T. Burduloi) pe 26 și 28 iulie 1917. Pe acest aparat au mai zburat lt. observator Petre Crăciunescu și sublt. observator Jean Chinițescu.

„Asul de treflă" era emblema unui aparat Sopwith din escadrila F. 7, transformată în toamna anului 1917 în escadrila S. 12, odată cu înlocuirea avioanelor Farman cu aparatele Sopwith englezești. Aparatul, ca de altfel întreaga escadrilă pusă la dispoziția Marelui cartier general, s-a deplasat pe frontul bucovinean, stabilindu-și baza lângă Dorohoi.

„Trifoiul cu patru foi" era emblema avionului de vânătoare Nieuport 11 pilotat de aviatorul francez Henri Manchoulas din escadrila franco-română N. 3. Cu acest aparat caporalul pilot Manchoulas a doborât două avioane inamice pe 12 februarie și 25 iunie 1917.

Un ostăș cu mâna întinsă reprezenta emblema avionului căpitanului Gond, comandantul escadrilei de vânătoare N. 3. Cu acest aparat pilotul a doborât două avioane inamice pe 20 iulie și 16 august 1917.

Grupul III aeronautic Galați

Un scut cu benzi tricolore pe care erau desenate o ancoră și o coroană deasupra reprezenta emblema avionului F. 40 pe care zbura comandantul escadrilei de observare F. 5 căpitanul de marină Radu Irimescu, personalitate marcantă a aviației române. Cu acest aparat comandantul Irimescu a executat numeroase misiuni de luptă, inclusiv bombardamente (portul Brăilei).

Avionul de vânătoare Nieuport 11 pilotat de căpitanul Vasile Craiu avea ca emblemă o cruce cu vârfurile în unghi ascuțit (Crucea Maria) și benzi tricolore. Pilot și apoi comandant al escadrilei de vânătoare N. 10, căpitanul Vasile Craiu a susținut numeroase lupte aeriene. Astfel, pe 19 și 21 aprilie 1917 luptă cu avioanele inamice, iar pe 12 mai 1917 atacă în zona localității Barboși un hidroavion german pe care l-a silit să amerizeze pe râul Siret. În ziua de 10 noiembrie 1917 într-o luptă aeriană doboară un avion inamic deasupra Mărășeștiului.

„Pumnalul lui Siegfried" era emblema avionului german D.L.R. 70 Siemens Schuckert, capturat de armata română în octombrie 1919. Aparatul dispunea de cinci motoare Maybach de 260 CP fiecare. Avea o lungime de 28 m și o anvergură de 44 m. Cele 11 rezervoare de benzină cu o capacitate de 3 100 li asigurau un zbor fără escală de 1000 km. Avionul cântărea 12 t și lua la bord o încărcătură de 4 t. De o construcție cu totul deosebită față de avioanele cunoscute de tehnicienii români și cu tot refuzul echipajului capturat de a da vreo lămurire, locotenentul aviator Petre Macavei împreună cu o echipă de mecanici au reparat avionul și în ziua de 27 octombrie 1919 a decolat spre București, avindu-l ca pilot secund pe maiorul Haralambie Giossanu și navigator pe căpitanul Cezar Știubei. După o escală la Adjud pentru alimentare, D.L.R 70 a aterizat la Pipera după un zbor de 542 km pe care l-a făcut în patru ore și 18 minute. A servit timp de câțiva ani ca avion pentru antrenarea piloților ce urmau să zboare pe bombardiere.

„Asul de treflă și câinele de vânătoare" a fost emblema avionului de vânătoare tip Spad pe care a zburat căpitanul Friederich Rostoski. Pilot în armata austro-ungară, rănit grav la mâna dreaptă pe frontul italian, a intrat voluntar în armata română. A servit în diferite escadrile. În ziua de 9 martie 1921, la al doilea zbor pe aparatul cu emblema descrisă mai sus, cade în vrie, decedând pe loc.

Pentru următoarele embleme descoperite pe unele fotografii de epocă nu cunoaștem piloții sau escadrilele din care au făcut parte aparatele cu desenele respective. Am identificat numai tipurile avioanelor. Astfel „Capul de mort cu două oase încrucișate" pe fondul unui disc negru, apare pe fuzelajul unui avion de vânătoare Nieuport XXIV. „Capul lui Mihai Viteazul" apare pe un Sopwith Strutter 1/2. Tot pe un astfel de aparat „Păsărele" și „Ancora înclinată". Toate aceste embleme apăreau pe mijlocul fuzelajului, iar avioanele Sopwith erau vopsite în argintiu.

Ca o noutate, informăm pe cititorii revistei „Modelism" că cea mai veche emblemă descoperită reprezintă o stea încadrată într-un romb; ea se afla desenată pe un aparat Blériot al Ligii Naționale Aeriene din 1912.

Există în mod sigur și alte embleme pe care nu le cunoaștem încă, iubitorii de aviație sunt invitați să comunice redacției revistei dacă au descoperit și alte embleme, acest lucru având o importanță deosebită pentru istoria aviației românești.

Mulțumirile noastre tovarășilor: Șerban Ionescu, Dan Antoniu, Mircea Bădulescu și Ion Scafes care ne-au pus la dispoziție material documentar și fotografii.

VALERIU AVRAM