SAAB J37 VIGGEN UN AVION PENTRU APĂRAREA SPAȚIULUI AERIAN NAȚIONAL AL SUEDIEI

SILVIU MORARIUS DORIN CÎRNEANU

CARACTERISTICI: Anvergura: 10,60 m Lungime totală: 16,30 m Înălțime: 5,60 m Suprafața portantă totală: 52,20 m² Greutate la start cu 4 rachete acrosate: 17 000 kg Greutate la start maximă: 20 300 kg

Motor: reactor Volvo Flygmotoren RM-8A de 65,7 kN / 115,7 kN cu postcombustie

PERFORMANȚE: Viteza maximă la 11 000 m altitudine: 2 Mach Viteza maximă la 100 m altitudine: 1,1 Mach Viteza de apropiere: 220 km/h Rula la decolare: 400 m Rula la aterizare: 450 m Raza de acțiune operațională tactică la înaltă altitudine: 1 000 km Raza de acțiune operațională tactică la joasă altitudine: 500 km Rezerva de timp operațională tactică în patrulare sau recunoaștere: 1,5-2 h

Vechiul avion destinat acestei misiuni, Saab 35 "DRAKEN", al anilor 1953, se impunea a fi schimbat la nivelul lui 1970 cu un aparat mai modern, care trebuia să îndeplinească următoarele impusuri:

1) Să fie complet realizabil în cadrul industriei de apărare a Suediei.

2) Să posede o viteză de apropiere și de aterizare cât mai mică și un rulaj la aterizare și decolare de asemenea cât mai mic. Nu se cerea neapărat o viteză la mare altitudine peste 2 Mach.

3) Să posede o mare fiabilitate în exploatare în condițiile asprei ierni din nordul Suediei.

4) Să fie polivalent, adică să poată executa misiuni de atac la joasă altitudine (sub 100 m), cu o viteză însă de 1,1 Mach; misiuni de interceptare la mare altitudine, cu o viteză de peste 2 Mach; misiuni de recunoaștere la joasă și înaltă altitudine, misiuni de patrulare și misiuni de antrenament.

Bugetul militar al unui stat mic ca Suedia nu putea suporta costul prohibitiv al unor programe de cercetare și construcție pentru câte un avion specific fiecărei misiuni în parte și nici pe cel al unui avion polivalent cu aripi cu geometrie variabilă.

5) Să nu necesite o infrastructură mare, piste lungi și costisitoare și în același timp vulnerabile. Aceleași motive de buget limitat nu permiteau însă nici derularea unui program scump de creare a unui aparat cu decolare pe verticală, gen HAWKER SIDDELEY P-1127 "HARRIER" (britanic) sau IAK-36 "FORGER" (sovietic).

În final s-a mers pe soluția unui avion cu aripa dublu delta, formulă deja bine cunoscută suedezilor din programul "DRAKEN", construcție tip "CANARD" (rață) în urma unor cercetări asidue în această direcție, ampenajul tip rață s-a dispus într-un plan ușor deasupra planului aripii principale, ceea ce făcea ca și în cazul unghiurilor mari de atac turbionele marginale generate de ampenajul dispus în față, și care convergeau spre bordul de atac al aripii, să participe la portanța generală a acesteia, fără să producă desprinderea stratului limită de fluid, fileurile de aer continuând să aibă pe aripa în dublu delta o scurgere laminară. Se elimina astfel boala îndeobște cunoscută la aparatele tip "CANARD", de apariție a momentelor de picare, deosebit de dezagreabile la apropierea de sol, datorită desprinderii fileurilor de aer de pe aripă, sub acțiunea turbionelor marginale generate de ampenajul dispus în față. Dotându-se ampenajul tip rață cu volete pe bordul de fugă, s-au obținut un moment de cabraj și o portanță crescută pe ansamblul ampenaj-aripă.

Pentru propulsie s-a folosit motorul american destinat avioanelor civile subsonice PRATT & WHITNEY JT-8D, care, asimilat și reproiectat de firmele suedeze Volvo Flygmotoren și Saab, în colaborare, a dat motoarele RM-8; RM-8A și RM-8B, dotate însă cu postcombustie pentru zborurile de luptă în regim supersonic și pentru realizarea unor aterizări "fără întreruperi" la o viteză de înfundare de 300 m/min, ceea ce permitea avionului, după cum se spune în limbajul aerodromelor, să se pună "în parașută" când venea la aterizare. Motoarele erau dotate și cu dublu flux, pentru mărirea randamentului, și cu un sistem de inversare a jetului, pentru frânare și reducere a rulajului la aterizare la numai 450 m lungime - rezultatul era mai mult decât bun.

O atenție specială s-a acordat noului avion, botezat Saab SCANIA 37 "VIGGEN", pentru a se obține o foarte mare disponibilitate; avionul era astfel construit, dotat și echipat la bord și la sol, încât după 10 minute de la aterizare el putea redecola, iar întreținerea și realimentarea cu combustibil și muniție să poată fi efectuate de soldați în termen și nu de personal de înaltă calificare.

Avionul "VIGGEN" este dotat cu un sistem electronic de control automat, care permite localizarea imediată a oricărei defecțiuni în oricare din sistemele avionului.

Adăugând la acestea strategia dispersiei de câte două aparate "VIGGEN", în hangare semicirculare din beton armat, perfect camuflate și risipite în pădurile suedeze și dispuse în preajma șoselelor corespunzător construite de care dispunea țara, se creează imaginea unui inamic potențial, penetrat în spațiul aerian suedez, atacat de celule de "VIGGEN"-uri, ce apar din cele mai neașteptate direcții, decolând din scurt, direct de pe rețeaua de șosele.

Programul acestui tip de avion s-a derulat foarte repede. Studiile preliminare au început în 1958, iar primul prototip a zburat la 8 februarie 1967. Exemplarul nr. 1 din primul lot de 175 de avioane comandate pentru forțele aeriene suedeze s-a livrat la 28 iunie 1971.

Avionul s-a construit în următoarele variante:

a) AJ-37, varianta originală de atac la sol; motor RM-8 de 13 200 kgf tracțiune statică; 7 puncte de acrosare exterioară pentru armament, misiune secundară pentru lupta aeriană folosind rachete aer-aer.

b) SK-37, varianta bipost de antrenament, comenzi duble; instructorul este plasat în cabina din spate echipată cu periscope; are rezervor auxiliar extern; echipabil cu întreaga gamă de armament a variantei AJ-37; derivă suprainălțată și majorată.

c) SH-37, varianta monopost de patrulare în orice condiții meteo; radar în bot; aparatură exterioară pentru recunoaștere de noapte, puncte de acrosare pentru ECM (contraacțiune electronică); motor RM-8A.

d) SF-37, varianta monopost de recunoaștere; înarmată; fără radar, dar echipată cu aparatură foto în infraroșu, pentru joasă și mare altitudine, sisteme de acrosare pentru ECM și aparatură de iluminat nocturn.

e) JA-37, varianta reproiectată, monopost de interceptare pentru toate condițiile meteo; motor RM-8B de 11 500 kgf tracțiune statică; radar pulsatoriu Doppler, puncte de acrosare pentru tun de 30 mm și spații opționale pentru rachete RM71 "SKYFLASH" și RB24 "SIDEWINDER"; capabil ca misiune secundară pentru atac la sol; derivă majorată.