110 ANI DE LA PROCLAMAREA INDEPENDENȚEI DE STAT A ROMÂNIEI

MOMENT DE SEAMĂ ÎN EVOLUȚIA ISTORIEI MODERNE A POPORULUI NOSTRU

Luptând pentru realizarea idealurilor sale de libertate, unitate și independență, pentru dreptul de a fi stăpân în propria țară, nerâvnind niciodată la bunul altuia și strâns legat de pământul pe care îl frământaseră strămoșii, poporul român a fost, în întreaga sa istorie, promotorul ideilor de bună vecinătate, de neamestec în treburile altora, de bună înțelegere și conviețuire cu alte țări și popoare, aducându-și contribuția sa la progresul și civilizația umanității.

Cucerirea independenței de stat a însemnat încununarea luptei îndelungate a poporului român pentru dreptul de a fi liber și stăpân în propria-i țară. Istoria noastră este jalonată de nenumărate bătălii, de jertfe și sacrificii fără seamăn pentru păstrarea ființei naționale, pentru apărarea dreptului la existență liberă, independentă. Nenumărate generații înfrățite cu pământul patriei, cu munții și codrii, cu câmpiile și dealurile noastre mănoase nu s-au înspăimântat de mărimea și faima oștirilor ce au venit din toate zările și, prin vitejia și dârzenia celor născuți pe aceste plaiuri mioritice, au făcut ca țările române să-și păstreze neîntrerupt autonomia, dreptul de a se cârmui potrivit tradițiilor și obiceiurilor lor. Asemenea eroilor legendari sublinia secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu în întreaga sa istorie multimilenară poporul român a găsit mereu în sine puterea de a renaște, chiar și după cele mai grele înfrângeri, ridicându-se la luptă cu și mai multă forță. Victoriile obținute l-au sporit, de asemenea, elanul și neînfricarea, îndemnându-l să continue neabătut eforturile și bătăliile pentru împlinirea năzuințelor sale vitale.

Dând curs voinței arzătoare a întregului popor, aspirațiilor și idealurilor sale fundamentale, Parlamentul român a hotărât să rupă total și definitiv raporturile de dependență față de Imperiul otoman, vestigii ale unor relații feudale care grevau asupra evoluției statului modern român. Proclamarea independenței de stat și războiul dus de români pentru a impune Porții otomane, pe calea armelor, actul istoric de la 9 mai 1877 s-au desfășurat în contextul luptei de emancipare națională a popoarelor balcanice aflate, într-o formă sau alta, sub dominația Imperiului otoman, precum și pe fondul rivalității dintre marile puteri cu interese speciale în sud-estul Europei sau în Orientul Apropiat.

Văzând acțiunile ferme ale României îndreptate spre cucerirea independenței sale depline, acțiuni care au culminat cu mobilizarea, la 6 aprilie 1877, a peste 100 000 de ostași, din care aproape 60 000 intrau în compunerea armatei de operații, Poarta otomană a trecut la săvârșirea actelor de intimidare, a acțiunilor de pradă și teroriste la nord de Dunăre, iar artileria cetăților otomane de pe malul drept al fluviului a început să bombardeze localitățile românești. Față de situația creată, opinia publică românească a cerut guvernului român să ia măsuri imediate și hotărâte pentru apărarea securității țării și, drept urmare, la sfârșitul lunii aprilie 1877 starea de război cu Poarta otomană era în fapt declarată.

În aceste împrejurări s-a produs actul istoric de la 9 mai 1877, proclamarea independenței de stat prin votul unanim al Camerei Deputaților și Senatului, încununându-se eforturile a veacuri întregi de lupte pentru libertatea și progresul patriei. În magnificul discurs rostit cu acest prilej de ministrul nostru de externe, Mihail Kogălniceanu, se preciza că în stare de război, cu legăturile cu Poarta rupte ce sântem? Sântem independenți, sântem națiune de sine stătătoare. Și după o amplă analiză a situației interne și externe, precum și a drepturilor noastre istorice, marele om politic conchidea: Încă o dată vă declar, domnilor, în numele guvernului, că noi ne privim în stare de război cu Poarta, că legăturile noastre cu Poarta sânt rupte, că guvernul va face tot ce va fi cu putință ca starea noastră de stat independent și de sine stătător să fie recunoscută de Europa la viitoarea pace pe care și guvernul și dumneavoastră și țara întreagă dorește să o vadă cu o oră mai devreme.

Prin proclamarea independenței de stat s-a pus capăt oricărei subordonări politice față de puterile străine, s-a afirmat în mod răspicat caracterul de sine stătător al națiunii noastre, deschizându-se o epocă nouă în dezvoltarea României pe calea progresului și civilizației.

Dreptul la totala neatârnare față de Poarta otomană, care refuza să recunoască prerogativele suverane ale statului nostru, a fost cucerit pe câmpurile de luptă, printr-un impresionant eroism de masă și jertfe grele de sânge date de ostașii și ofițerii armatei noastre în luptele de la Plevna, Rahova și Vidin unde așa cum menționează și ziarul Telegraful Român din 29 decembrie 1877 românii au dovedit că sânt adevărați urmași ai străbunilor, că știu să apere o cauză, că sânt un popor de bărbați. Și astăzi nimeni nu mai cutează a deosebi pe românii de români: fie oriunde, în Moldova, în Muntenia, în Ardeal... românul, când e vorba de faptă bărbătească, e român ca toți românii. Dorința generală pentru deplina independență s-a manifestat prin dăruirea cu care întregul popor a contribuit la obținerea victoriei asupra trupelor otomane prin sprijinul dat cu generozitate de românii din provinciile aflate sub dominație străină. Graiul cifrelor exprimă elocvent marele efort depus de țara noastră într-un război de proporții: România a mobilizat 100 000 de oameni, din care aproape 60 000 au participat efectiv la lupte, a depus, în același timp, considerabile eforturi materiale și financiare pentru susținerea frontului. Timp de aproape 6 luni ostașii noștri au luptat cu neasemuit vitejie pe teritoriul Bulgariei alături de armatele rusești, până la victoria finală asupra Imperiului otoman. Pierderile armatei române pe câmpurile de bătălie s-au ridicat la aproape 10 000 de morți și răniți. În rândurile armatei naționale, alături de munteni, moldoveni și olteni, au luptat numeroși transilvăneni, bănățeni și bucovineni, dovedind cu toții un eroism fără seamăn, ducând mai departe tradițiile glorioase de luptă de la Posada, Rovine, Vaslui, Călugăreni și Selimbar.

Acestea sânt doar câteva consemnări din noianul de fapte care demonstrează că neatârnarea țării nu ne-a fost dăruită, ci a fost opera proprie a poporului român. Nepieritoarea lecție de istorie de acum 110 ani ilustrează peste veacuri cât de puternic poate fi un popor dacă este ferm hotărât să-și pună toate forțele în slujba aspirațiilor sale, dacă acționează unit cu energiile îmănuncheate într-un singur șuvoi acela al luptei pentru libertate, progres și civilizație pe meleagurile străbune.

NECULAI MOGHIOR. TUCHIȘA SĂMBETEANU

Câțiva dintre fruntașii cercurilor de navomodele de la Liceul de Aviație Bacău, Liceul de Aviație din și Liceul de Marină din Giurgiu, sânt nerăbdători pentru a obține noi titluri de campioni rezultate cât mai bune în cadrul Cupei U.T.C. la modelism. Să le urăm noi succese, atât în activitatea sportivă, cât și la învățătură!