PUITORUL DE MINE << AMIRAL MURGESCU >>

Nava puitor de mine „AMIRAL MURGESCU" a fost cea dintâi navă militară construită în întregime de șantiere navale românești. Ministerul Aerului și Marinei, urmărind realizarea unei industrii de construcții navale în țară, a renunțat în 1937 la ofertele făcute de case constructoare străine pentru înfăptuirea programului naval românesc. O comisie tehnică numită de minister a luat în considerare oferta făcută de „Uzinele Reșița" (U.D.R.) pentru construirea, în colaborare cu casa olandeză I.V.S., a două submarine și a unui puitor de mine. La 19 septembrie 1937, M.A.M. a încheiat contractul.

Navele urmau să fie construite în țară, la șantierele din Galați. Valoarea totală inițială a contractului s-a ridicat la 1 430 755 de lire sterline, din care 144 927 de lire erau destinate organizării și înzestrării șantierului pentru efectuarea construcțiilor. Costul navei puitor de mine s-a ridicat la 453 446 de lire sterline.

Construcția, începută în 1938 după planurile casei I.V.S., reprezenta un examen tehnic complex pentru inginerii, tehnicienii și muncitorii Șantierului Galați. Nava a fost lansată la apă cu ajutorul unui plan înclinat la 14 iunie 1939 în prezența autorităților statale militare și civile și a primit numele celui mai reprezentativ amiral din trecutul marinei române, Ion Murgescu, care se distinsese în războiul de independență (1877-1878) și comandase apoi marina militară între anii 1888-1901. Împrejurările politice și militare ale vremii, izbucnirea celui de-al doilea război mondial și criza politică din vara anului 1940 au întârziat însă în oarecare măsură finalizarea construcției. Totuși, la încheierea aceluiași an, 1940, „MURGESCU" a fost gata, la 2 martie 1941 a ajuns la Constanța, iar la 15 mai a fost definitiv predat marinei militare.

Nava avea un deplasament de 812 t (L=77 m, l = 9,1 m, pescaj 2,5 m), dispunând de două motoare diesel Krupp, Germania, a 1 100 CP, care asigurau o viteză de 16 noduri. Echipajul număra 80 de oameni, capacitatea de încărcare era de 135 de mine marine tip clasic. Prezenta o siluetă de navă modernă, cu o construcție solidă și cu amenajări interioare pentru personal și echipaj mai confortabile decât pe celelalte nave. I s-au montat la Constanța, pe postamentele amenajate la prova și înspre pupa, două tunuri navale și a/a de 102 mm Bofors, piese principale, completate de alte două tunuri semiautomate de 37 mm, Rheinmetall, două tunuri automate de 20 mm, Oerlikon, două mitraliere Lewis și câte două aruncătoare de grenade antisubmarine în fiecare bord. „MURGESCU" era corespunzător nivelului tehnic la care ajunseseră pe plan mondial puitoarele de mine din principalele marine militare.

Marina română nu mai avusese însă nave miniere propriu-zise la mare. Minările din 1916 de la Constanța le executase flota rusă a Mării Negre. La bordul lui „MURGESCU" aveau deci să se specializeze - încă din timpul construcției cadrele de maiștri și ofițeri care să poată executa în condiții de siguranță și precizie instalarea unui baraj de mine, operație de altfel specifică tuturor marinelor. Conform doctrinei marinei militare române de apărare a litoralului propriu, „MURGESCU" avea să pună numai baraje defensive.

Un astfel de baraj, cum a fost cel de la Constanța, la cca 12 mile în largul portului între Cap Midia și Tuzla, cuprindea atât mine clasice - aflate pe cărucioare ce lunecau pe șinele instalate la bord, cât și mine de protecție, geamanduri explozive (spring buoys), împotriva eventualelor încercări de dragaj. Operația se făcea cu două nave ce navigau paralel urmând drumul stabilit pe hartă și care, odată ridicat pavilionul executiv", lansau minele alternativ, după cronometru, până la sfârșitul „pasei" de minare, ale cărei capete se balizau. Reîncărcarea minelor se făcea în port noaptea, „pasa" următoare reluându-se cu atenție de la respectiva pasă anterioară. Barajul de la Constanța, instalat la adâncimea de 3 m, a cuprins astfel 5 pase a două șiruri de mine tip Vickers, fabricate la Reșița, protejate fiecare înspre larg de un șir de geamanduri explozive, lăsate de distrugătoarele tip R.

Acțiunile la care a luat parte „AMIRAL MURGESCU" au fost numeroase, cuprinzând nu numai operații de minare, dar și de convoiere și transport. Mai importante au fost următoarele:

15-19 iunie 1941. Execută, sub comanda locotenent-comandorului Alexandru Dumbravă, împreună cu vasul S.M.R. „Dacia", amenajat în crucișător auxiliar puitor de mine, barajul de mine din fața Constanței, extins între Midia și Tuzla. Balizarea a fost asigurată de canoniere, minele de protecție au fost instalate de distrugătoarele tip R, siguranța spre larg a fost făcută de distrugătoarele tip M și de torpiloare.

Iunie-august 1941. Primește camuflaj de război, centura antimagnetică și participă la apărarea a/a a portului Constanța. Artileria sa de 102 mm se dovedește eficientă. Locul de ședere în port: dana 12 (gara maritimă) sau 22; locul de dispersie în mare: sud Cap Midia. La 3 august, un puternic bombardament aerian găsește nava în port, schijele rănind doi oameni de la bord. La 5 august, personalul minier dezactivează pe plajă o mină eșuată din larg la est de Tașaul.

7-16 octombrie 1941. Execută, împreună cu crucișătoarele auxiliare „Dacia" și „Carol", un baraj de mine antisubmarine (5 „pase") în zona Varna, pentru siguranța rutei Bosforului. Minele, de tip UMA, se îmbarcă la Varna. Pasele se draghează anterior de canonierele „DUMITRESCU" și „GHICULESCU", siguranța pe timpul minării o fac cele trei torpiloare „NĂLUCA", „SBORUL", „ZMEUL", escorta la venirea și plecarea din zonă revenind distrugătoarelor tip R și lui „MĂRĂȘEȘTI".

22-26 iunie 1942. Ia parte, sub comanda locotenent comandorului Ovidiu Mărgineanu, împreună cu crucișătorul auxiliar „Dacia", la instalarea unui baraj antisubmarin cu mine UMA și UMB la sud de Odessa. Navele miniere, plecate din Constanța la 22 iunie, instalează o linie dublă de mine în noaptea ce urmează și o altă linie dublă în noaptea de 24/25 iunie (cu totul cca 400 de mine).

Dragajul preventiv al paselor a fost executat de două canoniere, siguranța pe timpul minării de o canonieră și un torpilor, escorta pe timpul marșului de venire și plecare din zona de trei distrugătoare.

5 noiembrie 1942. Sub comanda locotenent-comandorului Gh. Harting, execută, împreună cu crucișătorul auxiliar „Dacia", o pasă dublă de minare antisubmarină (a.s.) la Insula Șerpilor, sub escorta distrugătoarelor tip R și a lui „MĂRĂȘTI".

13-14 septembrie 1943. Execută singur, sub comanda locotenent-comandorului Ioan Economu, o pasă de minare a.s. la larg de Chersones. Escorta marșului o fac distrugătoarele „FERDINAND" și „MĂRĂȘEȘTI" (RF și Ms).

9-10 noiembrie 1943. Sub comanda locotenent-comandorului Anton Focă așază împreună cu vasul SMR „România" un baraj antisubmarin tot la larg de Chersones. Ambele nave au fost escortate de distrugătoarele tip R.

14-16 noiembrie. Operația se reia cu aceleași nave, în aceeași zonă, încheindu-se astfel minările a.s. de la Chersones. Escorta pe timpul marșului o fac două distrugătoare, RF și Ms.

Noiembrie 1943-aprilie 1944. Operațiile de minare fiind practic sfârșite, nava „MURGESCU" ia parte la operații de convoiere, în care armamentul său antiaerian puternic este apreciat.

10-12 mai 1944. Execută o importantă misiune de evacuare de trupe din peninsula Chersones. Plecat împreună cu crucișătorul auxiliar „Dacia" și cu distrugătorul „MARIA", „MURGESCU" ia la bord, sub un bombardament continuu al aviației și artileriei, peste 800 de oameni, pe care îi aduce în după-amiaza de 12 mai la Constanța.

25/26 mai 1944. Ia parte, tot împreună cu crucișătorul auxiliar „Dacia", la așezarea unui ultim baraj de mine antisubmarine, la sud-est de Sulina. Escorta pe timpul marșului o fac distrugătoarele „MARIA" și „MĂRĂȘEȘTI", iar siguranța pe timpul nopții inițial torpiloarele „SBORUL" și „ZMEUL" ieșite de la Sulina, apoi vedetele torpiloare „VISCOLUL" și „VEDENIA" venite de la Constanța.

22 august 1944. În cadrul atacurilor aeriene asupra litoralului, „MURGESCU" este bombardat în mare.

5 septembrie 1944. După sosirea unităților Flotei Mării Negre la Constanța și instituirea unui comandament naval sovietic în port, „MURGESCU" trece în compunerea Flotei U.R.S.S. a Mării Negre, unde a luat numele de „AMUR".

Puitorul de mine „AMIRAL MURGESCU" a însemnat un moment de cotitură în industria navală românească - acela al construirii în țară, cu mijloace aproape în întregime proprii, a unei prime nave care nu numai că se ridica la nivelul tehnicii mondiale, dar și prefigura remarcabilele realizări ulterioare din șantierele navale ale României socialiste.

NICULAE KOSLINSKI