HAWKER "HURRICANE" MK I a

CRISTIAN CRĂCIUNOIU

HAWKER HURRICANE MK I a a fost un avion de vânătoare monoloc, monomotor, monoplan cu aripa joasă, cu tren de aterizare escamotabil. Dispunea de instalație de oxigen pentru zborurile la mare înălțime și de stație radio. Elicea, la avioanele României, a fost de tip DE HAVILLAND.

Structura de rezistență a avionului era complet metalică. Aripile, fuzelajul anterior și ampenajele erau învelite cu tablă de duraluminiu. Fuzelajul posterior și suprafețele de comandă erau împânzite.

Vopsire și imatriculare:

1940-1941 Camuflaj standard RAF. Extradosul alternanță de verde și maro deschis. Intradosul jumătatea stângă negru mat, excepțând capota inferioară a motorului, jumătatea dreaptă albastru "ou de rață".

Însemnele de stat: cocarde tricolore roșu-galben-albastru (cu albastru în centru), cu marginea subțire albă la exterior (excepție cea de pe intradosul aripii drepte), aplicate pe intradosul și extradosul aripilor.

Direcția era vopsită în tricolor în benzi verticale, cu albastrul spre derivă. Numerele de ordine (de la 1 la 12): vopsite cu galben pe lateralele fuzelajului și intradosul aripii drepte și cu alb pe intradosul aripii stângi.

Pentru aceeași perioadă aparatele care au suferit reparații importante au fost revopsite în întregime verde-oliv pe extrados.

1941-1944 Extradosul vopsit în verde-oliv, intradosul rămânând același. Capotajul motorului este vopsit în galben portocaliu. Pe fuzelaj, în fața derivei este vopsită o bandă galbenă-portocaliu, care nu acoperă zona neagră.

Însemnele de stat: crucea formată din 4 M-uri albastre, cu cocarda tricoloră la interior, aplicată pe lateralele fuzelajului și extradosul și intradosul aripilor. Direcția vopsită la fel ca în perioada anterioară.

Numărul de ordine dispare de pe fuzelaj și apare pe derivă, vopsit tot în galben.

În ambele perioade, elicea era vopsită complet în negru cu vârfurile palelor galbene.

Text: DAN ANTONIU Planuri: DAN ILOIU Desene color: ȘERBAN IONESCU

Avionul HURRICANE a fost proiectat de inginerul Sydney Camm de la firma HAWKER SIDDELEY Ltd. conform specificației F 36/34 a Ministerului Britanic al Aerului pentru un nou avion de vânătoare. Primul zbor al prototipului noului avion a avut loc la data de 6 noiembrie 1935, pilotat de George Bulman. După încercările în zbor efectuate la MARTLESHAM HEATH, avionul a fost omologat și s-a trecut la fabricarea lui în serie, primul zbor al unui astfel de avion având loc la data de 12 octombrie 1937.

A fost fabricat într-un număr mare de variante, cu destinația vânătoare, atac la sol sau vânător de tancuri, diferind în special prin puterea motorului și armament. A fost folosit pe toate fronturile de luptă ale celui de-al II-lea război mondial, fiind apreciat ca un avion de o construcție rustică, dar deosebit de rezistentă.

S-a aflat în dotarea aviației militare a Marii Britanii, Franței, Norvegiei, U.R.S.S., Jugoslaviei, Indiei, Finlandei, Poloniei, Australiei, Canadei, Belgiei și României.

După lungi dezbateri în Camera Comunelor a Parlamentului britanic, urmăre a unei cereri de cumpărare de avioane de luptă, s-a aprobat livrarea către România a 40 de avioane de bombardament BRISTOL BLENHEIM MK I și 12 avioane de vânătoare HAWKER HURRICANE MK I a în anul 1939.

Pentru recepția avioanelor a fost numită o comisie română care s-a deplasat la firma HAWKER. Căpitanul aviator Drăgănescu, din cadrul comisiei, a efectuat zborurile de recepție cu fiecare aparat. După recepție, avioanele au fost demontate, ambalate în lăzi și expediate cu vaporul în România. Au fost descărcate în portul Constanța și transportate cu trenul la București, pe aerodromul Pipera. Aici, tehnicienilor englezi li s-a pus la dispoziție un hangar, unde au început montarea avioanelor. După montare, zborurile de probă au fost efectuate tot de căpitanul aviator Drăgănescu.

În aceeași perioadă, într-un hangar alăturat, tehnicienii germani ai firmei "MESSERSCHMITT" puneau la punct avioanele ME-109 E livrate României. Cu toate că în acel moment Anglia și Germania se aflau în război, ambele echipe de tehnicieni s-au comportat civilizat, studiindu-se de la distanță, fără incidente nedorite.

După efectuarea zborurilor de probă, avioanele au fost livrate Escadrilei 53, Grupul 5 din Flotila 1 Vânătoare, comandată de căpitanul aviator Puiu Rosescu. Ulterior, acesta a fost numit lector la Școala de Război, fiind înlocuit la comanda escadrilei de căpitanul aviator Georgescu Emil. Piloții escadrilei au început trecerea pe HURRICANE în primăvara anului 1940. În aceeași perioadă căpitanul Drăgănescu, efectuând tonouri lente la joasă înălțime cu un HURRICANE, s-a angajat și s-a prăbușit, pierzându-și viața, avionul fiind distrus.

În primăvara anului 1941, Escadrila 53 este mutată pe aerodromul Școlii de Tir și Bombardament de la Mamaia cu misiunea de a efectua paza litoralului românesc al Mării Negre. La scurt timp după intrarea în exploatare a acestor avioane s-a resimțit lipsa acută a pieselor de schimb, multe aparate devenind indisponibile și fiind folosite în continuare doar ca sursă de piese de schimb. Pentru motoare problema s-a rezolvat parțial prin procurarea de piese de schimb de la Marină, care avea în dotare în acea perioadă vedetele VOSPER cu același tip de motoare.

La începutul anului 1943 cele câteva HURRICANE în stare de zbor au fost scoase din serviciu și transportate la I.A.R.-Brașov. Escadrila 53 a fost redotată cu ME-109 G și mutată în Grupul 7 din Flotila 1 Vânătoare, paza litoralului fiind preluată de Escadrila 52, dotată cu ME-109 E. În toamna anului 1944, ultimele HURRICANE rămase au fost casate.

HAWKER "HURRICANE" MK I a

1. Elice DeHavilland 2. Priza de aer a compresorului 3. Radiatoare 4. Tub Pitot 5. Scară retractabilă 6. Lumină de poziție albă 7. Catargul antenei 8. Locaș de prindere cu clichet 9. Cupola carling 10. Oglindă retrovizoare 11. Lumini de poziție roșie 12. Trapă de acces la mitraliere 13. Foto-mitralieră 14. Loc marcat pentru călcat 15. Țevi descărcământ 16. Lumină de poziție 17. Compensator profundor 18. Tren de aterizare 19. Lumină de poziție verde 20. Uși 21. Structura de rezistență a fuzelajului anterior 22. Motor Rolls-Royce Merlin III de 1030 CP 23. Reductor elice 24. Rezervor ulei 25. Rezervor superior combustibil 26. Suport motor 27. Compresor 28. Rezervoare inferioare combustibil 29. Compensator direcție 30. Panouri de acces la stația de radio 31. Orificii de ejectare a tuburilor trase 32. Lumini de poziție 33. Colimator 34. Mâner de deschidere a ușii 35. Blindaj 36. Scaun 37. Manetă de reglare a poziției scaunului 38. Comandă compensatorul direcției 39. Manșa 40. Pedale palonier 41. Mapă documente 42. Robinet de oxigen 43. Manetă de gaze 44. Manetă de comandă a pasului elicei 45. Rozetă de reglare a manetei de gaze 46. Podea 47. Manetă de comandă manuală a trenului de aterizare 48. Comandă compensatorul profundorului 49. Pompă hidraulică manuală 50. Manetă de comandă a farurilor de aterizare 51. Siguranța cupolei carlingului 52. Panou cu orificii de tragere a mitralierelor 53. Selector flaps tren de aterizare 54. Compas 55. Comutatoare de comandă a trenului de aterizare 56. Indicator poziție tren de aterizare 57. Vitezometru 58. Giroorizont 59. Indicator viteză ascensională 60. Turometru 61. Comutator lumină colimator 62. Indicator boost 63. Butoane de selecție pentru verificarea plinului rezervoarelor de combustibil 64. Uleiometru 65. Comutator de iluminare a bordului 66. Indicator de temperatură a glicolului 67. Indicator de presiune a combustibilului 68. Indicator de temperatură a uleiului 69. Indicator de presiunea uleiului 70. Indicator de viraj 71. Compas electric 72. Altimetru 73. Comutatoare pentru magnetouri 74. Ceas de bord 75. Comutatoare pentru demaror 76. Buton de tăiere boost 77. Tabloul regulatorului de oxigen 78. Cilindru hidraulic pentru acționarea jambei trenului de aterizare 79. Cutii de muniție 80. Captator de tuburi trase 81. Mitralieră Browning 303, calibru 7,92 mm

Bateria de mitraliere din aripa stângă (simetric pentru cea din aripa dreaptă)