VEDETELE DE SIGURANȚĂ

La intrarea sa în primul război mondial, marina română dispunea de o puternică flotilă de Dunăre. Celor 4 monitoare românești de câte 650 t și celor 8 vedete torpiloare moderne le erau opuse de flota austro-ungară 9 monitoare și 8 vedete, fără a menționa numeroase alte nave auxiliare sau cu valoare combativă redusă.

Luând în considerare riscurile incalculabile pe care le implica pentru ambele tabere pierderea controlului Dunării în urma unei confruntări navale directe de anvergură, ambele comandamente au căutat să-și protejeze navele și să le utilizeze pentru sprijinul forțelor de uscat. Interzicând accesul austriecilor pe cursul inferior al Dunării, flotila română a fost continuu prezentă în focul luptei, susținând atât prin tirul eficient al artileriei de bord, cât și prin incursiuni în spatele frontului trupele proprii. Marinarii și-au adus (procentual) cele mai multe jertfe în acest război, primele pierderi înregistrându-le în acțiunea de la ostrovul Cusui. Vedeta "Nicolae Grigore Ioan" a fost decorată cu "Ordinul Mihai Viteazul" la 20 de ani după evenimente.

Descoperirea unor clișee inedite, fotografii ale vedetei, echipajului și comandantului din primăvara lui 1916 ce însoțesc acest text ne oferă un bun prilej de a recapitula faptele.

În ajunul intrării noastre în război, în zona Turtucaia-Oltenița, se aflau concentrate cele 4 monitoare și cele 8 vedete ale Diviziei de Dunăre. Navele se aflau în zonă încă din 1915 cu misiunea de a acoperi flancul drept al frontului dobrogean în cazul unei eventuale mobilizări. Monitoarele "Lahovary" și "Kogălniceanu" formau o diviziune, iar "Brătianu" și "Catargiu" o altă diviziune. Fiecărui monitor îi erau afectate câte două vedete de siguranță, formând împreună cu monitorul respectiv o singură unitate operativă ce purta numele monitorului.

Vedetele aveau un deplasament de 45 t și erau armate cu câte un tun neprotejat de 47 mm, o mitralieră de 6,5 mm și câte două torpile autopropulsate. La 14 august 1916 numerotarea vedetelor (prin cifre montate pe cele două coșuri laterale) era următoarea:

1. Maior Ene, comandată de lt. Pogonatu C. 2. Căpitan Nicolae Lascăr Bogdan, comandată de lt. Antonie Calistrat 3. Căpitan Romano, comandată de lt. Alexandrescu Ion 4. Maior Giurescu, comandată de lt. Niculescu G. 5. Maior Sontu, comandată de lt. Dumitrescu G. 6. Maior Nicolae Grigore Ioan, comandată de lt. Dumitrescu C. 7. Locotenent Călinescu, comandată de lt. Schiffelers Aurel 8. Căpitan Valter Mărăcineanu, comandată de lt. Constantinescu G.

În aceeași zi, la ora 15, prin ordinul transmis flotei, erau avansați în grad diverși ofițeri, între care comandantul escadrei Nicolae Negrescu la gradul de contraamiral și comandantul vedetei 6, Constantin (Păchită) Dumitrescu la gradul de căpitan. Pentru acesta din urmă, vestea era mai mult decât bună, el fiind cel mai vechi în grad dintre comandanții de vedete și considerându-se ghinionist. "Se spargea gheața". În aceeași zi și-a comandat la Oltenița uniformă nouă și însemnele gradului.

Toți cei care l-au cunoscut sau l-au avut în subordine vorbesc despre el ca despre un ofițer cu aptitudini deosebite. Modest, conștiincios, dar ferm și energic în acțiune, alintat de prieteni cu diminutivul Păchită, fostul locotenent Dumitrescu Constantin era cunoscut de toată escadra ca ofițerul cel mai bine antrenat (împreună cu întreg echipajul) la lansarea torpilelor. Dar nu această îndemânare îi va aduce gloria...

În iulie, la bordul vedetei fusese îmbarcat ca secund sublocotenentul Ioan Ghiculescu, direct de pe băncile școlii. Era înalt, slăbuț, cu o mustăcioara ce abea se mijea pe buza de sus, cu un mic semn pe obrazul stâng, urma unui semn de bună purtare din copilărie, era tipul liceeanului în care militaria încă nu se cristalizase.

În toiul luptelor de susținere a capului de pod Turtucaia vedeta "Nicolae Grigore Ioan" primește diverse misiuni de transport, legătură și chiar tir asupra pozițiilor inamice. Terminându-se combustibilul, este trimisă la Oltenița pentru a se alimenta încă în zori. Prilej pentru Păchită Dumitrescu de a-și lua și îmbrăca noua uniformă. Șapca albă, impecabilă fusese trimisă printr-un curier de la un apreciat ceprazăr din Galați.

Către prânz, cu plinul făcut, corespondența și ultimele știri de pe frontul din Transilvania, vedeta 6 se apropie de monitorul „Alexandru Lahovary", comandat de comandorul Vasile Tocescu. Acesta urca încet contra curentului pentru a-și schimba poziția de tragere asupra trupelor inamice, urmat îndeaproape de "Kogălniceanu". Ceea ce a urmat ne este relatat de către un martor ocular.

"Vedeta se apropiase de noi la câțiva metri. Cu portavocea în mâna stângă, cu binoclul atârnat după gât de curelușa-i neagră, cu șapca nouă pusă pentru prima dată azi dimineața, căpitanul Dumitrescu Constantin a făcut semn cu mâna dreaptă că a înțeles, a salutat, iar vedeta, cu echipajul la front, a luat drumul spre Canalul Cusui, să execute ordinul dat de comandantul diviziei a II-a de monitoare. (Intrați pe Canalul Cusui și susțineți retragerea trupelor noastre pe sub mal spre Silistra.)

Nu ajunsese în gura canalului, când a sosit vedeta nr. 3, comandată de locotenentul Alexandrescu Ion, și a primit același ordin: plecat cu toată viteza după vedeta nr. 6.

Pe creasta dealui, în locul unde bănuim că ar fi instalate mitraliere inamice, s-a văzut o grupă care încerca să ia poziție cât mai aproape de Dunăre. Acum știam de unde trag mitralierele. Am măsurat repede distanța și am transmis-o centralei și obuzierului de pe comandă. Virgil (Dragalina) a trecut la luneta obuzierului, a mai verificat o dată distanța și a început să tragă.

Prima lovitură a căzut drept pe creastă, ceva mai la stânga copacilor, a doua a fost pe țintă și în sprijinul obuzierului au intrat turelele nr. 2 și 3, încât creasta dealului parcă luase foc. În pupa noastră "Kogălniceanu" descoperise o unitate inamică ce încerca să-și facă adăposturi chiar pe creastă și a bombardat-o violent, de n-a mai rămas nimic din ea.

Dar, cu tot focul monitoarelor, noi cuiburi de mitraliere, împrăștiate pe toată colina ce domina Dunărea, continuau să tragă nestingherite în puhoiul de oameni ce căutau să rupă un drum spre Silistra...

Priveam cu groază la masacrul de sub dealul Cusuiului, când vocea observatorului din gabie ne-a făcut atenți la cele ce se întâmpla pe apă.

Aplecat asupra portavocii ce leagă gabia de comandă și redută, Dorin (Iacomi) striga cât putea: Alo, comandă, vedeta nr. 6 a întors brusc la stânga și vine spre noi. Vedeta nr. 3 s-a angajat în canal cu toată viteza și trage cu tunul și mitraliera!

Comandantul ședea pe punte în dreapta obuzierului și, după ce s-a uitat cu binoclul la cele două vedete, a dat ordin centralei de tir să susțină vedeta 3 cu toată artileria.

După valurile făcute de etrava în formă de pintén când despica apa, se cunoștea că vedeta nr. 6 vine la vale cu toată forța mașinilor; pe punte însă nu se vedea nici un om din echipaj. Când s-a apropiat bine de monitor, după masca tunului a apărut un cap fără șapcă, cu părul răvășit de vânt, cu fața împietrită de emoție.

Era sublocotenentul Hurmuzescu Mihai și când vedeta s-a apropiat să poată vorbi prin megafon, ne-a comunicat tragica veste despre moartea comandantului, secundului și marinarilor aflați pe punte la tun, mitralieră și semnale.

În jurul tunului de 47 mm erau căzuți grămadă tunarii; lângă ei Păchită Dumitrescu cu fața în sus, cu mâinile înclestare pe binoclu, iar șapca nouă cu galoane de căpitan pe care le-a purtat atât de puțin îi acoperea fața. La mijlocul vedetei două cadavre, unul căzut peste celălalt de păreau îmbrățișați; cei doi timonieri de la semnale. La pupă, în jurul mitralierei, servanții încremeniti pe vecie, din care unul atârnat cu amândouă mâinile pe mânerele de manevră ale mitralierei. Era secundul vedetei, sublocotenentul Ghiculescu Ioan.

Și numai după ce a trecut încet în lungul monitorului, într-o tăcere de înțirim, întreruptă numai de foșnetul valurilor tăiate de etravă, vedeta a întors la vale, să ducă la cimitirul din Călărași pe cei căzuți la datorie."

Ce se petrecuse pe canal? O dată angajată în plină viteză contra cuiburilor de mitraliere inamice, vedeta a fost potopită de focul acestora. (Infanteriști aflați la fața locului aveau să identifice 10 mitraliere instalate în poziții.) Din nefericire, un snop de gloanțe pătrunde prin ambrazurile timoneriei (singurul loc protejat de blindaj de pe vedeta) și îl rănesc pe maistrul timonier cls. a II-a Niță Dumitru. Pentru câteva clipe vedeta lansată aproape cu 18 noduri (32 km/h) este fără guvernare. Maistrul mecanic Loghin încetinește și malul nisipos preia tangențial etrava, atenuând șocul. Comandantul ce conducea tirul tunului din proră scoate capul de după scutul piesei de artilerie pentru a căuta inamicul. Vedeta imobilizată pentru moment este măturată de tirul încrucisat al cuiburilor de mitraliere rămase. Cei doi semnalizatori au primit ultimul ordin al lui Păchită Dumitrescu și au ridicat semnalul ce va fi reperat de vedeta 3: "Artileria inamică trage asupra noastră. Protejați-ne!" Cad secerați și comandantul și semnalizatorii, apoi servanții tunului și cei ai mitralierei cu sublocotenentul Ghiculescu ce înlocuise ochitorul căzut cu câteva clipe mai înainte. Maistrul Loghin pune mașinile pe drum înapoi și cu câteva smucturi vedeta se desprinde. Sub focul vedetei 3 și al monitoarelor sunt distruse și celelalte cuiburi de foc inamice. Pe puntea vedetei 6 nu mai sunt decât cadavre. În timonerie maistrul Niță își reia postul și, manevrând cu cârma și mașinile, vedeta se întoarce cu jumătate din echipaj în viață pentru a raporta îndeplinirea misiunii.

Vedeta 3 "Căpitan Nicolae Romano", comandată de locotenentul Alexandrescu Ion, fusese și ea lovită de tirul inamic. În schimb, la ora 14.30, 20 de minute după angajarea misiunii de către vedeta 6, inamicul fusese anihilat.

CRISTIAN CRĂCIUNOIU

Bibliografie: 1. Vadescu Constantin (C-amiral) - Sub cruasa monitorului. Însemnări din războiul pentru întregirea neamului (manuscris), vol. I 2. Negrescu Nicolae (C-amiral) - Rolul marinei în războiul pentru întregirea neamului, București, 1920 3. Negrescu Nicolae (C-amiral) - Comment on fit la guerre sur le Danube, București, 1938 (Vol. 1, 2) 4. Bardescu Nicolae, comandor - Amintiri după jurnal de bord, în revista Marea Noastră, nr. 7-8, iulie-august 1936, pag. 123

Vedeta rapidă sovietică „170"

Vedeta rapidă de atac cu propulsie reactivă, aripi subacvatice și lansatoare de rachete contra țintelor navale și aeriene "170" constituie o realizare de prestigiu a marinei sovietice. Pentru îndeplinirea principalei misiuni a navei, și anume atacul rapid, în vederea obținerii unei viteze cât mai mari, s-au adoptat unele procedee din tehnica aeronautică, realizându-se astfel viteza de croazieră record de 45 noduri (83,34 km/oră).

Astfel, profilul cocii a fost prevăzut cu redan, adică cu ridicarea părții din față a fundului navei printr-o treaptă având rolul de a reduce rezistența de înaintare, ceea ce duce la majorarea vitezei, a stabilității navei la viraje și a păstrării contactului cu suprafața apei atunci când, prin sporirea vitezei, componenta verticală a rezistenței opuse de apă generează o portanță care ridică prova navei de pe suprafața apei.

Pentru glisarea în viteză cât mai mare, coca navei a fost prevăzută cu trei puncte de sprijin, unul situat pe fund la pupă și două în borduri înspre proră, în aceste puncte fiind montate aripi subacvatice rabatabile care, datorită suprafețelor lor reduse, au un coeficient de frecare scăzut, permițând astfel realizarea unei viteze sporite de deplasare. Aceste aripi având în secțiune transversală un profil hidrodinamic, asupra lor se exercită în cea mai mare parte forța hidromecanică de sustenție, ceea ce are ca rezultat ridicarea navei deasupra apei, aripile rămânând parțial imersate. Pentru manevrarea navei, când aripile subacvatice nu sunt în imersiune, a fost montată pe fundul navei spre proră o cârmă terminată cu două aripi subacvatice orizontale, pentru a se obține și un plus de stabilitate.

Pentru reducerea tangajului și a ruliului și pentru sporirea calităților de navigație pe valuri, aripile subacvatice sunt reglate automat, acționându-se asupra forței lor portante în funcție de imersiune și unghiul lor de înclinație.

Tot în scopul măririi vitezei a fost adoptată propulsia reactivă, asigurată de două turbine cu gaze, formată din câte un compresor și o turbină montate pe același ax, separate prin mai multe camere de combustie folosind ca agent motor gazele rezultate din procesul de ardere a combustibilului într-o instalație anexă. Aceste turbine au, de asemenea, un sistem electronic de stabilizare care acționează în final asupra aripilor subacvatice de la pupă, conjugate cu două elice acționate fiecare de câte un motor diesel, amplasate în partea lor inferioară în imersiune.

Împreună acest complex de turbine cu gaze și motoare diesel dezvoltă o putere de 22.000 CP.

Ca armament, nava este dotată cu două grupuri de containere-lansatoare duble, amplasate în borduri, care adăpostesc patru rachete contra țintelor navale, iar în proră un dispozitiv de lansare a rachetelor contra țintelor aeriene cu încărcare automată, culisant sub punte, acoperit cu două panouri blindate semicirculare. În spatele lui se află un complex de aparatură pentru identificarea semnalelor de alertă ale oricăror ținte aeriene, pentru declanșarea ripostei și pentru ghidajul rachetelor. Nava mai este dotată în pupă cu un tun automat în turelă blindată de 30 mm, având o cadență de tragere ultrarapidă contra rachetelor inamice.

O caracteristică a arhitecturii navale sovietice și implicit a vedetei rapide „170" o constituie cupolele radomurilor (prescurtare de la cuvintele ra(dar)+dome-cupolă), care protejează antenele radar contra agenților atmosferici și care împreună cu celelalte caracteristici prezentate anterior, cumulate într-o singură navă, oferă acesteia un aspect de navă de avangardă, care și-a depășit timpul, și, fără să exagerăm, putem zice că este o apariție epatantă de "science-fiction".

Este construită la Șantierul Naval Petrovsky din Leningrad în anul 1979. Dat fiind că este foarte greu de executat un navomodel navigant cu aripi subacvatice, se poate realiza un navomodel navigant cu motor electric cu baterii, dar cu aripile subacvatice rabatate în sus. Un model cu aripile subacvatice în sustenție se poate realiza pentru clasa C1 machete la scara 1:50 sau 1:100.

M. GEORGESCU

CARACTERISTICI TEHNICO-TACTICE

Tonaj: 280 t standard, 320 t încărcat

Dimensiuni: lungime - 45 m lățime - 11 m pescaj - 2,8 m cu tot cu aripi - 50,6 x 23,5 x 7,3

Armament: 2 lansatoare duble de rachete navă-navă 1 lansator dublu de rachete navă-aer 1 tun automat de 30 mm

Motoare: 2 turbine cu gaz, 2 motoare diesel

Putere: 22.000 CP

Viteză: 45 noduri

Echipaj: 35