TEHNICĂ SPAŢIALĂ

La 15 noiembrie 1988, Uniunea Sovietică a experimentat cu succes complexul spațial „ENERGHIA BURAN". Acest complex este format din racheta purtătoare „Energhia" și nava cosmică reutilizabilă „Buran" (Viscolul).

Lansarea a avut loc la ora 6,00, ora Moscovei, de la cosmodromul Baikonur. După 47 minute de la lansare, la altitudinea de 160 km, au intrat în funcțiune motoarele-rachetă ale navei „Buran", care au plasat-o pe o orbită circulară la 250 km altitudine.

Nava a efectuat două rotații complete în jurul Terrei și după 3,5 ore de zbor au fost aprinse motoarele de deorbitare. Buran a pătruns în straturile dense ale atmosferei efectuind o frânare aerodinamică și după un zbor planat a aterizat asemenea unui avion pe o pistă betonată de 4 800 m lungime și 48 m lățime, la 12 km distanță de cosmodromul de unde fusese lansată.

În cursul zborului, care s-a desfășurat în întregime în regim automat, au fost verificate agregatele și sistemele navei cu utilizări multiple „Buran". Nava are lungimea de 30 m, înălțimea de 16 m, diametrul fuzelajului 5,6 m și anvergura 24 m. Ea poate transporta pe orbita terestră o încărcătură utilă de 30 t și poate reveni din spațiul extraterestru cu o încărcătură de 20 t.

Racheta purtătoare „Energhia", folosită la plasarea pe orbită a navei „Buran", este cea mai puternică rachetă sovietică (170 milioane CP).

Sarcina utilă variază după misiune. Astfel, în zbor planetar poate plasa o încărcătură de 27 t, iar pe orbita selenară 32 t. Pe orbită circumterestră poate sateliza încărcături diferite în funcție de numărul busterelor acroșate: cu 4 bustere: 148 t, cu 6 bustere: 185 și cu 8 bustere: 215 t.

Racheta „Energhia" are două trepte. Treapta este alcătuită din 4 acroșaje cu un diametru de 4,5 m fiecare. Înălțimea acestora este de 36 m. Greutatea treptei I este de 4x347 000 = 1 389 200 kg (greutatea structurii: 4x34 725=138 900 kg) și conține oxigen lichid și kerosen, 4x312 575=1 250 300 kg.

Impulsul specific al acestei trepte este de 3 200 Ns/kg. Durata de funcționare: 118 s. Viteza imprimată este de 3 500 m/s.

Treapta a II-a are diametrul 8,00 m și înălțimea totală 60,00 m. Masa acesteia este de 700 800 kg, din care greutatea structurii 49 000 kg. Conține oxigen și hidrogen lichid, masa 651 800 kg. Impulsul specific al treptei a II-a este de 4 350 Ns/kg. Durata de funcționare: (118)+222=340 s. Viteza imprimată la sfârșitul funcționării acestei trepte este de 9 140 m/s.

Nava reutilizabilă „Buran" a fost supusă unor zboruri-test în atmosfera terestră încă pe la mijlocul anilor '80. Era transportată de un avion Miasișcev M-4 Bizon până la o anumită înălțime, după care era largată, revenind la sol în zbor planat. În momentul de față este în pregătire cel de-al doilea zbor-test în orbita circumterestră, de data aceasta cu echipaj uman la bord. În caz de necesitate, piloții au posibilitatea să părăsească nava prin catapultare. În dezvoltarea ulterioară a misiunilor cu cosmonauti la bord - spune Alexandr Dunalev, șeful programului spațial sovietic Glavkosmos - prioritatea absolută în Uniunea Sovietică este pentru asigurarea securității echipajului. Tot pentru asigurarea unei securități sporite, racheta purtătoare „Energhia" utilizează numai combustibil lichid, a cărui alimentare poate fi întreruptă în cazul unei stări de urgență. Spațiul de încărcare al navetei „Buran" permite repararea și recuperarea sateliților mari. Chiar o stație orbitală completă MIR poate fi luată la bord.

Asemănările exterioare între aparatele de zbor sovietice și cele americane rezultă din aceleași necesități aero și astrodinamice.

Deosebirea importantă constă în faptul că racheta purtătoare „Energhia" este un mijloc de transport cosmic independent și multilateral.

Întregul complex Energhia-Buran este o realizare remarcabilă a cercetătorilor sovietici.

GABRIEL GHEORGHIU