Primul start al navei cosmice sovietice cu utilizări multiple „Buran" a avut loc la 15 noiembrie 1988 de pe Cosmodromul Baikonur din stepa kazahă. La ora 6.00 ora Moscovei au intrat în funcțiune motoarele, iar la ora 8 și 25 de minute naveta ateriza în regim automat pe pista special construită din apropierea cosmodromului, fiind urmărită îndeaproape de un avion de vânătoare care efectua controlul vizual. În timpul scurtului său zbor, naveta a efectuat două rotații în jurul Terrei, suficient pentru a fi testate multiplele și complexele sale sisteme de navigație, manevrare și aterizare. De fapt, startul de la 15 noiembrie a fost cea de-a doua tentativă de lansare a navei „Buran". Prima avusese loc la 29 octombrie, dar a fost întreruptă cu numai 51 de secunde înaintea startului de sistemele automate de control. Aici trebuie precizat că cu circa 10 minute înainte de pornirea propriu-zisă a motoarelor, toate funcțiile de control și de decizie sunt preluate de calculatoarele navetei și centrului de lansări care și hotărăsc, în ultima instanță, dacă startul va avea loc sau nu. Posibilitatea intervenției umane în această fază a fost complet exclusă. Ce se întâmplase la 29 octombrie? Unul din numeroasele elemente de susținere și verificare a rachetei pe rampa de lansare nu se îndepărtase suficient de navă și ar fi putut provoca mari dificultăți lansării. Neprimind confirmarea că respectivul element s-a îndepărtat la distanța cuvenită, computerul a mai așteptat încă 30 de secunde, apoi a oprit lansarea.

Plasarea pe orbită a navetei „Buran" se face cu ajutorul rachetei universale „Energhia". Primul start al acestei rachete cu o capacitate de transport de peste 100 t de încărcătură utilă a avut loc la 15 mai 1987. Zborul s-a desfășurat în regim automat și fără încărcătură. Racheta a fost concepută pentru a plasa pe orbite în jurul Terrei sau pentru a trimite spre alte planete ale sistemului nostru solar diferiți sateliți, stații orbitale sau secțiuni ale acestora ce vor fi asamblate în Cosmos. La start masa rachetei „Energhia" atinge 2 400 t. Forța motoarelor sale depășește 3 500 t. Se remarcă faptul că toate motoarele se cuplează din momentul startului, ceea ce permite evitarea problemelor care pot apărea în momentul cuplării motoarelor în stare de imponderabilitate. Racheta dispune de două trepte. Prima treaptă este alcătuită din patru rachete de dimensiuni mai mici cu combustibil lichid, ce se desprind de corpul central în momentul epuizării combustibilului și aterizează cu ajutorul parașutelor, fiind integral recuperabile și refolosibile după verificările și testările de rigoare. Cea de-a doua treaptă, corpul central, amerizează într-o regiune dinainte stabilită a Oceanului Pacific, de unde este, de asemenea, recuperată și transportată înapoi la baza de lansare. Să mai adăugăm că „Energhia" poate trimite spre Lună 32 t de încărcătură utilă, iar spre Marte sau Venus 28 t de încărcătură. O mare atenție s-a acordat în procesul de proiectare a rachetei „Energhia" măsurilor de securitate. Racheta își poate continua zborul chiar și în cazul în care unul din motoarele unei trepte a încetat să funcționeze dintr-un motiv sau altul. În cazul unei avarii de proporții pe porțiunea suborbitală a traiectoriei, nava „Buran" are posibilitatea să se desprindă în mod operativ de corpul rachetei și să se întoarcă pe Pământ.

MIRCEA PODINA