ANTRENAMENTE DE EVITARE A CIOCNIRILOR

Dr. L. M. BALOIU

În numărul trecut al revistei MODELISM am prezentat un program pe calculator pentru antrenamentul sportivilor în curse de viteză la automodelism. Dar de ce oare l-am botezat program de antrenament și nu simulator de cursă? Traseul este cel regulamentar și apare pe ecran așa cum vede sportivul de pe platforma de comandă, așezarea tastelor de comandă sugerează stația, timpul de parcurs al unei ture și viteza de deplasare sunt apropiate de cele reale, mașina se răstoarnă sau derapează dacă se iau virajele cu o viteză prea mare... toate acestea seamănă mulțumitor de bine cu situația reală. Atunci?

Ei bine, din cursă lipsește un element esențial, anume prezența celorlalți concurenți. Ca să câștigi o cursă nu este suficient să iei corect virajele și să nu intri în mantinelă. Trebuie să mai știi și cum să manevrezi printre modelele celorlalți concurenți, să eviți să le ciocnești sau să fii lovit întrucât fiecare asemenea incident, o dată produs, duce la pierderea de secunde prețioase.

Primul program, o dată încărcat și lansat în execuție cu comanda RUN, vă cere să îi dați viteza de parcurgere a traseului și numărul de parcursuri. După ce acești parametri au fost introduși, pe ecranul monitorului apar desenate un număr de 50 de borne. Mașina telecomandată pornește din partea stângă a ecranului și se deplasează spre dreapta. Ea poate fi deplasată spre stânga și spre dreapta față de direcția de mers (deci, pe ecran, în sus și în jos) prin apăsări scurte pe tastele J și K. Îndată ce a ajuns la extremitatea dreaptă a ecranului, mașina reapare din stânga, dar într-o altă poziție verticală. Parcurgerea traseului se reia astfel de numărul de ori stabilit inițial. Programul se oprește la încheierea parcursului, la lovirea unei borne sau la ieșirea prin partea de sus sau de jos a ecranului. În toate aceste cazuri el se poate relua, cu menținerea sau modificarea, după dorință, a vitezei și a numărului de parcursuri. Programul se va relua ca atare, fără compilator, întrucât este foarte rapid.

Cel de-al doilea program, se va încărca în calculator după ce în memorie s-a încărcat programul de compilare (vezi MODELISM nr. 2/1988 (19) pag. 17). Se va proceda apoi la compilarea programului, după care se va lansa în execuție cu comanda RANDOMISE USR 40000. Vi se vor cere, din nou, viteza și numărul de parcursuri. Așa cum este scris, programul acceptă la numărul de parcursuri orice valoare (evident, pozitivă), dar un antrenament util se realizează doar de pe la 10 parcursuri în sus. Pe ecran va apărea desenată o șosea dreaptă, delimitată de două borduri, pe care se deplasează spre dreapta 12 mașinuțe dirijate de calculator, printre care trebuie să se strecoare mașina pilotată de sportivul care se antrenează. Mașina pilotată de noi se deosebește de celelalte prin aceea că este de culoare roșie, în timp ce mașinile calculatorului sunt albastre (pe monitoare alb-negru, mașina noastră are o nuanță de gri ceva mai deschisă decât celelalte), are o antenă mai înaltă și, mai ales, se deplasează de două ori mai repede! Dirijarea ei, la stânga și la dreapta (din nou, pe ecran, în sus și în jos), se realizează tot din tastele J și K. Traseul se va parcurge și de data aceasta de numărul de ori prestabilit, performanță care se realizează dacă se evită următoarele trei situații:

- se intră pe una din borduri; - se lovește una din mașinile calculatorului; - se face un viraj care „taie calea" uneia din mașinile calculatorului, în care caz veți fi, eventual, ciocnit de către aceasta.

La „ieșirea" prin extremitatea dreaptă a ecranului, toate cele 13 mașini apar din nou în extremitatea stângă, menținându-și încă, de data aceasta, banda de circulație.

În ceea ce privește introducerea programelor de pe listingul publicat mai jos în memoria calculatorului, în vederea salvării lor pe bandă magnetică, sunt de făcut câteva observații:

1. La primul program, la instrucțiunile 145, 200, 230 și 400, pentru a scrie „E" și „F" se va proceda astfel: 1.1. Se vor scrie ghilimelele din stânga 1.2. Se vor apăsa, concomitent, tastele CAPS SHIFT și 9, pe ecran prompterul L fiind înlocuit cu G 1.3. Se va apăsa tasta literei E sau F 1.4. Se apasă din nou concomitent CAPS SHIFT și 9, prompterul G revenind la L 1.5. Se scriu ghilimelele din dreapta, apoi se continuă normal cu restul instrucțiunii.

2. La al doilea program, aceleași prescripții se vor aplica în cazul instrucțiunilor 85, 1210, 1220, 1337 și 1340.

3. În cazul ambelor programe, este esențială menținerea culorilor, așa cum sunt ele definite prin INK 1 și INK 1 și exact acolo unde sunt ele situate în listinguri, întrucât încercarea de a le modifica face programul inoperant (de pildă mașina dv. poate trece „printr-o" bornă sau „prin" altă mașină fără ca acest lucru să mai fie sesizat de către calculator).

[PROGRAMUL DE COD URMEAZĂ]

---

Confruntările armate din primul război mondial au contribuit la triumful a noi mijloace de luptă, unele apărute înainte de 1914, cum au fost submarinele, autoblindatele, trenurile blindate, armele automate, comunicațiile radio și avioanele, altele, născute în acei ani de încleștare: gazele toxice și tancurile, mijloace de luptă ce au schimbat radical în următoarele decenii modul de a purta războiul.

După încheierea păcii, folosindu-se de experiența câștigată în conflict, specialiști militari au trecut la perfecționarea lor, paleta de preocupări fiind foarte largă. Ea a cuprins, după cum era de așteptat, toate categoriile de arme cunoscute. Între acestea s-au numărat și mijloacele blindate, care dădeau posibilitatea, ultimul an de război o dovedise cu prisosință, să se revină la luptele de mișcare, la străpungeri decisive ale fronturilor.

Ca urmare, în anii douăzeci și treizeci ai secolului nostru, au apărut pe planșetele proiectanților, iar marile uzine producătoare de armament le-au materializat, noi tipuri de tancuri: amfibii, aruncătoare de flăcări, tunuri de asalt, vânătoare de tancuri, purtătoare de tunuri antiaeriene, alături de o gamă diversificată de blindate auxiliare folosite pentru puncte de comandă, transportul trupelor, al munițiilor, pentru tractarea pieselor de artilerie, pentru deminarea câmpurilor de luptă etc.

Ultima categorie avea, în general, la dispoziție blindate relativ ușoare, între 1,5 și 3,5 t, protejate împotriva focului armamentului de infanterie, se deplasau rapid și puteau străbate terenuri frământate. Punctul de plecare în construcția lor l-a constituit realizarea căpitanilor britanici J. Carden și V. Loyd, inventatorii unei tanchete al cărei model a fost achizitionat de Ministerul de Război de la Londra la sfârșitul anului 1928. „Carden-Loyd Mk. VI" avea 1,4 t, un echipaj de 2 oameni, blindajul între 6-9 mm, o viteză de 45 km/h și o autonomie de 160 km. Senila, după cum nota un specialist militar român din epocă, locotenent-colonelul Radu Davidescu, era construită din elemente scurte, deci cu un pas foarte mic, ușoară, suplă și puțin zgomotoasă, ceea ce permitea obținerea de mari viteze, fiind în afară de aceasta și foarte rezistentă.

Realizarea a stârnit imediat interesul celorlalte țări producătoare de tancuri, cum erau Franța, U.R.S.S., Italia, S.U.A., Japonia, Polonia și Cehoslovacia, cât și a statelor interesate să-și modernizeze dotarea trupelor proprii. Ca urmare, tancheta „Carden-Loyd Mk. VI" a fost exportată, sub forma de licență sau ca produs al industriei britanice de armament, în 16 state de pe aproape toate continentele.

În Cehoslovacia licența tanchetei amintite a fost cumpărată în 1929 de firma „Ceskomoravska Kolben Danek" („C.K.D.") la îndemnul Ministerului de Război de la Praga. Producția de serie nu a început imediat deoarece specialiștii uzinei au făcut unele modificări proiectului original, căutând să îmbunătățească sistemele de conducere și rulare. În 1933 ei erau în măsură să prezinte prototipul tanchetei „AH IV", în greutate de 4 t cu șasiul inspirat după cel al tancului american „Christie". Blindatul avea 3,2 m lungime, 1,73 m lățime, 1,88 m înălțime, blindaj de 15 mm, motor cu benzină de 60 CP, tip „Praha", cu 6 cilindri în linie, răcit cu lichid. El dezvolta o viteză de 44,5 km/h pe șosea și între 15-30 km/h pe teren frământat. Armamentul consta dintr-o mitralieră și o pușcă-mitralieră „Z.B." cal. 7,92 mm. Echipajul era format din 2 oameni. Între performanțele tehnice se numărau traversarea șanțurilor de 1,5 m lățime, urcarea pantelor de până la 45° și trecerea vadurilor de 0,9 m adâncime.

Cutia blindată, alcătuită din plăci laminate îmbinate pe un schelet, fusese împărțită în interior în trei compartimente: al transmisiei, în față, de luptă și conducere centrală, la mijloc, energetic, în spate.

Turela, de forma tronconică, compusă din două plăci laminate îmbinate prin nituire, era dispusă în afara axului tanchetei, spre stânga. Construcția îi permitea să execute o mișcare circulară de 360°. Deasupra oblonului de acces al comandantului, pe turelă, constructorii fixaseră o cupolă rotativă destinată observării terenului înconjurător.

Mitraliera era instalată în turelă, iar pușca-mitralieră în dreptul postului de conducere. Ele foloseau același tip de muniție. Unitatea de foc era de 3000 de cartușe.

Echipamentul de rulare se compunea din 2 roți motrice, 2 roți de întindere, 8 galeți de dimensiuni mari, îmbrăcați în bandaje de cauciuc, 2 role de sprijin ale șenilelor, de asemenea cu bandaje de cauciuc și 2 șenile formate, fiecare, din 77 de patine cu cale de rulare centrală și dinți dubli. Suspensia era asigurată de 8 balansoare și 4 arcuri cu foi semieliptice.

În 1937 guvernul român a hotărât modernizarea înzestrării cu mijloace de luptă a trupelor de blindate. După studii amănunțite specialiștii militari români au ales două tipuri cehoslovace - un tanc ușor „LT-35", produs de firma „Skoda", și tancheta „AH IV", fabricată de firma „C.K.D." - și unul francez, „R-35", realizare a uzinelor „Renault".

La fel ca și în cazul tancurilor (amănuntele le-am dat în numerele 1/1986 și 3/1987 ale revistei Modelism), ei au cerut câteva modificări ale tanchetei „C.K.D. Praha AH IV": îndepărtarea cupolei de observare aflată deasupra turelei (înălțimea blindatului a scăzut la 1,67 m), diminuarea blindajului până la 6,22-12 mm (greutatea totală a tanchetei s-a redus astfel la 3,5 t), înlocuirea motorului de 60 CP cu unul, tot tip „Praha" cu 6 cilindri, de 50 CP și micșorarea spațiului postului.