Spre deosebire de marina americană și marina franceză, care au optat pentru submarinele de atac nuclear, amândouă întrerupând dezvoltarea submarinelor convenționale, Marea Britanie a dorit să își păstreze echilibrat raportul dintre submarinele sale nucleare și convenționale. Astfel, categoria submarinelor tradiționale diesel-electrice a fost reînnoită și întărită cu tipul 2400, iar categoria submarinelor nucleare cu clasa Trafalgar, pe care o prezentăm.

În prezent, flota de submarine nucleare a Marii Britanii are trei clase operaționale: clasa Valiant cu cinci unități, clasa Swiftsure cu șase unități și parțial clasa Trafalgar, care va număra în final șapte unități, cinci fiind deja operaționale.

Primul submarin britanic nucleare Dreadnought, a fost dezafectat, fără însă a se decide încă ce se va face cu el, deoarece componentele sistemului motor sunt puternic contaminate radioactiv.

Flota de submarine nuclear britanică, a treia în lume după cea americană și sovietică, va fi dezvoltată în viitor cu o nouă clasă Vanguard perfecționată atât din punct de vedere al calităților hidrodinamice și de propulsie, cât și al celor de atac nuclear. Clasa va număra 6 unități pentru care se preconizează a se aloca 9,869 miliarde lire sterline la cursul valutar al anului 1985.

Clasa Trafalgar este o îmbunătățire calitativă a clasei Swiftsure, care la timpul ei a fost o îmbunătățire a clasei Valiant, din care a derivat, astfel încât între clasele de submarine nucleare britanice nu se înregistrează diferențe mari, ca în cazul celor americane și sovietice. Criteriul pe care Royal Navy l-a impus proiectanților și constructorilor de la Vickers Shipbuilding and Engineering Limited of Barrow, din Furness, a fost acela de a construi o navă care, în timp ce menține deplasamentele și dimensiunile mici comparativ cu alte construcții similare, prezintă avantaje mari în sectorul silențiozității și armelor utilizate. Printr-o revizuire totală a aparatului de propulsie față de clasa precedentă s-a dorit realizarea unei viteze și silențiozități superioare în mișcare. Armamentul este adaptat noilor cerințe ale luptei submarine, optându-se pentru torpilele Tigerfish, Spearfish și pentru rachetele Subharpoon cu lansare de sub apă.

Primul submarin din clasă, HMS Trafalgar, care a dat numele întregii clase, a fost comandat la 7 septembrie 1977, construcția a fost începută la 25 aprilie 1979, iar lansarea a avut loc la 27 iulie 1981. Începând cu 27 mai 1983, el a devenit operațional, fiind înregistrat cu indicativul S107 în registrele Royal Navy și cu indicativul SSM107 în cele ale NATO. Cele șapte unități ale clasei au în ordinea lansării următoarele nume și indicative: HMS Trafalgar S107, HMS Turbulent S87, HMS Tireless S88, HMS Torbay S90, HMS Trenchant S91, HMS Talent S92, HMS Triumph S93, ultimul urmând să devină operațional în 1990.

Principalele caracteristici ale clasei sunt:

Tip: submarin nuclear de atac Deplasament: D suprafața 4700 t; Dimersiune 5000 t Dimensiuni: L = 85,4 m B = 10,1 m H = 9,83 m T = 8,2 m

Tipul reactorului nuclear: PWR1 Tipul mașinii principale: 2 turbine de 15000 CP General Electric Viteza: 32 Nd Tuburi lans torpile: 533 mm, un număr nedeclarat Torpile: Tigerfish și Spearfish, un număr nedeclarat Tuburi lans rachete: un număr nedeclarat Rachete cu încărcătură nucleară: Subharpoon, un număr nedeclarat Echipaj: 98 oameni Preț: apreciat la 350 milioane dolari.

MIHAI PĂUN