SEMNELE ŞI INSIGNELE DISTINCTIVE ALE PERSONALULUI AERONAUTICII ROMÂNE (1912-1918)

Piloții și observatorii purtau aceste semne (articolul nr. 5) la bluza, tunică şi manta astfel: ofițerii, pe partea stângă a pieptului sub sinul stâng, la înălțimea nasturelui al patrulea de sus. Trupa purta semnul cusut pe mâna stângă, deasupra cotului. Insemnele se purtau în toate ținutele, iar la serviciu totdeauna obligatoriu.

În afara de aceste insemne, personalul care intra în compunerea unităților de aviație (articolul nr. 7) va purta literele -AV- (la chipiu), conform prevederilor regulamentului asupra descrierii uniformelor şi ținutelor armatei".

La 15 septembrie 1915, ca urmare a Înaltului Decret nr. 305 din 10 august 1915, se înființează Corpul de aviație român, în compunerea căruia au intrat trei grupuri aeronautice, o escadrilă de recunoaștere pusă la dispoziția Marelui Cartier General şi patru secții de aerostație.

Primul comandant al Corpului de aviație român a fost locotenent colonelul Constantin Gavanescul și purta ca semn distinctiv la gulerul tunicii două steluțe în opt colțuri cu aripi.

Dezvoltarea socială, economică şi politică a țării în cel de-al doilea deceniu al secolului XX era strâns legată de încheierea procesului de formare a statului național unitar român.

Călăuzite de această aspirație, cercurile conducătoare ale României au încheiat cu puterile Antantei un tratat de alianță şi o convenție militară, în baza cărora România a decretat la 15 august 1916 mobilizarea tuturor forțelor sale armate, inclusiv aviația. Cu puținele avioane aflate în dotare, Corpul de aviație a executat misiuni de observare, recunoaștere şi chiar de bombardament. Către sfârșitul anului 1916, piloții şi observatorii aerieni vor purta la mâna stângă, deasupra cotului, un nou semn de armă. Acesta era confecționat din fir galben auriu şi reprezenta două aripi cu o elice la mijloc, fiind purtat atât de ofițeri, cât și de subofițeri. Semnul se afla și pe nasturii de la tunică şi manta. Gradele inferioare purtau acest semn brodat pe mătase de aceeași culoare pe o bucată de postav.

Ofițerii observatori din aerostația militară purtau ca semn de armă o ancoră cu aripi ce avea deasupra coroana și cifra regală. Semnul se aplica la mâna stângă, deasupra cotului, şi era confecționat din fir auriu, fiind cusut pe o bucată de postav negru.

VALERIU AVRAM

România s-a numărat printre primele țări din lume în cucerirea spațiului aerian, în înzestrarea forțelor sale armate cu aerostate și avioane.

Prima școală de pilotaj s-a înființat la Chitila la 11 iunie 1910. Aici s-au construit în licență și primele avioane de tip Farman (Farman IV). În luna aprilie 1911, primul lot, format din șase ofițeri și un voluntar civil, Poli Vacas, începe cursurile în vederea pregătirii lor ca piloți militari.

Cea de-a doua școală de zbor își începe activitatea la începutul lui august 1911 la Cotroceni din inițiativa entuziastului aviator George Valentin Bibescu.

Primii absolvenți ai școlilor de zbor nu aveau o uniformă specială și nu purtau nici un semn distinctiv.

La 1 aprilie, conform Înaltului Decret din 27 martie 1912, își începe activitatea Școala militară de pilotaj, sub conducerea maiorului Ion Macri. La 5 mai 1912 a fost înființată Liga Națională Aeriană.

Mijloacele materiale ale societății au provenit din cotizații și subscripții publice, urmărindu-se, așa cum se arată în articolul 1 din statut, înzestrarea armatei române cu aeroplane". Absolvenții Școlii de pilotaj a Ligii Naționale Aeriene, care își luau brevetul de pilot pe aparate monoplane, purtau la gulerul tunicii ca semn distinctiv un mic avion Blériot (din metal alb), deosebiindu-se astfel de cei care terminau Școala militară de la Cotroceni care își luau brevetul pe aparate biplane.

Rezultatele bune obținute de tânăra aviație română cu prilejul manevrelor militare din anii 1911 și 1912, pregătirea unui număr însemnat de piloți în școlile de zbor au determinat autoritățile de stat să treacă la organizarea aeronauticii militare pe noi baze. Prin Înaltul Decret nr. 3199 din 18 aprilie 1913 și în conformitate cu legea aprobată de parlamentul țării la 1 aprilie 1913, aeronautica militară devine armă de sine stătătoare.