PANAVIA TORNADO TORNADO GR MK. I

Tornado este rezultatul celui mai important program de cooperare vest-european de până acum în domeniul aviației militare, fiind realizat în comun de BAe, MBB și Aeritalia și destinat dotării forțelor aeriene ale Marii Britanii, Republicii Federale Germania și Italiei. Punerea la punct a avionului a necesitat 13 machete, 7 prototipuri și 6 exemplare de preserie.

Zborul inaugural al primului prototip P.01, german, D-9591, a avut loc la 14 august 1974, la Manching/Ingolstadt. Livrarea aparatelor de serie, a căror fabricație este coordonată de societatea PANAVIA, special înființată, a început în 1983. Repartizarea producției este următoarea: 385 exemplare pentru Marea Britanie, din care 220 Gr Mk 1 și 162 F.Mk 2-F.3; 324 pentru R.F. Germania, din care 212 pentru Luftwaffe și 112 pentru Marine, iar pentru Aeronautica Militare Italiană 100 de aparate. Un singur Tornado costă aproape 25 milioane de dolari. Au mai fost solicitate avioane de acest tip de către Arabia Saudită și Oman.

În versiunea de bază, IDS (Interdictor-Strike), Gr Mk-1, avionul poate executa șase tipuri principale de misiuni: sprijin la sol și protecție aero în zona de operații militare, recunoaștere, superioritate aeriană, atac asupra unor obiective navale și, în special, misiuni de bombardament în adâncimea teritoriului inamic.

În versiunea ADV (Air Defence Variant), F.Mk. 2 și ulterior F3, dezvoltată de BAe pentru RAF, Tornado este un interceptor pentru orice vreme cu mare rază de acțiune. Versiunea ERC (Electronic Combat and Reconnaissance) este în studiu în RFG, iar o alta, pentru misiuni asemănătoare, de tip Wild-Weasel (antiradar) se află în studiu la... U.S. Air Force!

Configurația avionului este specifică aparatelor de luptă concepute la sfârșitul deceniului trecut, construcția sa fiind sobră și rațională, lipsită de orice extravagantă mai mult sau mai puțin justificată din punct de vedere aerodinamic, dezavantajele unei forme mai puțin elaborate (de exemplu fuzelajul cu secțiune dreptunghiulară) fiind compensate printr-un important surplus de putere, asigurat de câte două motoare Turbounion RB-199, primele MTRDF cu trei arbori și capabile practic, să-și dubleze tracțiunea în regim de forțaj. Tornado este un avion complet metalic, celula fiind realizată din aliaje pe bază de aluminiu și titan. Aripa, cu geometrie variabilă, are planurile mobile de tip cheson. Unghiul de săgeată variază de la 25°, la decolare și aterizare, la 67° în regim supersonic. Pe toată lungimea planurilor mobile sunt prevăzute dispozitive de hipersustentație, voleți Kruger în bordul de atac și voleți cu dublă fantă în bordul de fugă. Pe extradosul fiecărui plan mobil se află câte două spoilere. Pivotarea aripii este comandată hidraulic, avionul putând ateriza în deplină siguranță și la unghiul de săgeată maxim. Fuzelajul este o semimonococ formată din trei tronsoane. Cele două posturi de pilotaj sunt echipate cu fotolii catapultabile zero-zero, fiind acoperite de o cupolă comună ce se rabate spre înapoi. Trenul de aterizare, deosebit de robust, permițând abordarea unor terenuri fără pistă betonată, are roata de bot dublă și este acționat hidraulic. Scoaterea de avarie se face cu azot sub presiune. Tornado este dotat cu APU (agregat de putere auxiliar) și are două sisteme hidraulice independente acționate separat de către fiecare dintre motoare.

În vederea îndeplinirii misiunilor de luptă în orice condiții atmosferice și cu mare precizie, avionul dispune de echipament de navigație deosebit de complex, care înglobează un sistem de navigație-atac, cu radar de urmărire a reliefului terestru, sistem inertial de navigatie, indicator de distanță, radioaltimetru, radar pentru țintele aeriene, vizor head-up, vizor laser etc., iar cu scop defensiv radar de alarmă și echipament IFF. La pregătirea unei misiuni, coordonatele țintei, traiectul de pătrundere și cel de revenire sunt prelucrate de un calculator terestru și introduse înainte de decolare în calculatorul central al avionului prin intermediul unei casete cu bandă magnetică. Grație acestor dotări, Tornado poate străbate distanța până la țintă și înapoi zburând în regim automat, cu 800 km/oră la numai 60 m de sol, ziua sau noaptea, virtual în orice condiții meteo, erorile de navigație fiind reduse. În cazul în care, din diferite motive, pe traiect avionul coboară necontrolat sub altitudinea minimă de siguranță și pilotul nu intervine, calculatorul lansează un semnal sonor și comandă ridicarea aparatului la un alt nivel de zbor.

Așa cum spuneam, British Aerospace a dezvoltat pentru RAF o versiune interceptor, inițial denumită F2 și ulterior F3, în special datorită echipării cu noul motor Turbounion RB-199 Mk. 104, având camera de postcombustie mărită. Anul acesta, o patrulă de avioane Tornado F. 3 aparținând RAF-ului a efectuat un zbor în jurul globului pământesc, în nouă zile (inclusiv escalele), acoperind un traiect de 41 840 km, formația fiind asistată de avioane de transport Hercules și cisterne zburătoare TriStar.

Revista „Modelism" publică în acest număr desenele în trei vederi ale versiunii de bază, Gr Mk. 1, purtând însemnele Escadrilei XV Tornado, staționată, în anul 1983, la baza aeriană Laarbruch, RFG. Precizăm că aparatele RAF sunt vopsite complet în combinația coloristică de camuflaj gri închis-verde închis, numărul escadrilei fiind scris cu alb pe deriva.

Caracteristici și performanțe ale avionului Tornado Gr. Mk. 1

Anvergura: aripa desfășurată la 25° - 13,90 m aripa repliat la 68° - 8,60 m Lungime totală - 16,70 m Înălțime - 6,80 m Calea trenului de aterizare - 3,10 m Masa proprie-echipaj - 14 091 kg Masa maximă la decolare - 27 215 kg Sarcina utilă maximă - 9 000 kg Viteza maximă la 150 m - 1350 km/oră Viteza maximă la 11 000 m - 2333 km/oră Viteza de aterizare - 275 km/oră Timp de urcare la 9 145 m - 2 min. Autonomie: cu sarcina utilă - 1380 km cu rezervoare auxiliare - 3 220 km Plafon practic - 15 240 m

Motoare: două Turbounion RB-199 34r Mk 101, cu 40 kN tracțiune fiecare, în regim de forțaj 71,2 kN

Armament: fix, 1-2 tunuri IWKA-Mauser, calibru 27 mm, rezervă 180 proiectile acroșabil, pe 4-6 piloni sub aripi și fuzelaj, în funcție de misiune: rachete aer-aer Sidewinder sau Skyflash, rachete aer-mare Kormoran sau Sea Eagle, rachete aer-sol antiradar Alarm, bombe clasice explozive sau cu napalm, containere cu muniții largabile antitanc, antipisă, antipersonal de tip BL-775 (RAF) sau MW-1 (LW-AMI), aparatură de bruiaj etc.

Bibliografie 1. Jane's all the World's Aircraft 1979-1980 2. Jane's all the World's Aircraft 1984-1985 3. Prospect MBB la Salonul Aerului de la Paris-Le Bourget 1985 4. Air et Cosmos nr. 1034/1985 5. Rolls-Royce News, decembrie 1983 6. Scale Models International, iunie 1987 7. Flieger Revue nr. 5/1989 8. Letectivi + kosmonautika nr. 12/1989

IULIAN ROBĂNESCU