IAR-813 este primul avion de concepție și construcție românești fabricat în serie în țara noastră după cel de-al doilea război mondial. Prototipul, realizat în cadrul URMV-3 Brașov, după proiectul inginerului Radu Manicatide, a efectuat primul zbor în anul 1950, fiind pilotat de Ion Milu. Construit ulterior în serie, în peste o sută de exemplare. IAR-813 a fost destinat în principal dotării școlilor de pilotaj civile și militare românești, însă au existat câteva aparate destinate misiunilor utilitare și sanitare. Dovedind excepționale aptitudini pentru formare și antrenament și fiind capabil să execute întreaga gamă de figuri acrobatice, avioanele IAR-813 au fost menținute în serviciu aproape două decenii, îndelungata lor carieră fiind punctată de numeroase prezențe la mitingurile aeriene din țară și din străinătate (Kiev, Tusino, Budapesta), precum și de câteva recorduri naționale și internaționale realizate la sfârșitul deceniului cinci, în cadrul clasei de aeronave C-1b.

Amintim dintre acestea recordurile naționale de altitudine, la bărbați, de 6 291 m, realizat de C. Onciu, și la femei, de 6 461 m, scos de Elena Barac, cele două recorduri naționale de viteză pe circuit închis de 500 și 1000 km, de 197,954 și, respectiv, 197,335 km/ora, realizate într-o singură zi de pilotul sportiv B. Enciulescu, precum și cele trei recorduri internaționale de viteză pe traiect recunoscut, omologate de FAI, obținute de o formație de trei avioane IAR-813 pilotate de C. Onciu, C. Manolache și S. Otoiu, pe traiectul București-Kiev-Moscova-Kiev-București.

IAR-813 este un monoplan cu aripa jos, biloc (côte à côte), cu dublă comandă, de construcție mixtă: lemn-metal. Fuzelajul este o grindă cu zabrele realizată din țevi de oțel sudate, peste care sunt trase "lise" din lemn. El este complet împânzit, cu excepția pereților laterali ai cabinei și intradosului în aceeași zonă, confecționați din placaj. Aripa, cu un singur elerron, are structura din lemn, este acoperită cu placaj împânzit și dispune de clape simple pentru aterizare. Ampenajul, realizat tot din lemn, are suprafețele fixe acoperite cu placaj și cele mobile cu pânză. Comenzile sunt compensate. Cabina de pilotaj are două uși de acces laterale și este dotată cu un sistem de ventilație. Rezervorul de carburant este instalat sub podeaua cabinei, în centrul de greutate. Trenul de aterizare este fix. Instalația de forță este asigurată de un motor Walter Minor de fabricație cehoslovacă, cu șase cilindri inversați, răciți cu aer, de 105 CP, ce antrenează o elice din lemn cu pas fix.

IAR-813 a fost realizat în mai multe variante de vopsire, cu unele deosebiri în privința formei, dimensiunilor și poziției însemnelor. Alăturat sunt prezentate versiunile "sportiv" și "sanitar", ultima echipată cu schiuri. Înmatricularea YR-IBB aparține unuia dintre puținele exemplare păstrate și care se află expus, din nefericire într-un stadiu avansat de degradare, la Muzeul Tehnic "Prof. ing. Dimitrie Leonida" din București.

Caracteristici și performanțe

Anvergura.......................... 10,00 m Lungime........................... 8,35 m Înălțime........................... 2,25 m Suprafața portantă................. 15,00 mp Greutate gol...................... 496,00 kg Greutate de zbor.................. 750,00 kg Viteza maximă..................... 192 km/ora Viteza minimă..................... 75 km/ora Plafon............................ 5 800 m Autonomie......................... 700 km Rulaj la decolare................. 180 m la aterizare...................... 150 m

IULIAN ROBĂNESCU