drila avea în dotare și un H. Brandenburg cu motor de 100 CP pentru pregătirea noilor piloți. Comandanții acestei unități au fost Froereich Wadige, Kruck Emil, Brunner József și Szendrey László. În vara anului 1917, ca urmare a intensificării operațiilor militare, unitatea a fost mutată la Tg. Secuiesc. Personalul navigant era format din Bauer Pál, Csenkey Géza, Demeter Lénárd, Kresales Ferenc, Késmárky (Kullmann) László, Vizkeleti Imre, Eberle János, Kardhordó Gyula și Takács Nándor.

În timpul luptei pentru întregirea națională, aviatorii români s-au luptat cu înaltă pricepere și abnegație cu una din cele mai mari și mai puternice forțe aeriene angajate în conflagrația mondială - aviația austro-ungară. Studierea atentă și interpretarea riguroasă a fondurilor arhivistice din țară și din străinătate făcut posibilă stabilirea exactă în spațiu și timp a activității aviației austro-ungare pe frontul românesc în anii primului război mondial.

În campania dintre anii 1916-1917, aviatorii români s-au confruntat cu echipajele a 18 escadrile austro-ungare încadrate cu peste 200 piloți și observatori și peste 100 de avioane. Marea majoritate a acestora au fost avioane de recunoaștere și bombardament ușor tip Hansa-Brandenburg CI dotate cu motoare în toate variantele.

La 15 august 1916, odată cu intrarea trupelor române în Transilvania, Austro-Ungaria a retras de pe frontul rus trei escadrile de recunoaștere și bombardament ușor Feldfliegerkompanie (Flik) 13, 22 și 23. Pe aerodromul din Caransebeș, personalul navigant al Escadrilei nr. 32 își începe activitatea din prima zi. Toate aceste escadrile au fost dotate cu aparate Hansa-Brandenburg CI, echipajele lor încadrate cu piloți și observatori maghiari cunoscători ai geografiei Transilvaniei, au desfășurat o activitate intensă. Astfel, orașele Turnu Severin și Piatra Neamț au fost bombardate în zilele de 19 și 30 august și la 17 septembrie 1916. Au fost uciși și răniți femei, copii și bătrâni nevinovați. Misiuni de recunoaștere în aceste zone au fost executate și de echipajele din Flik nr. 30, cu baza în Maramureș.

La sfârșitul anului 1916, ca urmare a întăririi capacității de luptă a armatei române, este adusă pe frontul românesc și Escadrila nr. 44 F. Aflată sub comanda căpitanului Korbuly László, personalul navigant al unității inamice a efectuat recunoașteri aeriene decolând de pe aerodromul de la Vermești, apoi de pe terenul de zbor de la Săintkatelna de lângă Tg. Secuiesc. Avioanele Hansa Brandenburg CI ale escadrilei au executat numeroase misiuni de recunoaștere pe Valea Siretului. Această unitate de aviație a purtat pentru prima dată în aeronautica austro-ungară un simbol separat - un fulger desenat în spatele postului deservit de observator.

Activitatea intensă desfășurată de aviația austro-ungară a primit de la început riposta fermă a ostașilor și aviatorilor noștri. În ziua de 7 noiembrie 1916, un avion austriac Brandenburg aruncă două bombe asupra Comăneștiului. Spre seară, când executa o nouă misiune, este doborât de Compania 12 comandată de sublocotenentul Strat, care este felicitat de comandantul Diviziei a 7-a și chiar de regină.

În dimineața zilei de 25 noiembrie 1916, echipajul format din comandantul Escadrilei nr. 23, Kammerer Andor - pilot și Hammersberg Béla - observator, pleacă într-o misiune pentru a asigura protecția unui avion Hansa Brandenburg românesc care avea misiunea să fotografieze liniile inamice.

Ajungând deasupra Carpaților, avioanele de vânătoare Nieuport 11 din Grupul aeronautic Bacău i-au atacat pe intruși. Executând un picaj pronunțat, avionul fotograf inamic fuge din fața rafalelor vânătorilor noștri, dar echipajul inamic de însoțire n-a mai scăpat de atacul furios al Nieuporturilor. În timpul luptei, observatorul Hammersberg Béla a fost grav rănit în piciorul stâng și în stomac. Reușind cu greu să scape din această luptă, pilotul inamic aterizează cu mare greutate la bază, deteriorând grav avionul. La aterizare, observatorul a fost găsit mort ca urmare a rănilor căpătate în luptă.

O caracteristică a echipajelor aviației austro-ungare a fost atacarea orașelor și satelor românești lipsite de apărare. La sfârșitul lunii noiembrie 1916, un avion Hansa Brandenburg CI a survolat orașul Tg. Jiu aruncând bombe și tragând cu mitraliera. Tot în această perioadă echipajele din Flik 13 și 22 atacă localitățile Craiova, Turnu Severin și Piatra Neamț.

La sfârșitul anului 1916, cu sprijinul Misiunii aeronautice franceze, Corpul de aviație român este reorganizat și modernizat. La 21 ianuarie 1917, unitățile de aviație românești dispuneau de 53 de avioane gata de luptă, din care 23 Farman 40 (de recunoaștere și bombardament ușor), 18 Nieuport (de vânătoare), 12 Breguet Michelin și 5 (de bombardament).

Comandamentele austro-ungare au concentrat în iarna și primăvara anului 1917 puternice forțe aeronautice în Transilvania. Au fost aduși de pe frontul italian și rus piloți cu experiență care au format noile escadrile 1, 31, 33, 36, 38, 44 și 52, dotate printre altele și cu avioane Hansa Brandenburg CI cu motoare de 160 CP.

La începutul lunii ianuarie 1917, avioanele austro-ungare de recunoaștere de tip H. Brandenburg și Knoller au executat mai multe misiuni pentru studierea noilor poziții ale armatei române. Astfel, echipajul avionului H. Brandenburg nr. 63-23, format din pilotul (subofițer) Kaszála Károly - pilot și locotenentul Varju Vilmos - observator, a efectuat un bombardament asupra gării din Bucecica. Ei s-au angajat în luptă cu un F 40 rusesc în sectorul Fundul Moldovei. Echipajul inamic (rus) a fost doborât și a căzut în flăcări într-o prăpastie, distrugându-se complet.

În primăvara anului 1917, Escadrila nr. 30 și-a mutat baza la Ocna Slătina, fiind dotată cu aparate de bipost Lloyd CI și CIII și Hansa Brandenburg CI. Prestigiul escadrilei a crescut în urma unei lupte duse cu un avion rusesc care a fost lovit și silit să aterizeze forțat.

Escadrilele nr. 31 și 33 își aveau baza tot la Târgu Secuiesc, aviatorii Nagy Józsa György, Szegedy Gyula, Stick Ferenc, Borsch János, Ezekiel András, Táhy Sándor și Unger János au executat numeroase misiuni de recunoaștere în liniile românești. Ezekiel András a atacat o garnitură de tren și alte obiective românești. A fost decorat pentru curajul său în luptă cu Medalia de argint pentru vitejie. Pe 19 august doboară un avion rusesc de recunoaștere, iar pe 21 septembrie un avion de vânătoare, tot rusesc. De menționat faptul că, în cursul războiului, niciun echipaj românesc nu a fost doborât de aviatori austro-ungari.

Flik 36 și-a început activitatea în Depresiunea Cucului încă din primele zile ale războiului, având în dotare aparate H. Brandenburg CI. Comandantul unității, căpitanul Dreher Emma, a ordonat numeroase misiuni de recunoaștere în pozițiile românești. Nu de puține ori personalul navigant format din Dósa Adorján, Koch Leó, Hess Richard, Bambula Antal, Hovárek István, Gegner Rezső, Simonsics Rudolf, Brunner József (comandantul unității), Szabó István, Gehring János au venit la bază cu avioanele curibate de gloanțe și schije, la urma confruntărilor cu aviația și antiaeriana A.A. română.

Și Flik nr. 38 își avea baza la Ocna Slătina, personalul navigant fiind format în marea lui majoritate din maghiari. Comandantul unității, Pál Andor, absolvise școala de zbor din Arad. Escadrila avea în dotare aparate H. Brandenburg CI cu seriile 67 și erau înzestrate cu motoare de 180 CP Daimler și Hiero de 200 CP. Unitatea inamică mai avea un aerodrom de rezervă și la Vișeul de Jos, echipajele formate din Szentkirályi Dezső - pilot și Ext Alois - observator, Demeter Lénárd - pilot, Prudek Karl - observator au executat zboruri de recunoaștere pe Valea Oituzului. Teritoriul de acțiune al Escadrilei nr. 38 a fost zona Câmpulungului Moldovenesc și valea râurilor Suceava, Moldova și Moldovița. Această unitate era subordonată Corpului Alpin Carpatic (Karpaten Korps) și personalul navigant purta o insignă specială ce reprezenta o coroană din frunze de stejar, la mijloc se aflau coarne de cerb. Și echipajele escadrilelor nr. 44, 49 și 52 au executat misiuni de recunoaștere peste munții Carpați, bombardând în principal liniile rusești.

Misiunile executate de aviatorii austro-ungari în pozițiile românești au fost contracarate cu multă abnegație de aviatorii români din Grupul 1 aeronautic Bacău (escadrilele N.1, F2 și F6), cât și de vânătorii români și francezi din Escadrila N. 3 (Grupul 2 aeronautic). Artileriștii noștri antiaerieni au fost la datorie, focul lor precis a creat mari greutăți în acțiunile aviatorilor austro-ungari. În ziua de 27 februarie 1917, un aeroplan inamic Brandenburg care evolua deasupra pozițiilor noastre de la Valea Uzului a fost doborât de secția de A.A. română. Soldatul pilot și ofițerul ungur au fost făcuți prizonieri, precum se arată în Comunicatul Oficial al Marelui Cartier General român nr. 198 (Vezi România, anul III, nr. 23 din 1 martie 1917).

Avioanele românești tip F. 40 de recunoaștere și bombardament ușor din escadrilele F.2 și F.6 au bombardat cu 16 bombe de 10 kg fiecare, în ziua de 4 martie 1917, magaziile cu muniții ce se găseau la Sân-Miclăuș, iar avioanele de vânătoare ce le însoțeau au alungat mai multe avioane austro-ungare care au refuzat lupta.

Tot în această zi (4 martie), un echipaj inamic din Flik 38, format din Koch Leó - pilot și Szabó István - observator, în timp ce executa cu avionul H. Brandenburg nr. 26-18 o misiune de recunoaștere deasupra pozițiilor românești, a fost atacat de un avion de vânătoare din Escadrila N. 1. Avionul inamic a fost atins în motor. În același timp și A.A. română deschide focul și aparatul austro-ungar este grav avariat.

La câteva zile după această luptă, alt echipaj din Flik nr. 36, format din Hovárek István - pilot și Gehring János - observator, este atacat de avioane Nieuport. Aflându-se în apropiere, echipajul Brandenburgului pilotat de Dósa Adorján și Kintses László - observator a venit în ajutorul camarazilor atacați. Lupta cu vânătorii noștri a fost dârză, pilotul Kintses László a fost grav rănit la un picior. Peste câteva săptămâni va fi din nou rănit în lupta cu avioanele românești, de data aceasta foarte grav, la față, încât medicii au trebuit să-i facă mai multe operații estetice.

Istoricii maghiari de aviație Csánadi Norbert, Nagyvárádi Sándor și Winkler László, în lucrarea „A Magyar repülés története" (Istoria aviației maghiare) publicată la Budapesta în 1977, arătau la pagina 80: „În primăvara anului 1917, acțiunile de pe frontul românesc s-au intensificat, avioanele românești de tipul Nieuport și Morane (Saulnier) atacând tot mai mult avioanele noastre de tip Brandenburg."

Ca exemplificare a celor arătate de autorii maghiari, în ziua de 9 mai 1917, un echipaj format din locotenentul pilot Petre Mănuț și sublocotenentul de marină observator Dumitru Dărban din Escadrila F. 6 (Grupul 1 aeronautic), în timp ce executa la ora 7 dimineața o recunoaștere aeriană, fiind atacat de un Brandenburg austriac înarmat cu două mitraliere, „(echipajul românesc) a angajat lupta cu el și, deși avionul lor (Farmanul 40) nu era pentru luptă ci de recunoaștere și (înarmat) cu o mitralieră, a reușit să-l doboare în liniile noastre la Cotolenești". Pentru această faptă eroică, echipajul românesc a fost decorat prin Înaltul Decret regal nr. 570 din 12 iunie 1917 cu Ordinul „Mihai Viteazul" clasa III-a.

În perioada aprigelor bătălii din vara fierbinte a anului 1917, aviatorii români s-au acoperit de glorie prin activitatea și vitejia lor. În ziua de 11 iunie 1917, sublocotenentul observator Dumitru Bădulescu din Escadrila F. 6, în timp ce executa o misiune de recunoaștere, s-a distins prin atacarea unui avion inamic Brandenburg pe care l-a lovit și l-a silit să aterizeze la Soveja. Prin Înaltul Decret regal nr. 644 din 21 martie 1918, viteazul observator a fost decorat cu Ordinul „Coroana României" cu spade în gradul de cavaler.

Pentru întărirea forțelor, comandantul Armatei I-a austro-ungare, generalul Arz von Straussemberg, a deplasat pe frontul românesc Escadrila nr. 27. Comandantul său, căpitanul Flórer Román, avea în subordine următorul personal navigant: Bárkász Emil, Szepesi Sándor, Rudolf, Franz János, Kremó Ambrus, Schmidt Nándor, Gadel Ferenc, personal care a executat numeroase misiuni de luptă în vara anului 1917.

În ziua de 28 iulie 1917, de pe aerodromul din Ocna Slătina al unității Flik nr. 38 a decolat echipajul format din pilotul Ext Alois și Demeter Lénárd - observator pentru o misiune de recunoaștere cerută de comandantul armatei. Echipajul s-a îmbrăcat în costume de zbor subțiri, crezând că se va întoarce peste o oră. Dar drumul până la bază a durat două săptămâni. Ajungând deasupra localității Vetre Moldovei, artileria A.A. a deschis focul, o schijă lovind avionul în motor care imediat a început să ardă. Echipajul a aterizat forțat într-un mărăciniș, distrugând complet aparatul. După multe peripeții, cei doi aviatori inamici au reușit să ajungă la baza lor.

Locotenentul major observator Francisc Schlarbaum nu a mai avut această șansă. Plecat într-o misiune de recunoaștere în liniile românești, avionul său, un H. Brandenburg, a fost atacat de aviatori din Grupul aeronautic și doborât. Pilotul a murit ca urmare a rănilor, iar observatorul a fost rănit grav la ambele picioare. Echipajul românesc care l-a doborât, dând dovadă de multă omenie, a aterizat lângă avionul inamic și l-a salvat pe Francisc Schlarbaum, ducându-l de urgență la spital. Operat imediat, i-au fost salvate picioarele. Impresionat de gestul zburătorilor români, ofițerul prizonier le-a trimis o scrisoare cu următorul conținut (scrisoarea se păstrează la autor): „Viteji aviatori de la Onești! Dacă aș putea să mă revanșez pentru tot ceea ce ați făcut pentru mine, aș face-o imediat. În situația în care mă aflu în acest moment, nu pot decât să-mi exprim respectul meu total și admirația mea profundă pentru atacul viteaz și săvârșit asupra mea în lupta aeriană. În aer, în elementul nostru, suntem inamici, dar pe pământ v-ați dovedit a fi cu adevărat oameni și buni camarazi. Fr. Schlarbaum."

Activitatea aviatorilor români s-a desfășurat cu același elan și spirit de sacrificiu și după încheierea acțiunilor de amploare din vara anului 1917. În ziua de 8 septembrie 1917, unul din aeroplanele inamice care evoluaseră deasupra orașului Bacău, fiind atins în luptă aeriană, a aterizat forțat în satul Solonț pe Valea Tăzlăului. Aparatul a ars, pilotul și observatorul au fost luați prizonieri.

Echipajul austro-ungar din Flik nr. 36, format din pilotul Simonsics Rudolf și Onciul Léo - observator, într-o luptă aeriană dusă în ziua de 24 septembrie 1917, a fost atacat de avioanele românești. Avionul inamic, lovit de mai multe gloanțe, a aterizat forțat, cei doi aviatori inamici au fost luați prizonieri de trupele române.

Nu aceeași șansă a avut-o echipajul format din Dreher Ernő (comandantul Escadrilei nr. 38) - pilot și Gegner Rezső - observator. Plecați în ziua de 15 octombrie într-o misiune de recunoaștere, au fost doborâți în luptă aeriană cu avioanele de vânătoare românești.

Lupta împotriva avioanelor Hansa Brandenburg intră într-o nouă etapă la sfârșitul anului 1918. La acea dată Transilvania era cuprinsă de o intensă activitate revoluționară, toți românii luptau pentru realizarea măreațului ideal - Unirea cu patria mamă. Întrucât aviatorii maghiari din Flik 13, cu aerodromul la Lugoj, au atacat satele românești, ostașii români din garda națională au ocupat aerodromul și au capturat toate avioanele inamice; printre ele se aflau un număr de aparate Hansa Brandenburg CI.

În ziua de 13 martie 1919, un avion H. Brandenburg CI din Grupul 7 aeronautic maghiar, având la bord echipajul format din Vidra Károly - pilot și Schneider Elemér - observator, a aruncat 3000 de manifeste antiromânești la Huedin. Artileria A.A. românească l-a încadrat, punându-l pe fugă.

În perioada războiului de apărare pentru păstrarea integrității teritoriale românești, realizată prin marele act al poporului român la 1 Decembrie 1918, aviatorii români au contracaraat cu vitejie atacurile avioanelor comuniștilor maghiari care aveau desenate pe fuselaje stele roșii. La 21 iulie 1919, două avioane Brandenburg din Escadrila Roșie maghiară nr. 5 au bombardat trecerea trupelor române peste Tisa. Antiaeriana A.A. le-a încadrat destul de bine, punându-le pe fugă.

Trei avioane H. Brandenburg CI aparținând Escadrilei nr. 2 roșii maghiare au atacat trupele române ce treceau peste Tisa. Avioanele au fost pilotate de Tech József - pilot, Stoján Lajos - observator; Szalézi István - pilot, Gerő Pál - observator; Maier János - pilot, Harsány János - observator. În timpul misiunii ele au fost atacate de avioanele românești de tipul Nieuport 17, dar și de avioane de captură de proveniență germană și austro-ungară.

În urma înfrângerii trupelor maghiare roșii din vara anului 1919, armata română a capturat un mare număr de avioane, printre care și Hansa Brandenburg cu motoare NAG și Austro-Daimler de 100-160 CP. Între anii 1922-1923, Ministerul de Război român a aprobat construirea în atelierele Arsenalului aeronautic de la Cotroceni a unui număr de 120 de avioane Brandenburg.

BIBLIOGRAFIE VALERIU AVRAM - Monitorul Oștii 1916-1919 - România 1917-1918 - Csánádi Norbert, Nagyvárádi Sándor, Winkler László: A Magyar repülés története, Műszaki Könyvkiadó, Budapest 1977 - Nagyvárádi Sándor, M. Szabó Miklós, Winkler László: Fejezetek a magyar katonai repülés történetéből, Műszaki Könyvkiadó, Budapest 1986 - M. Magyar Nemzeti Hadsereg 2259/eln. K 1/1919