AUTOBLINDATUL ȘTEFAN MOCANU FIAT 611

De la roată și până la rachetă și calculatoare, toate descoperirile tehnice făcute în cursul istoriei și-au găsit sub o formă sau alta aplicații în arta războiului, de multe ori revoluționând tacticile și strategiile militare.

Un asemenea efect îl va avea punerea la punct, în 1885, de către Gotlib Daimler, a motorului cu explozie. Realizarea primului automobil în 1891 va schimba radical transporturile, atât cele civile cât și cele militare.

Importanța existenței unor transporturi rapide era enormă pentru militari. Deja calea ferată fusese utilizată cu mult succes în transportul trupelor și al armamentului. La acea dată (sfârșitul secolului XIX) se simțea nevoia existenței unui mijloc de transport rapid pentru distanțe medii și scurte, care să nu fie limitat de existența unor drumuri special amenajate (ca în cazul trenului). Astfel încât încă din primii ani ai secolului XX automobilul a intrat în dotarea marilor armate europene.

Paralel cu dezvoltarea transporturilor militare s-a produs și o dezvoltare a armamentului. Progresul armelor de foc se referea în principal la puterea de foc, cadența tragerii, raza de acțiune eficace a armamentului portativ și a artileriei. Odată cu creșterea vitezei acțiunilor militare pe câmpul de luptă s-a evidențiat necesitatea deplasării rapide a unor piese de artilerie și mitraliere. Astfel au apărut primele automobile blindate purtătoare de mitraliere (automitraliere) și tunuri (autotunuri). Asemenea mașini blindate au construit Anglia, Franța, Italia, Rusia, Belgia, Austro-Ungaria.

În perioada interbelică, beneficiind de experiența utilizării autoblindatelor în primul război mondial, constructorii au dezvoltat modelele existente și au creat modele noi apărând astfel automobile blindate și care blindate purtătoare de mitraliere, tunuri și aruncătoare de flăcări.

În contextul dezvoltării pe plan european a blindatelor, Armata Regală Italiană (Regio Esercito Italiano) a comandat mai multor constructori autoblindate și care blindate unele rămase în stadiul de prototip (și prezentând actualmente interes pentru colecționarii de rarități) altele produse în serie și înuate în dotarea armatei. Printre constructori cităm: Fiat, Ansaldo, Pavesi, S.P.A., Lancia.

Unul dintre aceste vehicule blindate aproape necunoscut și de la care au fost văzute puține fotografii este autoblindatul Fiat 611 construit în 1935 de către Fiat-Ansaldo. Vehicolul era derivat direct din autocamionul Dovunque mod.32 (utilizat ca vehicul special al armatei). Postul de conducere a fost transportat înapoi la înălțimea roților de rezervă laterale, iar ansamblul carului blindat amintea de alura automitralierei Lancia I.Z. din primul război mondial dar de dimensiuni notabil mai mari. În plus construcția a fost influențată de cea a autoblindatelor engleze cu trei osii.

Roțile posterioare erau parțial protejate de două plăci metalice ce puteau fi ridicate pentru schimbarea roții. În camera de luptă se intra pe o ușă din partea stângă a vehiculului. În partea posterioară era amplasată o mică ușă utilizabilă ca ieșire de urgență.

Motorul era un S.P.A.-Fiat 122B cu șase cilindri cu alezajul de 78 mm și cursă de 103 mm acționat în 4 timpi. Carburatorul era un Zenith TTVI mod.32 special proiectat pentru teren accidentat. Un regulator centrifugal limita turația motorului la 2600 rot/min. Pornirea motorului se făcea cu manivela. Cutia de viteze, cu blocuri baladoare, era în patru trepte și marșarier, cu sau fără reductor.

Vehiculul era dotat cu o turelă în una din variantele: a) turelă cu două mitraliere Fiat 35 de 8mm instalate independent cu un sector vertical între +20° și -12°. Turela se putea roti cu 360°; b) turelă cu un tun semiautomat de 37/40 cu aceleași caracteristici ca mai sus. În partea posterioară a turelei era montat un suport pentru o mitralieră. Muniția era de 48 de proiectile pentru tun și 3000 de cartuše pentru mitralieră.

Ambele variante erau dotate cu o fereastră și suport pentru instalarea unei alte mitraliere în spatele vehiculului. Rotirea turelei era manuală în ambele cazuri, folosind volane pentru rotire și înălțare.

Aceste autoblindate au fost construite în număr limitat (2 în preserie și 46 în serie) și au luat parte la cucerirea Etiopiei. Și-au sfârșit zilele luptând cu trupele engleze în Africa Orientală.

Caracteristici constructive:

Greutate totală: 6970 kg Sarcina utilă: 1850 kg Autonomia: 280 km Consum de carburant: 50 l/100 km Capacitatea rezervorului: 120 l Echipaj: 5 persoane

Blindaj: turela: 13 mm frontal: 8 mm lateral: 15 mm caroseria: frontal: 8 mm lateral: 8 mm

Viteza maximă: 28 km/h Tracțiune: posterioara

Dimensiuni: Distanța între osiile extreme: 3700 mm Lungime: 5700 mm Lățime: 1860 mm Înălțimea cazematei: 2080 mm înălțimea maximă: 2650 mm