GRUMMAN AVENGER

Cine ar vrea să facă un model al acestui avion nu are mult de ales pentru că acum diferitele kituri sunt practic de negăsit. Este cazul, de exemplu, al vechilor machete LINDBERG la scara 1/48 și 1/96. Între altele, aceasta din urmă este o scară ce nu mai este acceptată de cea mai mare parte a modeliștilor care preferă mereu mai mult afirmatele scări 1/72, 1/48 și 1/32. La scara 1/32, există numai un kit, executat în vid și greu de găsit în magazinele noastre. Ne vom orienta deci, către kitul MONOGRAM la scara 1/48 sau acela AIRFIX la scara 1/72, amândouă destul de abordabile.

Chiar dacă este vorba de un avion îmbarcat din al II-lea război mondial, AVENGER-ul (Răzbunătorul) este un aparat celebru încă și astăzi și pentru a se scrie despre el s-au consumat clasicele fluvii de cerneală. Dintre atâtea articole și cărți care în formă mai mult sau mai puțin monografică s-au ocupat de acest pitecos aparat al firmei GRUMMAN, amintim fascicolul numărul 82 al seriei IN ACTION editat de casa SQUADRON/SIGNAL americană. Volumele acestei serii sunt caracterizate de un preț mediu, de un text în engleză, complet dar ușor de citit și de către un număr important de ilustrații constituite de fotografii alb-negru și de desene color și alb negru.

Aparatul GRUMMAN AVENGER era caracterizat cu două sigle TBF și TBM, unde TB înseamnă TORPEDO BOMBER (TORPILOR BOMBARDIER) și F (sau M) care individua constructorul avionului (care în primul caz F corespundea cu casa GRUMMAN și în al doilea M cu casa GENERAL MOTORS). În producția aparatului AVENGER, firma GENERAL MOTORS îndia sprijinit apoi a înlocuit complet casa GRUMMAN care a putut astfel să se dedice satisfacerii presantelor cereri ale lui U.S. NAVY de vânători HELLCAT. AVENGER-ul a fost larg întrebuințat în timpul celui de al II-lea război mondial, dar a avut o oarecare întrebuințare chiar după, în cadrul aviației marine, în multe variante între care amintim: TBM-3Q și TBM-W, purtătoare de mari carenaje ventrale și TBM-3U primul aparat COD (CARRIER ON-BOARD DELIVERY) adică aparatul de legătură, demonstrându-se de mare utilitate în timpul războiului din Coreea, pentru a lega bazele terestre americane din Japonia cu portavioanele din mare.

KITUL

Kitul AIRFIX, apărut pentru prima dată în 1966, este compus din 56 de piese care se asamblează destul de bine între ele fără prea multe probleme. În mod evident, va fi nevoie de puțin chit pentru a închide ici și colo câte o fisură evidentă.

Kitul examinat, reprezintă un AVENGER TBM-3, fapt pentru care conține, între altele, piese pentru 8 rachete de fixat sub aripă. Motorul este compus dintr-o stea anterioară de aplicat la steaua posterioară tipărită pe peretele posterior para-foc; totul este apoi acoperit de către capota realizată dintr-o bucată. Sunt prevăzute figurine pentru 3 membri ai echipajului care pot fi și omise pentru că detaliile cabinei sunt suficient de amănunțite și complete. Ținând seama apoi că este vorba de o machetă concepută acum 25 de ani putem s-o apreciem ca într-adevăr excepțională. Decorațiile acestei machete permit alegerea între două variante: un aparat în clasica haină tricoloră (analogă cu cea reprezentată de al doilea desen din planșa color) îmbarcat pe portavionul YORKTOWN (CV-10) și alta complet în albastru închis reprezentând un aparat ce a operat pe portavionul BENNINGTON (CV-20). Pentru cei care vor să execute transformări sau modele speciale, semnalăm machetele produse de AIRMODEL conținând piese executate în vid pentru a realiza, plecând chiar de la macheta AIRFIX, variantele TBF TBM-3U și 3-W. Ceva asemănător a fost produs și de firma FALCON.

Să trecem la mult mai marea machetă MONOGRAM la scara 1/48. Și în acest caz este vorba de o machetă destul de veche dar fundamental bună motiv pentru care merită efortul de a fi lucrată pentru a o face compatibilă cu modelele de producție recentă. Ieșit pentru prima oară în 1958, modelul a fost obiectul a numeroase reeditări (chiar și sub marca japoneză NICHIMO) dintre care una recentă introdusă în seria evocativă "CONFEDERATE AIR FORCE/GHOST SQUADRON (Forța aeriană confederată/Escadrila fantomă). Modelul este produs din nou așa cum era la început dar cu foaia de instrucțiuni pentru montaj revăzută și cu decorațiile care se referă la exemplarul zburător aparținând lui CONFEDERATE AIR FORCE, faimos muzeu particular american. Modelul MONOGRAM reproduce un AVENGER din prima versiune operativă TBF-1 și este unul din "WORKING MODEL" de veche amintire. El se poate monta cu aripile pliate, turela și mitraliera mobile, trenul de aterizare escamotabil legat la cârligul de apuntare mobil, panourile ventrale care se pot deschide și torpila ce se poate lăsa. Evident, pentru a face să funcționeze asemenea mecanisme unele detalii sunt supradimensionate. Ușa de acces a echipajului fabricată separat, calele pentru blocaje și cele 4 figurine, dau inspirație pentru o simpatică dioramă al cărei subiect principal ar fi aparatul cu aripile pliate.

Dioramă sau nu, va fi convenabil în mod sigur să operăm unele intervenții construind unele piese pentru a îmbogăți interiorul cabinei care așa cum este propusă de către model este destul de săracă. Va fi convenabil apoi să asigurăm detalii la jambele trenului principal, cavității unde se escamotează același tren și să mărim grosimea roților, să găurim țevile de eșapament ale motorului (mai bine să le refacem) și să finisăm forma elicii. Acestea sunt numai câteva intervenții sugerate, dar ar fi de făcut și alte mici lucruri: mult depinde desigur de abilitatea fiecăruia, de timpul aflat la dispoziție și de interesul pentru acest aparat.

În cazul modelului prezentat s-a procedat între altele, la finisarea detaliilor suprafeței: niturile și liniile în relief ale panourilor; au fost eliminate toate balamalele blocând roțile, ușile, aripile, etc. A fost ușor de mărit grosimea roților dispunând de două seturi complete. S-a procedat astfel: s-a pilat interiorul a două roți și exteriorul celorlalte două, s-au lipit exact cele două jumătăți, s-au chituit și finisat. Modelul în chestiune reprezintă un TBM-1C uzat între anii 1957-1959 de către ESCUELA DE ESPECIALIZATION AERONAVAL a marinei Uruguay-ului din care motiv a fost necesar, în afară de aceasta, a elimina arma de atac de pe capota motorului și a adăuga antena radio goniometrică în carenajul în picătură plasat pe partea terminală a cabinei. Decorațiile acestui model (în haina completă verde închis) sunt de găsit în foaia MICROSCALE (acum SUPER SCALE) numărul 48-17 care conține și ceea ce este necesar pentru alte două AVENGER ale lui U.S. NAVY și pentru două HELLDIVER (unul al AERONAVALE-i franceze și unul al USN RESERVE). Alte decorații pentru AVENGER la scara 1/72 sunt produse de ESCI (foaia 72-42) și MODELDECAL (foaia nr.18).

ANGELO GIALANELLA

DESCRIERE GENERALĂ

Aparatul torpilor GRUMMAN AVENGER s-a născut ca înlocuitor al înaintașului său DOUGLAS TBD "DEVASTATOR". Prototipul XTBF-1 a zburat la 7 august 1941 dovedind excepțională manevrabilitate pentru un aparat așa mare. La 23 decembrie 1941 marina americană comanda primele 286 de exemplare de TBF-1. Acesta era un monomotor în întregime metalic cu secțiunea fuzelajului de forma eliptică.

Imediat în spatele compartimentului de bombe-torpile fuzelajul se subția permitând astfel o bună vizibilitate trăgătorului ventral. Carlinga lungă adăpostea un echipaj de trei oameni în tandem: pilotul, navigatorul bombardier și mitralioruI operator radio care ocupa locul din turela sferică GRUMMAN studiată special pentru AVENGER și echipată cu o mitralieră de 12,7 mm.

Aripa era formată dintr-un tronson central și două tronsoane laterale cu diedru pozitiv. Aceste tronsoane erau pliabile și se dispuneau în lungul fuzelajului pentru a putea permite coborârea aparatului sub punte. Aripa avea un singur lonjeron și traverse foarte dese. Învelișul era din aliaj ușor nituit. Aripa avea lângă bordul de atac și în dreptul eleroanelor o fisură fixă pentru a crește eficacitatea eleroanelor la viteze reduse.

Ampenajele erau compuse dintr-o derivă și dintr-un stabilizator fixat pe derivă. Profundorul ca și eleroanele erau îmbrăcate în pânză.

Trenul era format din două jambe cu câte o roată care se escamotau spre exterior. Roata becii se escamota complet. Motorul era un WRIGHT CYCLONE R-2600-8 cu 14 cilindri în dublă stea, de 1723 CP la decolare, acționând o elice tripală metalică CURTISS. Carburantul era conținut în trei rezervoare în tronsonul central al aripii. Pentru misiunile de recunoaștere AVENGER-ul putea purta în compartimentul armelor un rezervor suplimentar de 1040 litri.

Armamentul era compus dintr-o mitralieră fixă pe capota motorului. La versiunile succesive ea a fost înlocuită cu două arme de 12,7 mm în aripi. Ca armament defensiv aparatul dispunea de o mitralieră de 12,7 mm în turela posterioară și alta de 7,7 mm posterior ventrală. Armamentul ofensiv putea fi o torpilă de 550 mm (pentru misiuni ca torpilor), o bombă de 730 kg sau 4 bombe de 225 kg (pentru misiuni ca bombardier), și 8 rachete pentru misiunile de asalt sau vânătoare de submarine.

În mai 1942 primele AVENGER au fost predate marinei americane. În ianuarie 1942 firma GENERAL MOTORS preia în întregime fabricarea în licență a AVENGER-ului, firma GRUMMAN fiind ocupată cu producerea vânătorilor F4F WILDCAT și F6F HELLCAT. Varianta următoare a fost XTBF-2 care zboară în mai 1942. Avea un motor WRIGHT-CYCLONE de 1723 CP. Varianta echipată cu motor WRIGHT CYCLONE de 1926 CP a fost XTBF-3. O subvariantă a sa, echipată cu radar și rachete HVAR, a purtat numele de TBM-3E. Varianta antisubmarin a purtat numele de TBM-3W. Ea era dotată cu marele radar ventral ASW. Perechea sa în misiunile antisubmarin era varianta TBM-3S dotată cu arme speciale antisubmarin. Această echipă purta numele de HUNTER KILLER (vânător-ucigaș).

Pentru AVENGER, botezul focului s-a numit MIDWAY. Șase aparate din prima serie participă la marea bătălie de la MIDWAY unde nu au reușit să plaseze nici o torpilă. La 24 august 1942 aparate din același grup reușesc să scufunde portavionul japonez RYUJO. În Pacific aparatele AVENGER au fost prezente pe puntile portavioanelor WASP, HORNET, ENTERPRISE și SARATOGA. Din 1943 toate cele 11 portavioane din Pacific erau echipate și cu aparate AVENGER. Fiecare portavion dispunea de 15-20 de aparate ce purtau numărul portavionului respectiv. În timpul bătăliei din Marea Filipinelor, 54 de aparate decolate de pe toate portavioanele au contribuit la scufundarea portavionului japonez HIYO. Aparatele AVENGER au avut un rol determinant și în scufundarea navei amiral japoneze YAMATO. În configurația vânători de submarine, AVENGER-ul a participat la bătălia Atlanticului. Chiar după terminarea războiului, aparatele AVENGER au rămas în serviciu, luând parte la conflictul coreean. În afară de S.U.A. AVENGER-ul a fost în serviciul Angliei, Canadei, Franței, Uruguay-ului, Noii Zeelande și în sfârșit în serviciul fostului adversar, Japonia.

ȘERBAN IONESCU