Una din direcţiile principale ale programului de reînarmare a armatei germane declanşat în 1933 o dată cu venirea la putere a Partidului Naţional-Socialist a reprezentat-o motorizarea cît mai rapidă a unităţilor Reichswehr-ului (din 1935 Wehrmacht).

Pornind de la capacitatea industriei germane constructoare de autovehicule, realizarea acestui deziderat era posibilă într-un termen relativ scurt, dar cu un corectiv care se impunea de urgenţă: standardizarea tipurilor produse. Această măsură era necesară deoarece la acea dată în Germania se produceau cîteva sute de tipuri de autovehicule, situație în care motorizarea armatei ar fi devenit din punct de vedere tipologic extrem de eterogenă. Cel care a avut această iniţiativă a fost generalul Schell; în urma aplicării programului iniţiat de el, numărul de camioane, de toate categoriile, a fost redus de la 113 la 30, cel al autoturismelor de la 52 la 19, cel al motocicletelor de la 150 la 30.

Printre categoriile de vehicule incluse în acest program s-a numărat şi cea a vehiculelor semişenilate, o categorie dezvoltată ca urmare a experienţei din primul război mondial începînd cu mijlocul anilor '20.

Ca urmare a standardizării au fost construite 6 tipuri de bază: două de tonaj uşor, respectiv de 1 şi 3 tone, patentate la firmele "Demag" şi "Hansa-Lloyd" (din 1939 numită "Borgward"), două de tonaj mediu (5 şi 8 tone), patentate de firmele "Bussing-NAG" şi "Krauss-Maffei", şi două de tonaj greu (12 şi 18 tone), patentate de firmele "Daimler-Benz" şi "Famo", toate înzestrate cu motoare "Maybach".

Variantele modernizate ale acestor tipuri de bază şi care au fost adoptate de Wehrmacht au fost realizate între anii 1937-1939 şi au primit indicativele Sd.Kfz.10 (1.ZgKv 3 to Borgward Hl 6 (1939-1944), Sd.Kfz.5 (m.ZgKw 5 to) Bussing-NAG BN (1939-1943), Sd.Kfz.7 (m.Zgkw 8 to) Krauss-Maffei KMm11 (1937-1945), Sd.Kfz.8 (s.ZgKw 12 to) Daimler-Benz DB 10 (1939-1944) şi Sd.Kfz.9 (s.ZgKw 18 to) Famo F3 (1939-1944).

În afară de firmele amintite, în timpul celui de-al doilea război mondial aceste tipuri de semişenilate au fost asimilate în producţie şi de alte firme germane. Lista completă a producătorilor şi a tipurilor de autovehicule este următoarea: "Adler" (1 şi 3 tone), "Auto Union" (3 tone), "Borgward" (3 şi 8 tone), "Breda" (8 tone), "Bussing-NAG" (1, 5 şi 8 tone), "Daimler-Benz" (5, 8 şi 12 tone), "Demag" (1 tonă), "Famo" (18 tone), "Hanomag" (3 tone), "Krauss-Maffei" (8 şi 12 tone), "Krupp" (12 tone), "Phanomen" (1 tonă), "Saurer" (1 şi 8 tone) şi "Skoda" (3 şi 12 tone). În perioada cuprinsă între anii 1940-1945 producţia totală de semişenilate s-a cifrat la peste 12 500 vehicule de 1 tonă, peste 7 500 vehicule de 3 tone, peste 2 564 vehicule de 5 tone, 10 257 vehicule de 8 tone, 3 293 vehicule de 12 tone şi 2 322 vehicule de 18 tone.

În afara vehiculelor amintite, pe şasiul lor au mai fost realizate o serie de vehicule cu destinaţii diverse. În primul rînd trebuie amintite celebrele semişenilate Sd.Kfz. 250 (cu 12 variante: transportor trupe, radio, transportor muniţii, comandament, tun autopropulsat etc.), Sd. Kfz.252 şi Sd.Kfz.253, realizate pe şasiul semişenilatului de 1 tonă şi Sd.Kfz.251 (cu 22 de variante), acesta din urmă construit pe şasiul semişenilatului de 3 tone. Toată această categorie de vehicule blindate era destinată în special trupelor din diviziile blindate. De asemenea, pe şasiurile de semişenilate de toate categoriile au mai fost realizate tunuri autopropulsate antiaeriene de calibrele 20, 37 şi 88 mm, antitanc de calibrele 37, 50 şi 76,2 mm, lansatoare de proiectile reactive (tip Katiuşa), tractoare de artilerie, macarale, alte vehicule specializate destinate trupelor de geniu, pionieri, transport ş.a.

Datorită calităților, semişenilatele au cunoscut în timpul războiului o largă răspîndire în dotarea armatei germane, ele fiind exportate şi în statele aliate Germaniei (pentru dotarea în special a trupelor motomecanizate). După încheierea conflagraţiei, producţia germană a încetat, însă unul din tipuri, transportorul blindat Sd.Kfz.251/1, a fost copiat de cehoslovaci, care au profitat de experiența cîştigată de firma "Skoda" în timpul războiului (care produsese în timpul ocupației germane semişenilate de 3 şi 12 tone) şi l-a produs, până spre sfîrşitul anilor '50, sub indicativul OT 810. OT 816 a fost utilizat de armatele cehoslovacă şi română.

În ceea ce priveşte semişenilatele germane, acestea au fost introduse în dotarea armatei române începînd cu anii 1942-1943, o dată cu importarea primelor tancuri T3 şi T4 fabricate în Germania. Prin legea pentru organizarea armatei din 1943 s-a prevăzut crearea a două noi divizii blindate şi modernizarea dotării celei existente. Pentru materializarea acestui plan, care nu se putea realiza fără sprijinul industriei germane, între conducătorii de la Bucureşti şi Berlin s-au purtat tratative încheiate prin stabilirea unui grafic de livrări către partea română, defalcat pe perioada octombrie 1943 - septembrie 1944. Acest grafic cuprindea livrări de armament, tancuri, tunuri de asalt, autovehicule de toate categoriile. Între acestea din urmă s-au numărat şi semişenilate din toate tipurile produse în Germania, importate special pentru unităţile din diviziile 1 blindată, 2 blindată (8 cavalerie) şi 5 cavalerie moto.

Dintre tipurile de semişenilate importate în perioada 1943-1944 s-a mai păstrat în colecţia Muzeului Militar Naţional un vehicul de tonaj greu tip "Famo F3" fabricat la firma "Famo Motorenbau GmbH" din Breslau (azi oraşul polonez Wrocław), care în timpul războiului a avut o sucursală la Varşovia. Această firmă a fabricat primul tip de semişenilat de 18 tone, denumit "Famo FM gr 1", în 1936, tip de bază perfecţionat în anii următori şi materializat în variantele modernizate "Famo F3" (1939) şi "Famo F4" (1940). Dintre acestea, pentru dotarea trupelor Wehrmacht-ului a fost selecţionat "Famo F2" (cu motor de 230 CP), înlocuit în scurt timp de "Famo F3", identic cu tipul precedent dar cu un motor mai puternic.

"Famo F3", o piesă extrem de reuşită, a fost fabricat în uzinele firmei aflate la Breslau şi Varşovia între 1939-1944 într-un număr de 2 322 de bucăţi. În afară de semişenilatul propriu-zis, specialiştii firmei, utilizând şasiul acestuia, au creat două tipuri de macarale mobile, de 6 şi 10 t, vehicule care au primit indicativele Sd.Kfz.9/1 Drehkran 6 to auf s.ZgKw 18 to şi Sd.Kfz.9/2 Drehkran 10 to auf.s.ZgKw 18 to, cît şi un tun antiaerian autopropulsat de calibru 88 mm, denumit 8,8 cm Flak 37 (Sf) auf s.ZgKw 18 to.

În armata română acest semişenilat s-a aflat, din datele pe care le deţinem pînă în prezent, în dotarea diviziilor 1 blindată şi 2 blindată (8 cavalerie). După 23 august 1944, cînd România a încetat acţiunile militare împotriva Naţiunilor Unite, mare parte din materialele celor două unităţi aflate în regrupare pe frontul din Moldova, în special cele ale Diviziei 1 blindată, au fost capturate de sovietici. Semişenilatele "Famo F3" rămase în dotare au fost apoi utilizate de trupele române în timpul luptelor pentru eliberarea Transilvaniei de nord-vest şi în luptele din Ungaria, Cehoslovacia şi Austria. După război, vehiculele de acest tip rămase în înzestrare au fost utilizate pînă la începutul anilor '50, cînd au fost casate şi înlocuite cu tractoare de construcţie sovietică.

TRACTORUL SEMIŞENILAT "FAMO F3"

DATE TEHNICE

Echipaj: 8 oameni

Greutate: - fără încărcătură 15,2t - cu încărcătură 18t

Dimensiuni: - lungime 8,25 m - lăţime 2,60 m - înălţime 2,85 m - spaţiul liber de la sol 0,44 m

Sistemul de rulare: - direcţie: roţi cu anvelope de 1275x20 - tracţiune - şenile dublate cu plăci de cauciuc (o şenilă era formată din 47 patine, fiecare de 0,26 m lungime, şi măsura 12,22 m) - 6 perechi de galeţi, fiecare cu diametrul de 0,44 m - frîne cu aer comprimat care acţionau asupra şenilelor

Motorul: tip "Maybach HL 108 TUKRM" cu 12 cilindri în V - capacitatea 10 830 cm³ - carburator: 2 carburatoare duble "Solex 40 IFF II" - putere: 250 CP la 2 600 turaţii/minut - cutie de viteze cu 8 viteze înainte şi 2 viteze înapoi - răcire cu apă - baterie: 2x12V/105 Ah (reîncărcare cu dinam de 300 W) - carburant: benzină - consum carburant: 120 l/100 km pe şosea sau 270 l/100km pe cîmp

Capacitate rezervor: 290l (230+60l)

Performanţe: - viteză maximă 50 km/h - transporta o încărcătură de 2,8 t - tracta o încărcătură de 18 t - dispunea de cabestan - traversa vaduri de 0,80 m - autonomie: 240 km pe şosea sau 100 km pe cîmp

Produs de firma germană "Famo Motorenbau GmbH" din Breslau (cu o sucursală la Varşovia) între anii 1939-1944 într-un număr de 2 322 de bucăţi. În dotarea armatei române între 1943 - începutul anilor '50.