M1 Abrams
În 1972 a fost lansat un proiect pentru construcția unui tanc cu caracteristici moderne care să înlocuiască recent abandonatul (1971) MBT 70 și versiunea sa economică M 803, căzute în dizgrație datorită "performanțelor sale": prea scump și prea greu de construit, prea complicat.
Imediat după abandonarea prototipului XM 803, considerat prea costisitor și prea complicat, pentru a trece la producția de serie, s-a format o nouă echipă de specialiști în 1972. Erau incluși cei mai buni specialiști americani în blindate. În luna august a acelui an grupul de specialiști a prezentat un caiet de sarcini cu ceea ce ar fi trebuit să fie tancul american din noua generație. Prezentate Comisiilor Reunite a Statelor Majore la 9 septembrie 1972, aceste date au deschis finanțarea proiectului, astfel că în iunie 1973 au fost transmise firmelor General Motors și Chrysler comenzi pentru execuția câte unui prototip. Armata americană urma exemplul aviației și nu comanda produsul decât după evaluarea unor prototipuri executate de firme diferite.
La 31 ianuarie 1976, cele două prototipuri erau gata pentru testare și evaluare. Acestea s-au făcut la Aberdeen Proving Ground și au dat câștig de cauză firmei Crysler la 12 noiembrie 1976. În același an s-a decis ca noul tanc să aibă cât mai multe elemente și subansamble comune cu tancul german LEOPARD 2. Rezultatul de mare efect a fost înlocuirea tunului american de 105 mm cu tunul german de 120 mm, pentru exemplarele din cea de a doua serie de execuție.
Cutia blindată este joasă, lată și foarte încăpătoare, cu o rezistență remarcabilă. Este complet diferită de cele utilizate la realizarea tancurilor americane de până atunci. Întrebuințarea unui blindaj compozit, spațiat a dus la forma actuală, cu o singură placă de blindaj frontală. Partea din față este ocupată de postul de conducere, cea centrală de camera de luptă ce conține restul echipajului, iar compartimentul din spate al cutiei blindate conține grupul propulsor.
Suspensiile hidropneumatice nu au fost luate în considerație ca soluție deoarece caietul de sarcini prevedea funcționarea la temperaturi sub -50° C și de aceea au fost preferate barele de torsiune, soluție considerată deja clasică. Soluția aleasă pentru M1 a fost preluată și de LEOPARD 2 în ceea ce privește calea de rulare. Astfel, chiar dacă 2-3 galeți de pe fiecare parte a tancului sunt loviți, acesta își poate continua misiunea.
Deși șenilele adoptate sunt cele mai late din dotarea unui tanc din această generație, ele s-au dovedit în practică ca fiind cu mult sub așteptările proiectanților. Frecarea foarte mare a dus la scăderea perioadei de uzură de la 3200 km la 1700 km parcurși, indiferent de natura drumului parcurs, fie el nisip ca în cazul operațiunii Desert Shield sau asfalt în Europa.
Un alt aspect, ce conține concomitent punctul forte dar și ținta criticilor specialiștilor conservatori, îl constituie turbina cu gaz. Este pentru prima dată în istoria tehnicii mondiale când se folosește un motor ceramic în producția de serie. La 3000 rpm, turbina asigură tancului 1500 CP respectiv o viteză maximă de 72 km/h pe drumuri amenajate și 42 km/h pe câmp. Este însă mai greu de întreținut decât un Diesel și are un mare dezavantaj: chiar atunci când tancul este în poziție de ambuscadă, turbina nu poate fi oprită, ea făcând un zgomot foarte specific și ușor detectabil. În schimb, funcționează cu orice fel de combustibil lichid, de la JP4 și JP5, la motorină, petrol lampant, benzină, neofalină, alcool metilic etc.
Un avantaj foarte mare al acestui propulsor este însă de așteptat de la ultimele perfecționări, ce au adus turbinele cu gaz la puteri de peste 2500-3000 CP în același volum, cu adaptarea unor transmisii corespunzătoare. Această realizare conferă tancului o frumoasă perspectivă de modernizare și adaptare în viitor.
Caracteristici tehnice:
Constructor: CRYSLER CO. Tip: MBT-Main Battle Tank Echipaj: 4 oameni comandant, conductor, ochitor, încărcător Masa: 54,5 t. Dimensiuni principale: lungime maximă 9,61 m, lungimea cocii 7,92 m, lățime max. 3,6 m, înălțime max. 2,84 m, garda la sol 0,47 m, lățimea șenilei 0,63m. Grupul propulsor: turbină cu gaz Avco Lycoming AGT 1500, policarburant, 1500 CP la 3000 rpm, transmisie Detroit Diesel Allison Automatic cu 4 viteze înainte și două înapoi, schimbator hidrostatic. Suspensii: bare de torsiune cu amortizoare de șoc pe galeții 1, 2 și 7, cursă max. 381 mm, câte 7 galeți pe fiecare parte și câte două role de ghidare, control hidraulic al sistemului. Surse de energie electrică: alternator de 650 A și acumulatori de 3300 Ah. Blindaj: tip compozit (CHOBHAM) spațiat. Armament: tun de 105 mm pentru varianta inițială și de 120 mm pentru ultimele. Tunul de 105 mm este de tipul M.68E1, cu extractor de fum, lungime de recul de 304 mm, cu elevație de la -10 la 20. Pot fi transportate 55 lovituri de cele mai diverse tipuri. Sistemul de control al tirului: electrohidraulic stabilizat cu telemetru laser NdYAG, aparatură de vedere-ochire pe timp de noapte pasivă, etc. Performanțe: viteza maximă 72 km/h pe drumuri amenajate și 42 km/h în "arătură", raza de acțiune 440 km, capacitate combustibil 1923 l, trece peste tranșee de 2,7 m, obstacole verticale de 1,22 m. Cost pentru primele exemplare estimat la 1,6 milioane USD/buc.
Prezentarea acestui tanc am făcut-o la cererea mai multor cititori, care consideră că în lipsa unor kit-uri de asamblare corespunzătoare, acesta poate fi foarte ușor realizat din carton sau din placă de ABS de 1-2 mm, datorită formelor ușor de asamblat. Noi le urăm succes. Așteptăm fotografii ale machetelor lor, pentru a le publica.