ÎN VIZITĂ LA CONSTANŢA

CRUCIȘĂTOR ANTISUBMARIN

Cele șapte unități ale clasei KARA sunt printre cele mai frumoase nave de război ce au fost construite vreodată. Articolele specialiștilor din domeniu sunt unanime în aprecierea acestor crucișătoare ca un mare succes al arhitecților navali ruși. Dacă navele de război americane sunt o culme a eficienței și tehnicismului în ceea ce privește utilizarea spațiului, cele sovietice erau și o ilustrare a preocupării arhitecților navali de a crea ceva deosebit. Au fost chiar voci care au afirmat că flota sovietică oceanică de suprafață a fost construită în primul rând în scopuri propagandistice. Era o exagerare.

Aceste nave ilustrează existența unei școli rusești de arhitectură navală modernă și dacă ar trebui să-i găsim cu orice preț predecesori, am putea spune că este continuatoarea echilibrului german al arhitecturii marilor unități, îmbinate cu dinamica și inspirația marilor arhitecți navali italieni din anii '30-'40.

În cursul anului 1991, portul Constanța a fost vizitat concomitent de nave americane și rusești. Astfel, paralel, la dane vecine au stat crucișătorul american USS BELLKNAP nava amiral a Flotei a 6-a și crucișătorul AZOV, nava amiral a flotei Mării Negre. La conferința de presă, americanii au fost întrebați când au mai stat așa de aproape de o mare navă de război rusească, răspunsul venind tot de la un ziarist: de la Malta, în toamna lui 1989 când același USS BELLKNAP stătuse alături de crucișătorul SLAVA la întâlnirea Bush Gorbaciov.

Navomodelihții sunt, cred eu, de acord că, deși SLAVA (vezi Modelism nr.4/1991) are o siluetă mai războinică, AZOV este mult mai frumos.

Am ales pentru a vă prezenta această navă din trei considerente:

1. Este după POTEMKIN în 1905, cea mai mare navă de război rusească ce a vizitat portul Constanța.

2. Este o navă cu o arhitectură excepțională, numele acesta fiind dat și unui monitor românesc din clasa KOGĂLNICEANU cât a stat sub pavilionul Flotilei Sovietice de Dunăre.

3. Deși ne-a fost prezentată ca nava amiral a Flotei Mării Negre la vremea respectivă, având un salon de recepții pe măsură, AZOV (spun revistele vestice) a fost utilizat ani la rând ca navă experimentală. Astfel la bordul lui au fost montate și experimentate canistrele cu rachete lansate vertical ce au echipat ulterior cele două crucișătoare nucleare din clasa KIROV, respectiv SA-N-6 și probabil SS-N-19, suprafață-suprafață. Este una dintre unitățile care au participat la determinarea radiațiilor lăsate de o navă cu armament nuclear la bord, și una dintre unitățile test pentru noile tipuri de echipament electronic și de detecție. La bordul său s-au făcut numeroase determinări și experiențe pentru reducerea semnăturii în infraroșu a navei. Astfel coșul, este o incintă specială răcită cu cămașă de apă pentru a reduce temperatura gazelor emise de turbine. Mai mult, masivitatea sa asigură locul de maximă probabilitate unde ar putea fi lovită nava de către o rachetă de croazieră cu ghidare în infraroșu ș.a.m.d.

Vom încheia menționând că macheta unui crucișător din această clasă a obținut cel mai mare punctaj și medalia de aur la Campionatele Mondiale de Navomodele de la Varna în 1991.

AZOV - Crucișător antisubmarin din clasa KARA

Unități ale clasei: NICOLAEV lansat în 1971, OCEACOV în 1973, KERCH în 1974, AZOV în 1975, PETROPAVLOVSK în 1976, TAȘKENT în 1977, TALLIN în 1979. (Unele unități au fost rebotezate în ultimii 3 ani).

Deplasament: 8200 t, maxim 9700 t Dimensiuni principale: 173,2 m lungime, 18,6 m lățime, 6,7 m pescaj.

Propulsia: 2 arbori portelice acționați de 4 turbine cu gaz de câte 25 000 CP și două de câte 10000 CP pentru marș. Sistemul de propulsie CODOG (combined gas or gas) este o prioritate mondială a Marinei Ruse, fiind utilizată inițial la bordul distrugătoarelor din clasa KASHIN.

Viteza și autonomia: Maximum 34 de noduri. Poate parcurge 8 800 mile cu 15 noduri și 2 200 mile cu 32 noduri.

Armament: Câte două containere duple pentru rachete antisubmarin în cele două borduri, tip SS-N-14. Două lansatoare de rachete apă-aer cu câte 72 arme de rezervă fiecare, tip SA-N-3 pentru unitățile standard. AZOV avea numai unul, celălalt fiind înlocuit cu un lansator vertical cu șase puțuri pentru rachete SA-N-6, câte două silozuri cu rampe binate pentru rachete suprafața-aer SA-N-4 cu câte 40 arme de rezervă, două turele automate cu tunuri de 76 mm, 4 tunuri automate cu țevi rotative (tip Gatling) de 30 mm, 2 lansatoare antisubmarin cu câte 12 țevi RBU-6000, 2 lansatoare cu câte 5 tuburi pentru torpile de 533 mm.

Elicoptere: un elicopter antisubmarin Kamov-25 Hormone A sau Kamov 32 Helix.

Cristian Crăciunoiu