SEPECAT JAGUAR

SEPECAT JAGUAR

Liviu Aurel ILIESCU

Jaguar GR Mk 1 este echipat cu patru bombe de 454 kg şi cu două rezervoare de carburant auxiliare (sus).

Un Jaguar International biloc din dotarea forţelor aeriene nigeriene (stânga mijloc).

Firma indiană HAL a trecut la fabricarea sub licenţă a acestor avioane, care au fost redenumite Shamsher (stânga mijloc).

Jaguar ridicându-se de la sol (jos).

Cooperarea internațională în domeniul aeronauticii reprezintă un procedeu destul de des întâlnit în ultima vreme, această strategie demonstrând de-a lungul anilor că rezultatul unui program de acest fel, reunind posibilitățile materiale şi financiare ale ţărilor participante, reprezintă un produs cu performanţe şi caracteristici deosebite.

Rezultat al unui astfel de program de cooperare, avionul Šepecat Jaguar, apărut la începutul anilor '70, reprezintă un avion excelent de sprijin tactic şi de atac, fiind exportat în patru ţări ale lumii (firma "HAL" din India a produs în licență acest aparat), aprecierile la adresa sa fiind elocvente.

La începutul anilor '60, Franţa și Marea Britanie demarează cercetările pentru un avion de scoală şi antrenament, cu posibilități secundare de atac. Însă, odată cu derularea lucrărilor, capacitățile de atac ale viitorului avion preocupă tot mai mult pe proiectanţi. În cele din urmă sunt prezentate specificațiile stabilite de fiecare parte pentru noul avion. Cele ale Armeé de l'Air sunt denumite ECAT (Ecole de Combat et d'Appui Tactique) iar cele ale Royal Air Force, Air Staff Target 362. Partea franceză a ales proiectul Breguet Br. 121, englezii optând pentru BAC P.45.

În anul 1965 este semnat un acord de cooperare care prevedea înfiinţarea unei societăți pentru producerea avionului, Franţa fiind însărcinată cu dirijarea operaţiunilor de concepţie. Societatea înființată pentru producerea aparatului a primit denumirea de SEPECAT (Societatea Europeană de Producție a unui avion de şcoală de luptă şi sprijin tactic). În urma unor discuții preliminare a fost selecţionat proiectul francez Breguet Br. 121, partea engleză cerând însă unele modificări. A fost programată şi realizarea unui avion biloc, destinat adaptării piloților pe noile avioane.

Au fost comandate 8 prototipuri, primul care şi-a luat zborul fiind un biloc francez (E.01), la 8 decembrie 1968. Cinci din cele 8 prototipuri au fost testate de Franţa, restul de trei aparate fiind testate de către RAF.

Franţa a selecționat modelele Jaguar A (monoloc de atac), Jaguar E (biloc de antrenament), pe parcurs realizând şi o variantă ambarcată, destinată aeronavalei franceze, denumită Jaguar M (la care s-a renunțat însă în favoarea lui Super-Etendard). Marea Britanie a ales pentru RAF varianta Jaguar S (monoloc denumit GR Mk 1) şi varianta Jaguar B de antrenament biloc (T Mk 2).

GENERALITĂŢI

Contrar obiceiului de a realiza avioane de atac la sol şi de sprijin tactic prin modificarea unor avioane de interceptare (la vremea respectivă), Sepecat Jaguar a fost un avion proiectat special pentru aceste misiuni, fiind capabil să evolueze cu viteze mari la altitudini joase, aerodinamica sa permiţând o manevrabilitate deosebită în timpul evoluțiilor în apropierea solului.

Cu dimensiuni modeste, dar cu o capacitate impresionantă, avionul Sepecat Jaguar a fost realizat utilizându-se tehnologii moderne, în structura sa folosindu-se pe scară largă panouri de tip fagure sau sandwich.

FUZELAJUL

Este construit din trei subansambluri:

- fuzelajul anterior - adăposteşte cabina pilotului, ermetică, echipamentul electronic şi de navigație, locaşul trenului de aterizare anterior. Este realizat în mare parte cu panouri fagure.

- fuzelajul central - în partea inferioară sunt instalate locaşurile trenului de aterizare principal şi afetul tunurilor de bord, partea superioară fiind destinată rezervorului de combustibil principal, canalizației de aer pentru motoare, echipamentului hidraulic şi fererilor de prindere a aripii.

- fuzelajul posterior - adăposteşte cele două motoare Adour, iar în partea superioară un rezervor de combustibil şi instalația de comandă a profundorului.

Fuzelajul anterior şi central şi locaşurile trenului de aterizare au fost produse în Franţa, Marea Britanie realizând fuzelajul posterior şi aripa avionului.

ARIPA

Este montată sus şi este construită "dintr-o bucată", fiind prinsă la fuzelaj în şase puncte de legătură. Aripa are un unghi de săgeată la sfert de coardă de 40° şi un unghi diedru negativ de -3°, fiind construită în jurul unui cheson de torsiune bilonjeron cu înveliş din aliaje de aluminiu. De asemenea aripa este prevăzută cu voleți de bord de atac şi voleții cu dubla fantă pe toată lungimea bordului de fugă. Caracteristică acestui avion este lipsa eleroanelor, comanda laterală realizându-se cu ajutorul spoilerelor dispuse pe extrados, înaintea voleților, şi prin bracarea diferențială a profundorului, în funcţie de viteza de zbor.

TRENUL DE ATERIZARE

Triciclu, cu jambă de bot, este de tip Messier-Hispano-Bugatti cu pneuri de joasă presiune (5,90 kg/cm²) permiţând utilizarea de terenuri cu iarbă sau sumar amenajate.

PROPULSIA

Este asigurată de două motoare cu dublu flux Rolls Royce/Turbomeca Adour. Inițial Jaguar a fost motorizat cu Adour Mk 102 cu tracțiune statică de 3315 kgf. Ulterior RAF a dotat avioanele sale cu motoare Mk 104, cu tracţiune de 3645 kgf, acestea fiind denumite din 1978 GR Mk 1A (Jaguar S), respectiv GR T 2A (Jaguar B).

Versiunea de export, Jaguar International, a fost dotată inițial cu motoare Adour Mk 804 (identic cu varianta 104), ulterior cu motoare Adour Mk 811 de 4205 kgf.

Capacitatea rezervoarelor interne de combustibil (două în fuzelaj şi două în aripă) este de 4200 l, avionul putând de asemenea acroşa trei rezervoare suplimentare de câte 1200 l fiecare.

De asemenea avionul dispune de paraşută de frânare şi cârlig de acroşare.

AVIONICA

Deşi a fost studiată o versiune de atac maritim dotată cu rachete AM 39 Exocet dotată cu radar Thomson-CSF/ESD Agave, avioanele Jaguar nu dispun de radar, fiind dotate cu alte dispozitive de navigație și atac.

Avioanele din dotarea RAF sunt dotate cu un sistem de navigaţie şi atac Marconi NAVWAS cuplat cu un colimator Head-Up Smiths. Informațiile referitoare la traiectul de zbor sunt introduse în memoria calculatorului de bord Elliot MCS 920, datele de zbor fiind afişate pe o hartă defilantă situată în centrul tabloului de bord.

Jaguar din echiparea Royal Air Force Jaguar E din dotarea forţelor aeriene franceze. Jaguar International din dotarea forţelor aeriene ecuatoriene. Jaguar International din dotarea forţelor aeriene indiene. Jaguar International din dotarea sultanatului Oman. Un Jaguar International monoloc utilizat de forţele aeriene nigeriene în misiuni de atac

Un Jaguar al RAF modificat de British Aerospace în vederea testării comenzilor de zbor electrice.

Din 1983, ca urmare a unui program de modernizare, avioanele GR Mk 1 şi T Mk 2 primesc alături de noile motoare Adour MK 104 şi un sistem de navigație Inerţială Ferranti FIN 1064, aparatele rezultate fiind denumite în continuare Jaguar GR MK 1A şi respectiv T MK 2A.

Avioanele franceze sunt dotate cu o platformă giroscopică SFIM 250-1, un radar Doppler Decca RDN 72 pentru determinarea altitudinii de zbor, un calculator de navigație Crouzet 90, un calculator de tir CSF 31 şi un calculator de tir Dassault adaptat sistemului de rachete antiradar Martell care poate fi instalat pe avion. În partea posterioară a avionului şi în derivă este instalat detectorul de iradiere în fascicul de radiolocație CFTH.

MISIUNI ŞI ÎNARMARE

Între 1972 şi 1981 Armata Aerului a achiziționat 160 de avioane Jaguar A de atac şi 40 de avioane Jaguar E de antrenament, construite de societatea Dessault-Breguet la Toulouse. Ca armament intern dispun de 2 tunuri DEFA-553 de 30 mm. Ultimele 80 de aparate Jaguar A construite au fost dotate cu un telemetru laser Thomson-CSF TAV-38 (montat în botul fuzelajului în locul camerei Omera 40) şi cu echipamente de contramăsuri electronice active. Avioanele Jaguar franceze compun cinci escadroane de vânătoare subordonate Forţei Aeriene Tactice (FATac), fiind afectate susţinerii forţelor de suprafaţă.

Royal Air Force a achiziționat, între 1973 şi 1978, 165 de aparate GR MK 1 şi 35 de aparate T Mk 2. Ele au fost în dotarea Squadrons 6, 41, 54, bazate în Marea Britanie şi Squadrons 2, 14, 17, 20, 31, implantate în Germania (RAF Germany). În prezent au fost înlocuite cu Panavia Tornado.

Squadron 41 a fost afectată în exclusivitate misiunilor de recunoaştere, fiind dotate cu o nacelă specială de recunoaştere de 500 kg, cuprinzând 5 camere fotografice F-95 şi o cameră în infrarosu cu baleiaj vertical.

Avioanele RAF puteau acroşa în caz de necesitate o bombă nucleară tactică sau bombe de 454 kg, încărcătura de luptă cuprinzând şi bombe Hunting BL 755 sau rachete aer-aer AIM-9 Sidewinder.

JAGUAR INTERNAŢIONAL

Pentru exportul avionului s-a ales varianta denumită Jaguar International, British Aerospace fiind însărcinată cu asamblarea finală a aparatelor în uzina de la Warton.

Versiunea de export a fost dotată iniţial cu motoare Adour Mk 804, avionica fiind identică cu cea a avioanelor din dotarea RAF.

Avioanele din cea de-a doua generație, dotate cu motoare Adour Mk 811, au primit un nou sistem inertial de navigaţie şi de atac denumit DARIN. Acest echipament este compus dintr-un colimator Smiths HUDWAS (similar celui instalat pe BAe SEA HARRIER), o centrală de navigație inerţială Sagem şi un indicator cartografic electronic Ferranti COMED.

În 1977 Ecuadorul a comandat 10 avioane de atac Jaguar International ES şi două bilocuri de antrenament Jaguar Internațional OS de atac şi 4 aparate OB de antrenament. De asemenea Oman a cumpărat, prin intermediul Indiei, de la RAF, un Jaguar T Mk 2 pentru a înlocui un exemplar Jaguar International OB pierdut într-un accident.

Aceste aparate pot fi echipate cu rachete Exocet şi Sidewinder, unele dintre ele având instalat un detector de radar la capătul derivei şi un dispozitiv de alimentare în zbor în locul tubului Pitōt.

În iulie 1983, Nigeria a comandat 15 Jaguar International NS și NB care au fost livrate între 1984 şi 1985.

Ţara cu cel mai mare număr de avioane Jaguar după Franţa şi Marea Britanie, este însă India, care a produs avionul în licenţă prin firma Hindustan Aeronautics Ltd.

În anul 1978 în urma unei competiții organizate sub denumirea de Deep-Penetration Strike Aircraft, India a cumpărat 18 avioane Jaguar (dintre care două de antrenament) de la RAF.

În 1981, India a mai achiziționat încă 40 de aparate Jaguar International (35 de atac IS şi 5 de antrenament IB). Începând cu 1982 a început producția în licenţă a aparatului, fiind construite 76 de aparate (denumite în India "Shamsher").

Păstrând echipamentul de detecţie, iluminare şi telemetrie laser, India a dotat unele aparate cu un radar de bot Agave, realizând astfel o versiune de atac maritim dotată cu rachete Exocet.

Comenzile privind Jaguar-ul au atins cifra de 573 de exemplare, producţia şi vânzarea acestui avion fiind limitată de apariția altor aparate mai performante.

Ministry of Defence britanic a modificat un aparat Jaguar S din dotarea RAF, în cadrul unul program destinat studierii comenzilor electrice de zbor, exemplarul acesta primind denumirea de Jaguar FBW. De asemenea un aparat Jaguar FBW a fost adaptat pentru studiul unui avion instabil în zbor, prin realizarea unei aripi cu bòrd de atac fix şi prin montarea unor chesoane de balast în fuselajul posterior, avion denumit Jaguar ACT.

Avionul Jaguar ACT a fost folosit pentru strângerea unor date experimentale în cadrul proiectului pentru avionul european EAP.

Ca o confirmare a calităților avionului Jaguar evenimentele din Golf, în 1991, au demonstrat că acest avion, deşi are peste 20 de ani de la apariție, poate face față cu succes situațiilor complexe apărute pe câmpul de luptă. Astfel avioanele Jaguar angajate în luptă de către Marea Britanie au executat misiuni de recunoaştere fiind dotate cu o nacelă BAe şi cu rachete AIM-9 Sidewinder. Cele 24 de aparate Jaguar A angajate de Franţa au executat misiuni de atac sub protecția electronică a 12 avioane Mirage 2000, fiind echipate cu proiectorul laser ATLIS şi două rachete Aer-Sol AS 30.

VARIANTE DE ÎNARMARE ALE AVIONULUI JAGUAR

- 1 rezervor suplimentar - 6 bombe de 250 kg

Rezervor suplimentar acroşabil 1200 litri - proiector laser ATLIS - 2 rachete aer-sol AS 30 - 2 rachete aer-aer Matra Magic

Nacela de recunoaştere BAe (British Aerospace) - 2 rezervoare suplimentare - 4 bombe de 454 kg (două dispuse în tandem pe pilonul central)

Pilon principal de acroşare (sub fuzelaj) RAF pentru patru bombe LU 755 - 4 bombe LU755 pe pilonul central - 2 rezervoare suplimentare - 2 bombe de 454 kg - nacela de recunoaştere BAe

- 2 bombe LU755 - 2 rachete aer-aer Sidewinder - rezervor suplimentar - 2 blocuri Matra type 155 - 2 bombe antipistă Matra Durandal

Bombă 454 Kg Bombă 250 Kg-BLU 74 Container Matra 155 - 18 SNEB × 68mm Bombă antipistă Durandal (Matra) de 195 Kg Rachetă aer-aer Matra 550 Magic Pilon de acroşare pe extradosul aripii Rachetă aer-aer Sidewinder

Escadrilă de aparate Jaguar E din dotarea armatei franceze.