SMR ROMÂNIA - 1917- «Navă purtătoare de hidroavioane»

Text şi poze: Cristian CRĂCIUNOIU

Fotografie executată în portul Sevastopol în 1917.

Una dintre primele nave purtătoare de hidroavioane din lume a fost pasagerul Serviciului Maritim Român - SMR România. Vaporul acesta fusese construit în Franţa în urma unei comenzi a Ministerului Lucrărilor Publice din 1904. Sosit în țară în 1905, este botezat ROMÂNIA și începe să execute curse de pasageri și poştă în Mediterana Orientală, unind Constanța cu Istambulul, Pireul, Alexandria şi Beirut. Liniile inaugurale pentru această splendidă navă de pasageri au fost Constanţa Constantinopol - Smirna şi Constanța Constantinopol - Pireu. Avea 108,26 m lungime, 12,77 m lățime, un deplasament de 18 noduri. Împreună cu celelalte 4 pacheboturi de lux ale SMR-ului au fost denumite "lebedele Mării Negre".

O dată cu intrarea României în primul război mondial, în urma unei convenții cu guvernul rus, cele cinci nave au fost transformate în crucișătoare auxiliare, la bordul lor fiind montate câte 5 piese de artilerie de 102 mm, mai puțin, adică numai două, la bordul Principesei Maria, care însă avea și o instalație de transport și lansat mine.

La bordul României s-au imbarcat 8 hidroavioane de tip Grigorievici fabricate în Rusia. Acestea erau transportate pe puntea bărcilor și erau lansate la apă cu ajutorul macaralelor. Decolarea se făcea de pe apă și nu prin catapultare. Recuperarea se făcea prin intermediul acelorași macarale de la bordul navei. Metoda limita posibilitățile de utilizare a hidroavioanelor, dar oferea flotei mari posibilități operative.

Cele cinci crucișătoare auxiliare operau cu echipaje românești sub comanda rusă. Ele au participat la mai multe acțiuni, remarcabile fiind acelea concepute pentru a atrage cele două mari unități germane ce activau în Marea Neagră sub pavilion otoman, Goeben şi Breslau. În scopul atragerii acestora, ele au atacat portul Trebizonda, inclusiv cu hidroavioanele României. Vasile Păun, comandantul crucișătorului auxiliar Împărat Traian avea să povestească: "Turcii, la început nedumeriți că aceste pașnice vase de pasageri, care înainte de 1916 făceau fala Bosforului, acum se răzbunau atât de grav, aruncând fier topit peste ei, nu îndrăznesc parcă a se apăra. În fine se decid, încep și ei să tragă, un tir destul de imprecis. Nici un obuz nu își lovește ținta. Deodată avioanele ne semnalează că loviturile noastre sunt bune pe direcție, dar prea scurte. Abia s-a terminat comunicarea şi imediat pe locul bateriilor turcești se văzu un fum negru și se auzi o detonătură infernală. Depozitele de muniții fuseseră lovite și făcuseră explozie."

Era prima misiune de luptă în Marea Neagră în care corecția tirului naval se făcea cu ajutorul hidroavioanelor.

În scopul transportării lor, se demontase catargul de la pupa, se mutase cu o punte mai jos cabina telegrafistului și se prelungise până la pupa puntea bărcilor. Acestea fuseseră și ele coborâte o punte mai jos, astfel încât pe puntea superioară nu mai rămăseseră decât instalațiile necesare amarării și manipulării hidroavioanelor. Acestea purtau însemnele Rusiei și erau vopsite în galben. Piloții erau ruși și antrenamentele de punere la apă, decolare, recuperare au durat peste o lună de zile. Transformările au fost făcute în șantierul de la Sevastopol.

Utilizarea cu succes a hidroavioanelor de către România a contribuit decisiv după război la realizarea de către statul român a unei flotile proprii de avioane.

Constanța. Vaporul România

Vaporul România

Plan original SMR

Hidroavionul "GRIGOROVICI M-5" imbarcat la bordul SMR România

BARCA ZBURĂTOARE M-5

Dimitri Pavlovici GRIGOROVICI

Prin bunăvoința MODELIST KONSTRUKTOR 9-1985

Comandantul N. TAUTU împreună cu familia (1925)

SMR România, imagine detaliu.

Secundul, MANOLESCU (1925)

Vaporul SMR România

Timp de aproape 40 de ani ROMÂNIA a făcut parte din parcul de pacheboturi SMR ce deserveau liniile din Mediterana.

Dreapta sus - imbarcarea pasagerilor la Constanţa Mijloc - fotografie din 1927, când nava fusese reamenajată ca vapor de poştă şi pasageri. Jos - carte poştală ce permite vederea directă a pupei cu stema țării şi numele.