FLOTA DIN MAREA NEAGRĂ (CERNOMORSKII FLOT)

Aviația maritimă a flotei sovietice deținea o sută patruzeci de MBR-2, aflate în dotarea a două regimente și a câtorva escadrile independente. Intrarea lor în luptă pentru prima dată, a avut loc la ora 3,15 în ziua de 22 iunie 1941, odată cu primul raid aerian asupra Sevastopolului.

În zilele de 23-27 iunie, MBR-urile au efectuat protecția plantărilor de mine în cadrul acestei baze maritime. Până la sfârșitul lunii iunie principalul obiectiv al hidroavioanelor era supravegherea activității flotei române și depistarea unicului submarin dușman "Delfinul" românesc. Hidroavioanele efectuau zboruri de recunoaștere în zonele vestice ale Mării Negre. "Delfinul" nu a fost depistat până la încheierea armistițiului.

În perioada iulie-august 1941, MBR-2 din componența regimentelor 119 și 116 (119-i și 116-i ORAP regimentul aerian independent de recunoaștere) au efectuat câteva raiduri asupra obiectivelor românești de pe Dunăre. În ziua de 9 iulie, MBR-2 din regimentul 119 alături de bombardierele SB din regimentul 40 (40-i BAP: BAP = regiment aerian de bombardament) au avariat vasul fluvial "Principelele Carol" și remorca "Ismail" în apropierea Sulinei. Pe data de 7 august, două MBR-2 din regimentul 119 au atacat slepul NFR626 (790 t) în aceeași zonă.

Pe data de 26 iulie, două MBR-uri au participat în incursiunea a două trinoiouri "Zveno SPB" asupra Constanței. "Zveno SPB" nu era altceva decât bombardierul TB3 cu două avioane "parazite" I-16 acroșate sub aripile lui. Această combinație aeronautică asigura creșterea razei de acțiune a "Rațelor". În zona obiectivului, I-16 se desprindeau și atacau ținta ca niște bombardiere în picaj. Apoi ele trebuiau să se întoarcă singure. Ideea de a folosi MBR-2 ca avion de escortă nu a fost deloc strălucită. El putea să servească cel mult pentru salvarea posibililor piloți doborâți. I-16 au atacat rafinăria din Constanța, dar hidroavioanele manevrându-se destul de greu au fost interceptate, iar unul dintre ele, doborât. De atunci, MBR-urile nu au mai luat parte la acțiunile "Zveno"-urilor.

La începutul lui august situația a devenit critică pentru sovietici: trupele germano-române s-au apropiat de Odessa. MBR-2-urile au început să aibă rolul unor bombardiere, unica destinație pe care a avut-o în aceea perioadă. În scurt timp, avioanele au fost evacuate în Crimeea, pentru ca de acolo să bombardeze suburbiile Odessei și ale Chersonului.

În ziua de 13 septembrie, două MBR-uri au protejat crucișătorul auxiliar (ex-spărgătorul de gheață) "Mikoian" în trecerea lui prin Sevastopol-Odessa. Pe data de 19 septembrie, MBR-urile alături de SB au escortat crucișătorul "Vorošilov" în incursiunea asupra pozițiilor germane la Scladovsk.

Spre sfârșitul anului 1941, regimentul 119 s-a mutat în Kuban, iar regimentul 116 a intrat în componența departamentului apărării Sevastopol. De multe ori, nici unul din avioanele decolate nu se mai întorceau la bază. Ca rezultat al pierderilor grele, avioanele au început să acționeze exclusiv noaptea. Țintele principale ale bombardamentelor nocturne au devenit aerodromurile din Saki și Sarobuza, bazele torpiloarelor și bombardierelor germane. Foarte curând, hidroaerodromul "Motiușenko" a căzut sub raza de acțiune a artileriei germane, și hidroavioanele au suferit pierderi atât pe cer, cât și la sol. Spre sfârșitul lui aprilie 1942, în dotarea regimentului 116 au rămas doar treisprezece avioane, din care numai opt erau în stare de funcționare.

În primăvara anului 1942, în Marea Neagră au apărut submarinele și vedetele torpiloare germane și italiene. Flota română a intensificat acțiunile sale. Odată cu căderea Sevastopolului, forțele armate ale Axei au primit aprobarea de a acționa mai liber pe o mare suprafață a Mării Negre. MBR-urile au început și ele să acționeze conform destinației originare, recunoașterea maritimă și lupta antisubmarină.

În ziua de 26.IX.1942, șapte MBR-2 din regimentul 119 și două DB3 din regimentul 5 (5-i GMTAP: GMTAP regimentul aerian, mine torpiloare de gardă) au avariat, lângă Enikale, vasul german "Nolenburg" (1500 t). Vasul a fost ulterior distrus de o furtună.

La 28 octombrie 1942, optsprezece MBR-2 din regimentul 119 și escadrila 82 a flotilei Azov au scufundat slepul german No.54605 (475 t). Pe data de 23 februarie 1943, MBR-urile din regimentul 119 au scufundat două feriboturi de tip "Sibel" în apropiere de Kerci. În ziua de 20 aprilie, cinci MBR-uri au scufundat vedeta torpiloare S505 (ex. MAS 570 italian), iar pe data de 26 iulie, MBR-urile alături de opt Il-2 din regimentul 8 (8-i GSAP: GSAP regimentul aerian de asalt, de gardă) au scufundat două slepuri lângă Anapa.

În ziua de 20.V. hidroavioanele din regimentul 119 au atacat schnell-boot-urile S49 și S72. Cu toate că au fost grav avariate, ele au reușit să se întoarcă. La sfârșitul anului 1942, MBR-2 al locotenentului-major Kitenko (regimentul 119) a descoperit submarinul U-9 după periscop. Mai multe MBR-uri au bombardat submarinul în momentul imersiunii lui. Pe suprafața mării au apărut bule de aer și pete de ulei, dar se pare că submarinul nu a fost grav avariat, deoarece el a continuat activitatea și s-a întors la bază pe data de 7 ianuarie 1943. Hidroavioanele s-au ocupat cu căutarea submarinelor până la sfârșitul războiului din Marea Neagră, dar nici un alt submarin nu a fost atacat de MBR-2.

În anul 1943 de două ori s-a încercat utilizarea MBR-2 în calitate de avion ghidare a vedetelor torpiloare. Varianta MBR-2 VU (volnovoie upravlenie ghidare prin undă) era una destinată dirijării vedetelor torpiloare teleghidate. Sistemul a fost introdus în dotare în anul 1932. Diviziile de vedete cu dirijare prin undă și detașamentele de avioane de recunoaștere au fost formate în Marea Neagră și în Marea Baltică, precum și în Oceanul Pacific. La începutul celui de-al doilea război mondial, când s-a adeverit că avioanele de vânătoare pentru protejarea MBR-urilor nu sunt disponibile (ele au ars în cantități mari pe aerodromuri sub bombele inamicului), aparatul special a fost demontat. În varianta VU, MBR-2 a fost utilizat numai în Marea Neagră, dar în ambele cazuri încercările au eșuat.

În primul caz, vedeta teleghidată a pătruns în portul Anapa, dar a explodat în urma impactului cu un obstacol necunoscut. În cazul atacului navelor în portul Kamis-Burun, operatorul de teleghidare a pierdut controlul asupra vedetei și a fost nevoit să o distrugă.

O istorie aparte este participarea hidroavioanelor MBR-2 în epopeea de trecere a unuia dintre cele mai mari petroliere din Marea Neagră "Iosif Stalin" (7745 t. br.). Toți înțelegeau ce consecințe poate să aibă posibila scufundare a navei, care purta așa un nume, și de aceea petrolierul a stat mai mult de un an în Batumi. A fost necesară scoaterea lui pe mare, și la data de 26 iulie 1943, protejat de opt nave, patru avioane de vânătoare și două MBR-2, petrolierul a ajuns cu bine la Tuapse. Marinarii ruși au raportat atacarea a cinci submarine descoperite, dar în realitate numai un submarin al axei se afla la vremea aceea în mare. De fiecare dată când "Iosif Stalin" ieșea pe mare, era tot atât de bine protejat, dar în ziua de 18 noiembrie 1943, el a fost lovit de o torpilă de la submarinul U-18. Petrolierul cu greu s-a întors la Tuapse, și pe mare a ieșit abia după sfârșitul războiului.

O activitate specifică pentru MBR2, a devenit căutarea și salvarea pe mare. În ziua de 16 iunie 1943, hidroavioanele căutau naufragiații de pe dragorul scufundat BTsh "Zașitnik", iar în zilele de 6-10 octombrie, pe naufragiații de pe distrugătoarele "Harkov", "Bespošadnii" și "Sposobnii" scufundate în ziua de 6 octombrie de către aviație.

Între 8 aprilie-12 mai 1944 (în timpul unei ofensive puternice sovietice în Crimeea) hidroavioanele patrulau pe țărmul Crimeei pentru salvarea piloților doborâți. De multe ori, alături de ruși au fost evacuați și piloții germani.

Pentru MBR-2 războiul s-a terminat pe Marea Neagră în septembrie 1944.

FLOTA DIN MAREA BALTICĂ (KRASNOZNAMENNII BALTISKII FLOT)

Spre începutul războiului flota dispunea de 151 de MBR-2, aflate în dotarea unui regiment și a câtorva escadrile independente.

Din ziua de 19 iunie 1941, flota se afla în alertă operativă No.2. Din acest motiv, MBR-2 executau zboruri de recunoaștere în apropierea apelor teritoriale. La ora 3,30, în ziua de 22 iunie, două MBR-2 din escadrila 44 (44-ia ae) au descoperit în Golful Finlandez o formație de nave, care a părut aviatorilor suspectă. Apropiindu-se, hidroavioanele au fost întâmpinate cu foc. Astfel MBR-urile au devenit primele avioane maritime sovietice care au participat în cel de-al doilea război mondial.

În zilele de 22 și 23 iunie, MBR-urile din escadrila independentă 43 cu baza la Durbe la 40 km de Libava asigurau desfășurarea submarinelor rusești și plantarea minelor. Activitatea principală a devenit susținerea aeriană a trupelor terestre: avioanele au executat mai mult de o sută de zboruri de bombardament.

Spre sfârșitul zilei de 30 iunie, Libava a fost încercuită, iar tancurile germane au ieșit la lacul Durbe. Escadrila s-a retras pe lacul Kiš, de unde activa și escadrila 41. Pe data de 30 iunie, escadrilele s-au retras și de pe aceste poziții.

În misiunile de bombardament, hidroavioanele lente și slab protejate sufereau pierderi foarte mari. Din iulie 1941, se utilizau exclusiv noaptea, iar începând cu ziua de 11 iulie zborurile de recunoaștere maritimă au fost oprite. Majoritatea misiunilor de noapte erau efectuate de către piloții regimentului 15 (15-ii ORAP). Piloții acestei unități aveau experiență de zbor în condiții meteo nefavorabile, iar 70% din echipaje, în zboruri nocturne. Avioanele bombardau coloanele grupei blindate IV germane în luptele pe râul Luga, pe lacul Dalgoe, la Sobsk și Osmino. Avioanele executau câte 2-3 zboruri pe noapte, iar în lunile iulie-august ale anului 1941 regimentul 15 a executat în total trei sute de misiuni de luptă în Leningrad.

Escadrila 44 acționa în Tallin. În ziua de 26 august, inamicul a înaintat spre oraș, și escadrila s-a retras spre Leningrad.

MBR-urile din grupa aeriană Moonzund (escadrila 15, dislocată pe aerodromul Kinelkoni, insula Esel și escadrila 81, transferată de pe insula Hanko) s-au întâlnit în aer cu vechii lor adversari din timpul Războiului de iarnă. Finlandezii dețineau incontestabil supremația aeriană și practic fiecare zbor de recunoaștere a MBR-2 însemna o pierdere inevitabilă. În ziua de 1 iulie, câteva Fokker DXXI au doborât două MBR-uri în apropierea insulei Gogland. La 6 iulie, două MBR-2 din escadrila 15 au fost interceptate de patru DXXI. Ambele avioane au fost doborâte. În ziua de 3 august a avut loc o luptă aeriană cu un rezultat incredibil: două MBR-2 împotriva două Bf-110: un "Messerschmidt" a fost doborât, iar celălalt a dat bir cu fugiții.

Foarte des informațiile obținute din zborurile de recunoaștere a MBR-2, atât de scump plătite, nu găseau utilizarea corespunzătoare din cauza proastei colaborări cu forțele navale.

Pe insulele Moonzund, MBR-2 au găsit o utilizare "exotică". Condițiile de plantare a minelor în strâmtoarea Moonzund erau excelente, și nemții foloseau în exces minele de fund. În componența Flotei Baltice, nu era nici un dragor electromagnetic, capabil să le combată. Funcția dragorului a fost prelucrată de către MBR-2, care bombarda locurile de plantări posibile.

În ziua de 27 august navele sovietice au părăsit Riga, iar peste o zi s-au retras și din Tallin. În ziua de 14 septembrie, germanii au debarcat pe insula Muho, iar la 18 septembrie trăgeau asupra aerodromului Kinelokoni. Insulele Moonzund au fost pierdute, și MBR-urile rămase s-au retras spre Leningrad.

După transferarea escadrilei 81 de pe insula Hanko, acolo a rămas o patrulă compusă din trei MBR-2, care au încercat să oprească debarcarea finlandeză. În ziua de 4 iulie, două MBR2 sub escorta a I-16 au atacat în insula Ere două transportoare germane, din care unul a fost avariat. Pe 8 august, o pereche de hidroavioane a participat la escortarea transportoarelor "Hilda" și VT-24 la Paldiski. Convoiul a fost atacat de patru vedete torpiloare finlandeze, pe care nu au putut să le oprească nici MBR-2, nici I-153. Locotenentul Streletkii s-a decis să lovească intenționat vedetele în stil "Kamikaze" și, conform surselor rusești, navele s-au retras.

Ca și în Marea Neagră, MBR-urile efectuau o intensă activitate antisubmarină, dar tot fără succes. În ziua de 6 iulie, submarinul sovietic "M102" sub escorta a două vedete torpiloare a fost atacat de un submarin dușman. A fost chemată aviația și MBR-urile au bombardat locul unde se presupunea că ar fi submarinul. Atacul nu s-a soldat cu nici un rezultat vizibil. În ziua de 3 august, două MBR-2 au atacat alt submarin, dar tot fără succes.

În ziua de 9 iulie, două MBR-2 au atacat un submarin la vest de insula Bengschber. Opt bombe de 50 kg (FAB50) au căzut alături de bordul submarinului nu au putut să-i provoace acestuia pagube serioase.

În primele două luni de luptă, aviația Flotei Baltice a pierdut în jur de două treimi din hidroavioanele pe care le deținea. Spre începutul lui septembrie, în luptă au rămas doar cincizeci și șase de MBR-uri, din o sută cincizeci și unu avioane pe care le avea flota la începutul războiului. Spre sfârșitul anului 1941, regimentul 15 a pierdut șaptezeci și cinci de avioane și patruzeci de echipaje.

În calitate de bombardier de noapte MBR-ul a fost utilizat până în 1943. În multe cazuri, acest avion era de-a dreptul de neinlocuit. Spre exemplu, în noiembrie 1941, Comandamentul Armatei 54 a cerut ajutor aerian urgent. Timpul era foarte nefavorabil de aceea singura modalitate de a rezolva misiunea a constat în utilizarea MBR-urilor.

Din ianuarie 1942, hidroavioanele au început să fie folosite drept avioane de transport. În primele zile de ianuarie 1942, un detașament mixt de infanterie marină sovietică a ocupat insulele Gogland și Bolšoi Tiubers. Aprovizionarea lor a fost preluată de MBR-2. Ultimul zbor de aprovizionare a avut loc în ziua de 28 martie, când au fost parașutate 1600 kg și doi parașutiști pentru restabilirea legăturii. Ironia soartei, infanteriștii marini s-au retras cu o zi înainte. În aprilie, MBR-urile continuau să zboare spre Gogland, dar cu alt obiectiv: pentru a-i bombarda pe finlandezi.

Spre anul 1943, cariera activă a MBR-2 pe Marea Baltică s-a terminat. Regimentul 15 a schimbat hidroavioanele sale cu Pe2 și "Boston".

FLOTA DIN MAREA NORDICĂ (SEVEROMORSKII FLOT)

Spre începutul ostilităților flota dispunea de cincizeci și patru de MBR-2 în regimentul 118 (118-i ORAP) și escadrila 49. Principalii adversari erau U-boot-urile și distrugătoarele germane din Flotila 6.

În ziua de 13 iulie, distrugătoarele au scufundat traulerul "RT-67" și nava de patrulare SKR "Passat" (ex-traulerul V. Ckalov). O pereche de MBR-uri au descoperit distrugătoarele și le-au bombardat. Două bombe de 100 de kg (FAB100) au căzut în apropierea distrugătorului "Hans Lodi". Atacul a fost repetat de alte opt MBR-uri din regimentul 118, trei GST ("Catalinele" americane, produse sub licență în URSS) și șase SB, dar fără succes. Mai târziu MBR2 se vor ocupa cu salvarea naufragiaților de pe navele scufundate. Au fost salvați douăzeci și opt de oameni dintr-un total de o sută unu, iar un MBR-2 s-a sfărâmat la aterizare.

În ziua de 24 iulie, distrugătoarele germane au scufundat vasul "Meridian". Hidroavioanele au descoperit dușmanul, dar nu l-au identificat. Două MBR-uri s-au apropiat și au tras o rachetă de semnalizare roșie. Distrugătorul "Carl Galster" a răspuns și el cu o rachetă, și MBR-urile l-au părăsit. Încă o pereche de hidroavioane au fost duse în eroare în acest mod. Unul dintre ele a aterizat alături de distrugătorul "Richard Baitken" și a fost scufundat de acesta. Flotila a fost atacată mai târziu de către nouă MBR-uri, trei SB, Pe 2 și două GST. Aviatorii au comunicat scufundarea unui distrugător. În realitate nemții nu au avut pierderi.

În ziua de 9 septembrie, două MBR-2 din escadrila 49 au atacat la vest de capul Kanin Nos un submarin german în poziția la suprafață. Pata de ulei a stat pe locul atacului câteva zile, dar submarinul nu a fost scufundat.

În ziua de 7 octombrie, două MBR-2 au atacat din greșeală submarinul sovietic "S101", dar ca de obicei, fără succes.

În anul 1941, MBR-2 au participat la operația de trecere a spărgătoarelor de gheață "I. Stalin", "Lenin", "Kagonovich" și "Mikoiani". S-a repetat situația petrolierului "Iosif Stalin" din Marea Neagră. Hidroavioanele au fost introduse și la apărarea antisubmarină a convoielor aliate cu ajutoare pentru Armata Roșie.

În zilele de 6-13 iulie 1942, ele căutau resturile împrăștiate ale convoiului distrus PQ17, și au fost utilizate în număr foarte mare în scopul protejării celui mai mare convoi PQ18.

În ziua de 9.IX.1942, două MBR-2 alături de nava de patrulare SKR "Groza" au atacat un submarin aflat la suprafață. În ziua de 16.IX alte două MBR-2 au aruncat patru bombe spre un alt submarin.

În vara anului 1942, ca răspuns la creșterea activității germane în zonă, a fost activată baza maritimă pe insula Novaia Zemlia. Între altele a fost format și grupul aerian 3 cu șaptesprezece MBR-2. Avioanele efectuau zboruri de cercetare continue în Marea Karsk în condiții meteo deosebit de grele.

Între anii 1943-1944, situația în Marea Karsk a cunoscut o înrăutățire dramatică pentru marinarii ruși. Submarinele germane au fost dotate cu torpile acustice, radare și "Schnorchel". Armamentul antiaerian a fost și el îmbunătățit. Submarinele utilizau tactica de "haite de lupi", experimentată cu mult succes în Atlantic. Hidroavioanele germane BV138 au apărut și ele în zonă. MBR-2 nu mai putea face față. Ele au fost înlocuite cu Cataline, rămânând în serviciu activ numai în Marea Albă.

FLOTA DIN OCEANUL PACIFIC (TIHOOKEANSKII FLOT)

Această flotă avea cel mai mare număr de MBR2: 216 bucăți. Avionul s-a dovedit a fi perfect în condițiile acestui teatru de acțiuni militare. Sovieticii dețineau supremația aeriană, în timp ce apărarea antiaeriană și flota japoneză se dovedeau incapabile de acțiune.

Prima țintă a MBR-urilor a fost vasul neinarmat japonez "Kasado Maru" care aparținea pescarilor din concesiunile japoneze din partea vestică a peninsulei Kamceatka. Aflând despre declarația de război, vasul a încercat să iasă din apele sovietice, dar a fost scufundat de două MBR2 în delta râului Kinchik. Avioanele aparțineau regimentului aerian independent de grăniceri, de bombardament maritim 2 (2-i OMBAPP). Unitatea dispunea de numai 10 avioane.

În general, MBR-urile se utilizau în mod normal ca bombardiere. În clima specifică zonei, avionul și-a pus în evidență posibilitățile de a zbura în condiții meteo nefavorabile.

În noaptea de 9/10 august 1945, hidroavioanele din regimentul 115 (115-i ORAP) au bombardat portul coreean Yuki. A fost distrus un petrolier și câteva depozite.

Din 11 august pe coasta Coreei s-a instalat o ceață deasă, și MBR-urile efectuau numai zboruri de recunoaștere. În ziua de 14 august în portul Seisin, japonezii au blocat primul val de infanteriști marini sovietici. Două MBR-2 din regimentul 115 s-au strecurat la Seisin și au bombardat bateria japoneză din Kamatsu. La întoarcere, un avion a fost distrus. Zborurile s-au reluat după îmbunătățirea vremii, pe data de 15 august.

MBR2 din componența regimentului 48 (48-i OMORAP: OMORAP regimentul aerian independent de recunoaștere maritimă îndepărtată). Se utilizau pentru cercetări și fotografiere aeriană a porturilor Toro, Esutoro și Ustro, aflate în Sahalinul de Sud. Începând cu data de 11 august, MBR-2 au început să efectueze raiduri nocturne în această zonă. În ziua de 17 august hidroavioanele în formații cu avioanele de vânătoare și asalt efectuau susținerea aeriană a infanteriștilor marini, care erau opriți de rezistența japoneză fermă în orașul Yama-Sigai. Din cauza condițiilor meteo nefavorabile zborurile s-au efectuat în perioada 18-20 august. În ziua de 21 august, MBR-urile din regimentul 48 au reînnoit bombardamentul asupra porturilor Usiro și Mioka.

După capitulare, MBR-urile și "Catalinele" transportau unitățile sovietice pentru preluarea de la garnizoanele japoneze capitulate, dislocate pe insulele Kurile și Sahalinul de Sud.

Traducerea și adaptarea după AVIAȚIA I KOSMONAVTIKA, nr. 16/1996 de Viorel GORDA Foto via Alexandru Bataev