Cităm din articolul "Despre construcțiile navale în țările române până la finele secolului al XVIII-lea" de C.C. Giurescu

Construcțiile navale pe teritoriul carpato-danubian, în vechime și în Evul Mediu n-au atras atenția deosebită a cercetătorilor: nu există până azi o monografie asupra acestei îndeletniciri. Istoricii n-au socotit necesar să se oprească asupra ei, iar cercetătorii în domeniul marinei au atins-o numai în treacăt, fără să insiste. E drept că și materialul documentar respectiv este redus, răspândit în publicații de specialitate, uneori greu accesibile, și adesea înecat într-o masă de informații de altă natură. Nu e de mirare deci dacă el n-a atras atenția cuvenită. Și totuși merită cu prisosință s-o facă.

A existat o veche îndeletnicire de construcții de vase, începând cu "monoxilele" geților, constatate documentar pe vremea lui Alexandru cel Mare, continuând cu "navile" romane, cu corăbiile și galioanele Evului Mediu și terminând cu vasele mari construite în șantierele din Giurgiu, Galați, Brăila și Cascioare. S-au lucrat nu numai vase de Dunăre, dar și de mare: nu numai vase comerciale, dar și de război, de la caicul înarmat cu un tun, pe vremea lui Brâncoveanu, până la fregate cu zeci de tunuri, spre sfârșitul secolului al XVIII-lea. Pentru construcțiile navale de la Giurgiu au plătit biruri nu numai contribuabilii de rând, dar și breslașii, mănăstirile și chiar boierii mari.

În afară de șaici, ceamuri, acicuri, ustuacicuri și calce, se mai construiau în șantierele noastre ca vase comerciale și ghimii. Ele erau slepuri acoperite ca și acicurile: nu este exclus chiar ca să avem de-a face cu două denumiri diferite pentru același soi de nave, întocmai după cum ceașnic și paharnic sau postelnic și stratornic sunt sinonime pentru aceleași dregătorii. În ghimii au fost duși exilații după înăbușirea revoluției, la 1848, de la Giurgiu până la Orșova.

Ghimia este și numele gârlei care leagă lacul Brateș de Dunăre, nume explicabil prin faptul că pe această gârlă se adăposteau probabil ghimii la iernat, întocmai ca pe gârla domnească în Țara Românească. Cât despre acicuri, un raport din același an, februarie 22, al vel-spătarului Ienache Văcărescu, comandantul flotilei, către domn, arată că "pentru trei acicuri, unul ce s-au cumpărat acum și două din cele vechi ce s-au remetetisit, cu care este a se ridica cheresteaua Prahovei și Ilfovului", trebuie recrutați 14 ghimigii sau marinari dintre birnicii județului Ilfov. Ei vor executa transportul de cherestea la Ismail și vor aduce înapoi acicurile la limanul domnesc, la Chirnogi". Locul de iernat al flotilei comerciale muntene era "gârla domnească din baltă, de la Chirnogi ot jud. Ilfov, gârlă ce leagă Dunărica de Dunăre.

Reconstituire Kurt Schaefer Desen color Teodor Liviu Moroșanu